Din viață: sunt gospodină. Nu sunt la fel de grozav pe cât cred mulți oameni

Am trei copii, un mare soț și o casă cu grădină. Poate arăta ca o idilă, un vis împlinit, „ești bine”, îmi spun prietenii mei.

Este adevarat ca Nu sufăr de nevoie și ne putem permite un astfel de model, dar dacă aș putea, aș prefera să merg la muncă. Cu toate acestea, este destul de dificil să organizezi timpul pentru doi copii din școala obligatorie din clasa I și o grădiniță. Locuim în satelit, deci livrări, feriboturi, rezerve de timp pentru aglomerație.

Din viață: îl hrănesc pe soțul meu și am ajuns!

Am lăsat energie la locul de muncă, pe care atunci nu o aveam acasă

Când cel mai mic a mers la grădiniță, am început să lucrez cu jumătate de normă (sunt economist), dar tot nu am gestionat tot ce este necesar în jurul copiilor și al casei. Soțul meu călătorește foarte mult, lucrează în sectorul bancar și este ocupat să țină gospodăria, inclusiv copiii, asupra mea. Pentru această variantă, că voi rămâne acasă, am decis după 4 luni de muncă, când nu am dat-o.

Poate sunt mame care desfășoară diverse activități cu un număr mai mare de copii. Dar nu am putut s-o fac.

Încerc acum ca gospodină. Sunt zile în care sunt fericit, cum funcționează totul, copiii sunt acolo unde ar trebui să fie la timp și eu pot avea grijă de ei până seara. Există și astfel de zile în care mă simt nesigur și inutil. În special, dacă se aud voci: „E suficient pentru tine? Să fii mamă cu normă întreagă? ”.