ghidul

4. Ferește-te de „spune”! Nu sunt papagal.

Îți amintești, mamă, că am vizitat-o ​​pe bunica? Am fost ultima dată și bunica mea îmi tot spunea - spune hento, spune asta. Și ai râs și ai făcut același lucru în loc să răspunzi - spune, Elizabeth, bunica asta, hento, asta. La început nu am înțeles și am repetat, dar treptat m-am simțit, um, prost. Ca un papagal. Ca un copil care nu are niciun răspuns sau părere. Ca pasărea din cușcă care nu are de ales.

Apoi i-am sunat tatălui meu, iar bunica mea tot vorbea la ureche, îi salut tatălui meu, spune-i că sunt bine. Spune-i că mă joc cu bunica. Spune-i, i-am cântat poștașului o melodie. Spune-i ... Dar eu îi voi spune și eu. Sunt doar confuz și nu știu cât de curând. Nu mă pot concentra asupra a ceea ce mă întreabă tata sau a ceea ce vreau să răspund. Nici nu mai știu ce voiam. Nici măcar de ce îl sun pe tatăl meu. Aș prefera să ți-l dau, nu vreau să-l sun așa. Sunt rusinat.

Poate nu sunt perfect și de multe ori nu știu ce să spun pentru că nu înțeleg întrebările. Explicați-le în pace. Și dacă tot nu înțeleg, întreabă-mă și altceva. Și nu-mi dicta răspunsuri pe care încă nu le înțeleg. Vreau să mă gândesc cu propriul meu cap, vreau să-mi exprim propria părere, deși ar suna așa: „Bau, eu, bau, cafea.” Sunt eu și nu bunica, mamă. Eu sunt eu. Răspunsul meu ̶ al meu. Nu al tău. La urma urmei, nu sunt tu. Are sens! Chiar dacă nu știu ce să fac, aș prefera să mă îmbrățișez. Îmi place asta oricum. Și dacă nu vreau să răspund, nu vreau. Și eu sunt, nu?

Numele meu este Alžbetka. Am patru ani. Și nu, nu merg la grădiniță. Sunt incredibil de energic, exploziv, nerăbdător și plin de spirit. Nu știu ce înseamnă toate acestea, dar exact asta este mama mea. Sunt doar oglinda ei. Uneori e greu cu ea. Uneori strigă la mine, alteori este tristă, alteori plânge. Pentru că ies. Nu cred că ne înțelegem doar în aceste momente. Și din moment ce o iubesc pe mama mea cel mai mult din lume, am decis să îi abordez problemele. Și ajută-o să se orienteze în ele arătându-i cum privesc totul. Punctul meu de vedere. Deci, să luăm lucrurile în ordine. Și mama va vedea deodată lumea ca mine - simplu și frumos.

Fotografie de mama lui Alžbetka

Elizabeth ne împărtășește viziunea ei asupra lumii în fiecare miercuri.
Citiți și partea anterioară a micii serii Elizabeth:
Elizabeth și lumea ei - De pe malul opus 3): Lasă-mă să plâng, să mă enervez. Doar nu singur

Citește și seria Fragmente din oglinda mea, o nouă parte va fi adăugată în fiecare sâmbătă.