sol inj 5x1 ml/50 mg (amp. sticla maro)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
Anexa nr. 1 la decizia privind modificarea înregistrării, ev. Nu. 2108/09042
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Decanoat de haloperidol-Richter
soluție injectabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ A MEDICAMENTULUI
Fiecare fiolă de 1 ml conține 70,52 mg decanoat de haloperidol, echivalent cu 50 mg haloperidol.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție galbenă sau galben-verde (max. Y1) limpede și practic lipsită de particule
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul de întreținere a schizofreniei cronice și a altor psihoze, mai ales dacă a fost confirmată eficacitatea tratamentului cu haloperidol acut. Este, de asemenea, indicat pentru tratamentul altor probleme mentale sau comportamentale în care neliniștea psihomotorie necesită tratament de întreținere.
4.2 Doze și mod de administrare
Haloperidol Decanoat-Richter este indicat pentru utilizare la pacienții psihotici cronici care necesită tratament antipsihotic parenteral pe termen lung. Acești pacienți ar trebui să fie pre-stabilizați pe tratament antipsihotic înainte de a se lua decizia de a trece la Haloperidol Decanoat-Richter.
Haloperidol Decanoat-Richter este destinat numai adulților și este conceput pentru a oferi tratament lunar la majoritatea pacienților după o singură injecție intramusculară profundă în regiunea gluteală.
Haloperidol Decanoat-Richtersa nu trebuie administrat intravenos! Deoarece administrarea unui volum mai mare de 3 ml este incomodă pentru pacient, astfel de volume mari de injecție nu sunt recomandate.
Deoarece răspunsul individual la neuroleptice este variabil, doza trebuie calculată individual și cel mai bine este să începeți și să o titrați sub supraveghere medicală atentă. Doza inițială individuală va depinde atât de severitatea simptomelor, cât și de mărimea dozei orale care trebuie menținute înainte de începerea tratamentului depozit.
Se recomandă ca doza inițială de Haloperidol Decanoat-Richter să fie de 10-15 ori doza orală anterioară de haloperidol. Pentru majoritatea pacienților, aceasta înseamnă o doză inițială cuprinsă între 25 și 75 mg de Haloperidol Decanoat-Richter. Doza maximă inițială nu trebuie să depășească 100 mg. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută treptat cu 50 mg până la atingerea efectului terapeutic optim.
Cea mai adecvată doză lunară de Haloperidol Decanoat-Richter este adesea de aproximativ 20 de ori mai mare decât doza zilnică de haloperidol oral.
În timpul ajustării dozei sau în episoadele de exacerbare a simptomelor psihotice, tratamentul cu Haloperidol Decanoat-Richter poate fi completat cu haloperidol normal.
Intervalul de timp uzual între injecții este de patru săptămâni. Cu toate acestea, fluctuațiile răspunsului pacientului pot necesita ajustarea intervalului de dozare.
Se recomandă să începeți cu doze mici, inițial 12,5 mg - 25 mg la fiecare 4 săptămâni la pacienții vârstnici și debilați. Această doză poate fi crescută în funcție de răspunsul pacientului.
La temperaturi scăzute, medicamentul poate precipita în soluție. Precipitațiile pot fi eliminate prin încălzirea fiolei din mână. Ar trebui folosită doar soluția clară.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la haloperidol sau la oricare dintre excipienți; Boala Parkinson și alte tulburări extrapiramidale; otrăvire acută de alcool, analgezice și/sau medicamente psihotrope; stare comatoasă; leziuni ganglionare bazale.
Nu poate fi dat copiilor.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Se recomandă ca pacienții cărora li se administrează Haloperidol Decanoat-Richter să fie tratați mai întâi cu haloperidol oral pentru a exclude posibilitatea unor reacții adverse neașteptate la haloperidol.
Bilanțul beneficiu-risc al pacienților cu factori de risc pentru aritmiile ventriculare, cum ar fi aritmiile ventriculare, trebuie evaluat pe deplin înainte de inițierea tratamentului cu haloperidol. boli de inimă, antecedente familiale de moarte subită și/sau prelungire a intervalului QT, tulburări electrolitice necontrolate, hemoragii subarahnoidiene, repaus alimentar sau abuz de alcool trebuie monitorizate îndeaproape (niveluri de ECG și potasiu), în special în timpul fazei inițiale a tratamentului pentru a atinge niveluri plasmatice stabile. Haloperidolul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cunoscuți cu metabolizare slabă a CYP2D6 și trebuie utilizat cu precauție în timpul administrării inhibitorilor citocromului P450. Administrarea concomitentă de antipsihotice trebuie evitată.
Înainte de inițierea terapiei cu haloperidol, trebuie efectuat un ECG. În timpul tratamentului, necesitatea testelor ECG trebuie determinată individual.
Dacă intervalul QT este prelungit în timpul tratamentului, doza de haloperidol trebuie redusă și tratamentul trebuie întrerupt dacă intervalul QT depășește 500 ms.
De asemenea, se recomandă monitorizarea regulată a nivelurilor de electroliți plasmatici.
Deoarece haloperidolul este metabolizat de ficat, se recomandă prudență la pacienții cu afecțiuni hepatice. Dozarea anticoagulantelor orale trebuie ajustată după inițierea terapiei cu Haloperidol Decanoat-Richter.
Atunci când este administrat concomitent cu depresive ale SNC, Haloperidol Decanoat-Richter poate crește efectul lor depresiv respirator, care trebuie luat în considerare la determinarea dozei, în special la vârstnici.
Există dovezi că Haloperidol Decanoat-Richter poate scădea pragul convulsivant. Prin urmare, se recomandă prudență la pacienții cu epilepsie cunoscută sau cu antecedente de convulsii (de exemplu, retragerea alcoolului și leziuni cerebrale).
Tiroxina poate crește toxicitatea Haloperidol Decanoat-Richter. Prin urmare, poate fi utilizat numai cu mare prudență la pacienții cu hipertiroidism. La acești pacienți, tratamentul antipsihotic trebuie întotdeauna însoțit de un tratament tirostatic adecvat.
Ca toate antipsihoticele, Haloperidol Decanoat-Richter nu trebuie utilizat singur acolo unde predomină depresia. Poate fi combinat cu antidepresive pentru a trata afecțiuni în care depresia și psihozele apar în același timp. Haloperidolul poate interfera cu metabolismul antidepresivelor triciclice (semnificație clinică necunoscută).
Dacă este necesar un tratament antiparkinsonian în același timp, va trebui continuat timp de câteva săptămâni după ultima injecție cu Haloperidol Decanoat-Richter datorită timpului de înjumătățire foarte lung al Haloperidol Decanoat-Richter.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
La fel ca toate neurolepticele, Haloperidol Decanoat-Richter poate exacerba depresia sistemului nervos central indusă de depresivele SNC, inclusiv alcoolul, hipnoticele, sedativele sau analgezicele puternice.
Un efect sporit al SNC a fost raportat în asociere cu metildopa.
Haloperidol Decanoat-Richter poate antagoniza efectele adrenalinei și a altor simpatomimetice (de exemplu, adrenalină) și poate inversa efectele de scădere a tensiunii arteriale ale agenților de blocare adrenergici, cum ar fi guanetidină.
Haloperidol Decanoat-Richter poate atenua efectele antiparkinsoniene ale levodopa.
Haloperidol Decanoat-Richter inhibă metabolismul antidepresivelor triciclice, crescând astfel nivelul plasmatic al acestor medicamente. Acest lucru poate duce la o creștere a toxicității antidepresivelor triciclice (efecte anticolinergice, toxicitate cardiovasculară, scăderea pragului convulsivant).
Atunci când tratamentul cu carbamazepină pe termen lung este adăugat la tratamentul cu Haloperidol Decanoat-Richter, rezultatul este o reducere semnificativă a concentrațiilor plasmatice de haloperidol. Prin urmare, doza de Haloperidol Decanoat-Richter trebuie crescută dacă este necesar în timpul terapiei combinate și doza redusă după întreruperea tratamentului cu carbamazepină.
În cazuri rare, s-a raportat sindrom asemănător encefalopatiei cu litiu și Haloperidol Decanoat-Richter în combinație. Rămâne discutabil dacă aceste cazuri reprezintă o entitate clinică diferită sau dacă au fost de fapt cazuri de sindrom neuroleptic malign și/sau neurotoxicitate la litiu. Semnele sindromului asemănător encefalopatiei includ confuzie, dezorientare, cefalee, tulburări de echilibru și somnolență. Un raport, incluzând anomalii ale EEG fără simptome în această combinație, sugerează că monitorizarea EEG este adecvată. Atunci când litiu și haloperidol sunt coadministrate, haloperidol trebuie administrat la cea mai mică doză eficientă, iar nivelurile de litiu trebuie monitorizate și menținute sub 1 mmol/l. Dacă apar simptome ale sindromului asemănător encefalopatiei, tratamentul trebuie oprit imediat.
Haloperidol Decanoat-Richter reduce efectul anticoagulantelor orale.
4.6 Sarcina și alăptarea
Deși au existat rapoarte izolate de defecte congenitale după expunerea la haloperidol fetal în combinație cu alte medicamente, nu a fost stabilită niciodată o relație de cauzalitate. Simptome reversibile extrapiramidale au fost observate la nou-născuții expuși la haloperidol in utero în ultimul trimestru de sarcină. Prin urmare, beneficiile tratamentului în timpul sarcinii trebuie puse în balanță cu riscurile potențiale.
Haloperidolul se excretă în laptele matern. Au existat cazuri izolate de simptome extrapiramidale la sugarii alăptați. În cazul în care utilizarea Haloperidol Decanoat-Richter este considerată necesară, beneficiile alăptării ar trebui puse în balanță cu riscurile potențiale.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Un anumit grad de sedare sau starea de veghe pot apărea, în special la doze mai mari și la începutul tratamentului, și pot fi exacerbate de alcool sau de alți deprimanți ai SNC. Pacienții trebuie sfătuiți să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje în timpul tratamentului până când nu se cunoaște sensibilitatea lor la medicament.
4.8 Reacții adverse
Toate efectele secundare după administrarea Haloperidol Decanoat-Richter sunt cauzate în general de haloperidol. Ca și în cazul tuturor medicamentelor injectabile, au fost raportate reacții locale ale țesuturilor cu Haloperidol Decanoat-Richter.
Tulburări ale sângelui și ale sistemului limfatic
Ocazional, au fost raportate scăderi ușoare și de obicei tranzitorii ale numărului de celule sanguine. Agranulocitoza, trombocitopenia și leucopenia tranzitorie au fost raportate rar, de obicei atunci când haloperidolul este administrat concomitent cu alte medicamente.
Tulburări ale sistemului endocrin
Efectele hormonale ale neurolepticelor antipsihotice includ hiperprolactinemia, care poate provoca galactoree, ginecomastie și oligo- sau amenoree. Cazuri de hipoglicemie și scăderea secreției de ADH au fost raportate foarte rar.
Acestea apar ocazional și includ: depresie, sedare, agitație, somnolență, insomnie, cefalee, confuzie, vertij, convulsii grand mal și exacerbarea evidentă a simptomelor psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos
Efectele secundare neurologice sunt cele mai frecvente.
Ca și în cazul tuturor neurolepticelor, pot apărea simptome extrapiramidale. Reacțiile distonice acute pot apărea la începutul tratamentului și pot fi severe în momentul concentrației plasmatice maxime, de exemplu: 3-9 zile după injectare. Au fost raportate crize ecologice oculare și reacții distonice laringiene. Rigiditatea parkinsoniană, tremor, hipersalivație, bradikinezie, akinezie, distonie acută și acatisie tind să aibă un debut mult mai lent. Medicamentele anticolinergice nu trebuie prescrise în mod obișnuit, ci numai atunci când este necesar, din cauza riscului potențial de eficacitate redusă a Haloperidol Decanoat-Richter.
Dischinezia tardivă poate apărea la unii pacienți în tratament pe termen lung sau după întreruperea tratamentului. Riscul crește odată cu creșterea vârstei și cu creșterea dozelor, în special la femei. Simptomele pot persista și pot fi ireversibile la unii pacienți. Sindromul se caracterizează în principal prin mișcări involuntare ritmice ale limbii, feței, gurii și maxilarului. S-a raportat că mișcările ușoare ale răsucirii limbii, asemănătoare cu viermii, pot fi un semn timpuriu al diskineziei tardive. Dacă tratamentul este oprit în acel moment, sindromul complet nu se va dezvolta. În caz de simptome de diskinezie tardivă, medicamentul trebuie întrerupt imediat și pacientul trebuie trecut la un alt tratament.
Sindromul neuroleptic malign
Ca toate antipsihoticele, Haloperidol Decanoat-Richter a fost asociat cu cazuri rare de sindrom neuroleptic malign (SMN), un răspuns idiosincratic caracterizat de hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate autonomă, tulburări de conștiență, coma și niveluri crescute de CPK plasmatic. Semne de disfuncție autonomă precum tahicardia, presiunea arterială labilă și transpirația pot preveni apariția hipertermiei, acționând ca semnale de avertizare timpurie. Tratamentul antipsihotic trebuie întrerupt imediat și se recomandă un tratament adecvat de susținere și o monitorizare atentă. Dantrolenul și bromocriptina s-au dovedit a fi eficiente în tratamentul SMN.
Viziunea neclară poate apărea ocazional.
Pacienții vârstnici pot dezvolta un atac de glaucom cu unghi îngust.
Tulburări cardiace și cardiace
Au fost raportate ocazional tahicardie și hipotensiune. Prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor, aritmiile ventriculare, inclusiv fibrilația ventriculară și tahicardia ventriculară, precum și stopul cardiac au fost raportate rar, de preferință cu haloperidol parenteral.
Aceste reacții adverse pot apărea mai frecvent la doze mari și la pacienții predispuși.
Tulburări gastrointestinale
Au fost raportate greață, vărsături, pierderea poftei de mâncare, dispepsie și constipație. Pot apărea modificări ale greutății.
Tulburări hepatobiliare
Au fost raportate cazuri izolate de funcție hepatică anormală sau hepatită, cel mai frecvent colestatic, icter.
Afecțiuni ale pielii și ale țesutului subcutanat
Reacțiile de hipersensibilitate au fost observate rar, de ex. erupție pe piele, urticarie, anafilaxie, fotosensibilitate, dermatită exfoliativă și eritem multiform.
Tulburări ale sistemului osos și muscular al țesutului conjunctiv
Poate apărea rigiditate musculară.
Tulburări renale și urinare
Ocazional, poate apărea retenție urinară.
Tulburări ale sistemului reproductiv și ale sânilor
Ocazional, se pot dezvolta priapism, disfuncție erectilă, afectarea funcției sexuale, inclusiv ejaculare.
Tulburări generale și condiții la locul administrării
Pot apărea edeme periferice, transpirație sau salivație crescută, gură uscată, tulburări ale temperaturii corpului.
4.9 Supradozaj
Manifestările reprezintă o exacerbare a efectelor farmacologice cunoscute și a efectelor secundare ale haloperidolului. Cele mai proeminente simptome sunt: reacții extrapiramidale severe, hipotensiune, sedare. Simptomele extrapiramidale se manifestă prin rigiditate musculară, tremur general sau local. De asemenea, poate apărea hipertensiune. În cazuri excepționale, se poate dezvolta o stare comatoasă și depresie respiratorie, însoțită de hipotensiune, ducând la o stare asemănătoare șocului. De asemenea, poate apărea aritmie ventriculară, care poate fi asociată cu prelungirea intervalului QT.
Tratamentul supradozajului: deoarece nu există un antidot specific, tratamentul este în primul rând de susținere. La pacienții în stare comatoasă, căile respiratorii trebuie menținute prin respirație orofaringiană sau intubație endotraheală. Depresia respiratorie poate necesita respirație artificială. Hipotensiunea și colapsul circulator pot fi contracarate prin utilizarea de soluții intravenoase, plasmă sau albumină concentrată și medicamente vasopresoare, cum ar fi dopamina sau noradrenalina. Adrenalina nu trebuie utilizată. În caz de reacții extrapiramidale severe, tratamentul antiparkinsonian de tip anticolinergic trebuie administrat și administrat timp de câteva săptămâni. Trebuie acordată o mare precauție la întreruperea tratamentului, deoarece simptomele extrapiramidale pot reapărea. ECG și semnele vitale trebuie monitorizate și continuate până când ECG este normal. Aritmiile severe trebuie tratate cu antiaritmice adecvate.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, codul ATC: N05AD01
Haloperidol Decanoat-Richter este un ester al haloperidolului și al acidului decanoic și ca atare este un depozit neuroleptic din grupul butirofenonelor. La injecția intramusculară, Haloperidol Decanoat-Richter este eliberat treptat din țesutul muscular și este hidrolizat încet în haloperidol liber, care intră în circulația sistemică. Haloperidolul este un antagonist puternic al dopaminei și, prin urmare, un neuroleptic foarte incisiv.
În creier, haloperidolul afectează în mod semnificativ iluziile și halucinațiile (probabil prin interacțiunea cu receptorii dopaminei din țesutul mezocortical și limbic) și are un efect inhibitor mediat de acțiunea sa asupra ganglionilor bazali, i. j. pachete nigrostriatale, care subliniază, de asemenea, efectele secundare motorii extrapiramidale (în special distonia, acatisia și parkinsonismul). Haloperidolul are un efect sedativ psihomotor eficient, ceea ce explică atât efectul benefic asupra maniei, cât și a altor sindroame de agitație. Un efect resocializant a fost observat la cei oprimați emoțional. Mai multe efecte antidopaminergice periferice explică eficacitatea împotriva greaței și vărsăturilor (prin afectarea zonei declanșatoare a chemoreceptorilor), relaxarea sfincterelor gastrointestinale și eliberarea crescută a prolactinei (prin inhibarea activității factorului inhibitor al prolactinei (PIF-dopamina) la nivel adenohipofizar).
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Administrarea Haloperidol Decanoat-Richter ca injecție intramusculară de depozit are ca rezultat o eliberare lentă și susținută de haloperidol liber. Concentrațiile plasmatice cresc treptat și, de obicei, ajung în 3-9 zile după injectare și apoi scad cu un timp de înjumătățire aparent de aproximativ 3 săptămâni. Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 2-4 luni la pacienții tratați cu o singură injecție pe lună. Farmacocinetica Haloperidol Decanoat-Richter este legată de doză după injectarea intramusculară. Relația doză-plasmă a haloperidolului este aproximativ liniară la doze de până la 450 mg. Haloperidolul traversează cu ușurință bariera hematoencefalică. Legarea proteinelor plasmatice este de 92%. Haloperidolul este metabolizat în ficat și excretat în urină (40%) și fecale (60%). Aproximativ 1% din doză este excretată nemodificată în urină. Metaboliții sunt neuroleptici inactivi.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele din Tabelul I indică o gamă largă de siguranță între valorile LD50 în studiile de toxicitate acută la animale și dozele recomandate pentru oameni, de ex. cele mai mici (câini: 90 mg/kg) și cele mai mari (șobolani: 850 mg/kg) dozele orale sunt de 300 de ori și 2833 de ori mai mari decât doza zilnică maximă recomandată pentru un adult cu greutate medie (0,3 mg/kg).