Ce este o fractură osteoporotică?

În prezent este general acceptat faptul că marea majoritate a fracturilor osteoporotice, în special a scheletului periferic (= oase ale membrelor superioare și inferioare, coaste, pelvis), dar într-o măsură mai mică fracturile vertebrale, sunt cauzate de o combinație de densitate osoasă redusă (DMO) + calitatea osoasă afectată (TBS). + Risc crescut de cădere.

fractură osteoporotică

Fractura osteoporotică (cu energie scăzută) este definită ca:

  • locul de origine: principalele fracturi osteoporotice sunt încheietura mâinii, partea superioară a femurului, partea superioară a umărului, vertebrele coloanei toracale și lombare,
  • mecanism de apariție: „vătămare minimă” - în practică este cel mai adesea determinată ca o cădere de la înălțimea în picioare, de ex. alunecarea și căderea ulterioară în timpul mersului normal,
  • vârsta persoanei cu handicap: pentru o femeie este perioada de după menopauză, pentru un bărbat nu există o definiție exactă, în practică este în principal pentru bărbați peste 60 de ani.

Povara financiară, medicală și socială

Costurile tratamentului, în special în fracturile de femur (endoproteză totală - TEP), posibil vertebre (cifoplastie, vertebroplastie) și reabilitarea ulterioară.

Sarcina medicală: durerea cu necesitatea tratamentului analgezic cronic și riscurile sale pentru tractul gastro-intestinal superior, deteriorarea semnificativă a sănătății:

  • în fracturile vertebrale ghemuite în spate cu o reducere a spațiului toracelui și opresiunea organelor interne, ceea ce afectează performanța acestora, în special inima cu vase mari, plămâni, sistemul digestiv,
  • moarte la o fractură de femur, eventuală imobilizare cu următoarele complicații: (bronhopneumonie, embolizare, ulcere de presiune),
  • în cazul rupturii încheieturii sau umărului, apariția durerii cu funcție afectată sau deformarea degetelor.

Costurile asistenței sociale: pierderea substanțială a autosuficienței după o fractură de femur, care necesită îngrijirea unei alte persoane sau chiar îngrijire instituțională.

Consecințele grave ale unei fracturi osteoporotice sunt alarmante

  • 20% dintre cei afectați mor în primele 6 luni după o fractură de femur, s-a demonstrat și o creștere semnificativă a mortalității după fracturile vertebrale,
  • 50% dintre persoanele care se automobilizează anterior se mișcă după o fractură doar cu ajutorul altora și devin complet dependenți de ajutorul mediului,
  • 20% dintre pacienți după o fractură a antebrațului trebuie spitalizați și s-a dovedit că au dureri frecvente cu afectarea funcției sau deformarea degetelor
  • 35% dintre pacienți după fracturi vertebrale prezintă dureri cronice de spate care necesită tratament analgezic relativ scump.

Incidența fracturilor osteoporotice este în creștere. Se spune că una din două până la trei femei și unul din 8 bărbați suferă o fractură osteoporotică mai târziu în viață după vârsta de 50 de ani. Riscul ca o femeie să sufere o fractură osteoporotică a femurului este mai mare decât suma riscului de a dezvolta cancer de sân, uter și ovarian. Condiția prealabilă de bază pentru prevenirea eficientă a fracturii osteoporotice la o anumită persoană este:

  • determina (cuantifica) riscul de fractura,
  • urmăriți măsuri raționale pentru a reduce acest risc cât mai mult posibil.

Locul nostru de muncă este echipat într-un mod peste standard pentru ambele sarcini (detaliile sunt date în secțiunea Determinarea riscului de fractură osteoporotică).

Cum se determină riscul fracturii osteoporotice?

Determinarea rezistenței osoase (rezistența la energia de impact)

Se evaluează în funcție de răspunsurile la întrebările standard selectate și în funcție de rezultatele examinării densitometrice DXA:

  • CANTITATEA OSULUI (MINERALUL OS),
  • CALITATE osoasă (microarhitectură osoasă).

Riscul de rezistență osoasă este exprimat de indicele FRAX, care determină riscul procentual de fractură osteoporotică a unui anumit pacient în următorii 10 ani.

Determinarea riscului de cădere

Cele mai multe fracturi osteoporotice și toate cele mai periculoase fracturi (adică fracturi de șold) apar ca o consecință imediată a unei căderi - o cădere de la înălțimea în picioare. Următoarele au o pondere semnificativă în căderile persoanelor în vârstă:

  • sarcopenie (= pierderea forței și performanței musculare), diagnosticabilă și cuantificabilă prin teste musculare efectuate de o asistentă medicală de ambulatoriu osteologic sau de lucrător în reabilitare: test de mers la o distanță specificată (de obicei 10m) pentru timp și odihnă de ridicare repetată scaun la ora prescrisă,
  • deteriorarea posturii și stabilității, diagnosticabilă prin evaluarea răspunsurilor pacientului la un set de întrebări standard adresate de o clinică de osteologie sau de un lucrător în reabilitare, un test de mers în tandem și un examen medical de către un medic FBLR.

O evaluare cuprinzătoare a riscului de fractură osteoporotică este determinată prin examinarea rezistenței osoase, geometria femurului și determinarea riscului de căderi.