Scurt dicționar al limbii slovace

1. daune, distrugere, degradare: k. jucării, k. tu vedere, sănătate;
k. poluează aerul

slovacă

2. agrava din punct de vedere moral: k. tinerețe, îl răsfață și k-i

3. deranja, zădărnicie, zădărnicie: k. dispoziție, bucurie pentru cineva, k. Ai noroc cu ceva, planuri

1. devine inutilizabil: mașina este k-i, carnea este k-i

2. a deveni moral mai rău: în societatea rea, copilul k-i

3. mergi în rău, înrăutățește-te, te tulbură: dispoziție, distracție cu k-í;
vremea se încruntă, se răcorește

kazivec -vca m. creșterea mineralelor. pe articol compuși ai fluorului și la art. lentile, fluorit

  • Regulile ortografiei slovace

    Kazimír La L ‑e m.; Kazimírčan ‑a mn. Mia m.; Kazimírčanka ‑y ‑niek ž.; kazimírsky

    spoil neí ‑ia ne dok.; strica

    kazivec ‑vca m.; fluorspar

    Dicționar al limbii slovace (din 1959 - 1968) 1

    kazimír, -un om. r. expr. oricine strică totul nu lasă nimic în pace, stricând (de obicei despre un copil neliniștit): O sută de focuri ar aburi în spoiler. (Stea)

    kazisvet, -a man. r. expr. Cel care strică toate lucrurile nu va lăsa nimic în pace Casimir: Tu crești spoilere. (Vaj.)

    1. (ce) a deteriora, degrada, distruge: un copil strică jucăriile;
    k. stomac, ochi, sănătate;
    Numai plămânii tăi se strică. (Kuk.);
    k. poluarea aerului;
    k. dezactivați (Kuk.);

    2. (ce) a deranja, perturba, negativ, negativ: k. viața cuiva;
    k. bucuria, gustul, buna dispoziție a cuiva;
    k. un nume bun pentru cineva;
    k. planurile cuiva, cariera;
    Nu voia să-și strice impresia. (Jes.);
    k. gustul oamenilor (Vlč.);
    k. iluzia cuiva (Stod.);
    Nu trebuie să-mi strici munca. (Vaj.) Ei strică cântecele mamei lor. (Ondr.);
    k. starea de spirit (Šolt.);
    strică fericirea fiicei (Tomašč.) face imposibilă o problemă bună;

    3. (cine, ce) a înrăutăți, a seduce răul: k. tineret;
    Compania proastă strică bunele maniere. (Gheaţă);
    k. etica muncii (pr. King);
    k. răsfățați copilul;
    Cuvintele mele îmi distrug armata. (Stod.) Un exemplu rău strică chiar și cele bune. (Gab.);

    opusul. strica, -a, -ají;

    doc. a strica, a strica

    1. a deveni rău, inutil, a risipi: fructul, carnea pier rapid;
    marfa este stricată;
    drumul se deteriorează (Ráz.) devine impracticabil;

    2. ceartă, perturbare: planurile sunt distruse, distracția este distrusă;

    3. a deveni moral mai rău, rău: bunele maniere sunt corupte;
    tinerii se strică;
    Mă răsfăț de la tine. (Jégé) Fiul tău te răsfață. (Regele.);

    opusul. strica;

    doc. a strica, a strica

    predicator, -a, mn. Nu. -li omule. r. dilua. cel care corupe, sparge, distruge ceva;

    fluorspar, -vca om. r. min. tip de cristal, fluorit;

    aditiv fluorspar m.: k. pudra

    carie m. dilua. provocând distrugeri, daune, distructive