Trei moduri de a scrie cuvântul „bou”
Civilizațiile antice erau foarte inteligente în inventarea diferitelor scripturi. Primele inscripții erau desene simple de obiecte familiare, numite pictograme. Odată cu acestea, au fost dezvoltate simboluri cu privire la ustensilele și materialele de scris, care adesea nu aveau prea multe în comun cu desenele originale.
Mesopotamia - Desenul stilizat al boulului s-a întors orizontal pe măsură ce cărturarii, care împingeau trestia în lut, au simplificat desenul la loviturile caracteristice ale cuneiformului.
EGIPT - Ieroglife care denotă un „bou” format dintr-un semn pictural și simbolul sonor ka, reprezentat de două mâini. Din 2500 p. n. l. cărturarii foloseau hieroglife mai bine conectate și caractere hieratice sau „preoțești” pentru a scrie rapid pe papirus. În jur de 650 p. n. l. s-a folosit un script demonic sau „popular” simplificat.
CHINA - Simbolul pictural pentru „bou” a fost folosit în timpul guvernării dinastiei Shang. După inventarea pensulei de scris, personajul a fost simplificat la mai multe linii drepte.
De la personaje picturale la alfabet
Primii pași către alfabet au venit atunci când simbolurile au început să reprezinte nu numai un obiect simplu, ci și sunetul obiectului pe care l-au reprezentat. Mai multe astfel de simboluri utilizate în același timp au creat cuvinte noi, iar o literă individuală a alfabetului a evoluat din fiecare simbol. Deoarece alfabetele s-au deosebit treptat de baza comună, primele trei litere au luat forme diferite.
ALFABETĂ ROMÂNĂ - Alfabete originare din Orientul Mijlociu în jurul anului 1000 p. n. l. a format baza literelor grecești din care au evoluat treptat alfabetele occidentale contemporane. Literele „a” și „b” din cuvântul „alfabet” provin din primele două litere semitice: „alef”, bou și „be”, dom. Grecii au adăugat caractere pentru vocale și au stabilizat citirea liniilor de la stânga la dreapta.
CIRILICA - Alfabetul celor 43 de litere care au format alfabetul chirilic folosit în Rusia, Bulgaria, Ucraina și Serbia de astăzi, a apărut la sfârșitul secolului al IX-lea din alfabetul grecesc
ALFABET ARAB - Alfabetul lumii islamice a 29 de consoane și 14 vocale provenit din aramaică, dialectul semitic nordic și probabil prima limbă a Evangheliilor.
HEBREW - Scriptura Vechiului Testament este formată din 22 de consoane care își au originea în limba semitică nordică, dar nu au vocale. La fel ca araba, este scrisă de la dreapta la stânga.
DEVANAGARÍ - Scriptul de bază al unui număr de limbi indiene, inclusiv sanscrită, este format din 48 de caractere și se crede că provine din limbi semitice.