1. acțiune intenționată și sistematică asupra tânărului prin insuflarea unor astfel de calități pe care educatorul (al. Societății) le consideră bune și modul în care se face: bine, rău v.;
în. copii;
școală v. comunistă v. morală v. politică v. familială;
v. artistic, literar, v. emoțional, mental, v. ideologic;
spartan v. strict;
greu, strict v.;
școli. muzical v. cultivarea muzicii pe elevi;
corp v.;
voj. militar, militar v.;

cuvântului

2. cultivarea, reproducerea, creșterea plantelor și a animalelor, creșterea animalelor: v. arborete, păduri, sedimente;
în. cai

crescut, -nca omule. r. învechit. student, adoptiv: sunt un adoptiv al războiului. (Kal.) Laco a fost un educator al unei licee maghiare. (Vaj.)

  • ce de la cine) să cultive într-o influență intenționată și sistematică astfel de calități pe care educatorul (al. societății) le consideră bune: v. copil, elev;
    în. om socialist;
    Îl duce pe Tonka la școli pentru a ridica de la el un slovac bun. (Taj.) Ți-ai crescut bine fiul. (Ráz.) Vlado a fost îngrijorat. (Urb.) Teatrul și-a adus publicul pentru copii. (Pluti)

    2. (cui) a oferi instruire cuiva: v. operatori de tractoare, combine agricole;

    3. (cine;
    class = "sc" /> cui pe ce) să ofere cuiva securitate materială, să îngrijească, să crească: Tatăl i-a crescut pe băieți pe un sandviș sărac. (Taj.) Te-am crescut pe pâinea văduvei. (Skal.);

    ned. Educa, -a, -aj

    educator, -a, mn. Nu. -li omule. r. învechit. educator;
    educatoare, -y, -liekek femei. r. educator

    educațional, -ia, -ie adj. m. destinat creșterii: v. institut;
    v-ie postări

    educator, -a, mn. Nu. -li omule. r. cine crește pe cineva;
    profesorul;

    aditiv educativ. m.: v-á lucru;
    v-á duty (Vlč.);
    abilitatea v-á (Vaj.);