praga

Accidentul tragic a avut loc pe autostrada Praga-Bratislava lângă Humpolec la 1 septembrie 1992. Ultimul loc de odihnă al său este cimitirul Bratislava din Valea Slávič.

Bratislava, 10 noiembrie (TASR) - Au trecut 25 de ani de la moartea marți, 7 noiembrie, a omului politic și om de stat slovac Alexander Dubček. El a fost una dintre personalitățile istoriei moderne slovace, la care istoricii, precum și publicul larg se întorc în mod constant.

Alexander Dubček, un om politic care a lăsat în urmă visul socialismului cu chip de om și, conform scriitorului ceh Bohumil Hrabal - primul comunist nobil - s-a născut la 27 noiembrie 1921 la Uhrovec. Întâmplător, în aceeași casă în care s-a născut Ľudovít Štúr. Nu i-a scăpat mult și avea să se nască în Statele Unite ale Americii (SUA). În 1912, tatăl său Štefan Dubček a plecat să lucreze în Chicago, SUA, ca tâmplar.

Întâlnirea partidelor fraterniste comuniste și muncitorești la Bratislava la 3 august 1968. Primul secretar al Comitetului central al Partidului Comunist Alexander Dubček, secretarul general al Comitetului central al PCUS Leonid Brežnev și membru al președinției Comitetul central al Partidului Comunist Foto: TASR/Štefan Petráš

Dubček a avut doar vagi amintiri despre Uhrovec. La vârsta de trei ani, el și părinții săi s-au regăsit la cooperativa Interhelpo din actuala Bișkek, Kârgâzstan, care făcea parte din Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS) de atunci. Din cauza condițiilor climatice dificile, membrii cooperativei au părăsit treptat Kârgâzstanul. Dubcek s-a stabilit pentru o vreme în Gorki (acum Nijni Novgorod, Rusia).

În momentul în care Republica Slovacă devastată de război (1939-1945) a început să scrie scurta sa istorie, familia s-a întors în Slovacia în 1939. Tânărul Dubček și-a exprimat dezacordul cu politica republicii de război nu numai prin aderarea la Partidul Comunist ilegal de atunci al Slovaciei (KSS), ci și prin participarea la Revolta Națională Slovacă (SNP). De asemenea, s-a luptat cu fratele său în SNP și a fost rănit de două ori. Fratele său a murit în răscoală.

După cel de-al doilea război mondial, s-a căsătorit și s-a stabilit la Trenčín. Acolo, după 1948, a primit o ofertă de a lucra în structurile politice ale PCUS. În 1953 a devenit secretarul șef al comitetului regional al Partidului Comunist din Slovacia (KSS) din Banská Bystrica și mai târziu la Bratislava.

La începutul anilor 1960, el ocupa deja funcția de secretar al Comitetului Central (Comitetul Central) al PCUS. În 1963, a devenit primul secretar al Comitetului central al PCUS.

Anul fatidic al lui Alexander Dubček a fost 1968. În cariera sa politică, s-a mutat în cea mai înaltă poziție de partid. A fost ales primul secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia (Comitetul Central al Partidului Comunist). Din această poziție și-a început eforturile - de a reforma sistemul economic și politic (totalitar) din fosta Cehoslovacie. Prin eforturile sale de reformă, cunoscute sub numele de Primăvara de la Praga, el a devenit nu numai cel mai popular om politic din Republica Socialistă Cehoslovacă (ČSSR), ci și o figură de renume mondial. Eforturile sale de reformă, numite și socialism cu chip uman, au fost încheiate prin invazia din august (1968) a Republicii Socialiste Cehoslovace de către Pactul de la Varșovia de atunci, condus de URSS.

În aprilie 1969, Dubček a fost înlocuit de Gustáv Husák ca prim secretar al Comitetului central al Partidului Comunist. Din aprilie până în octombrie 1969, Dubček a fost președinte al Adunării Federale (FZ) de atunci a Republicii Socialiste Cehoslovace. Sub presiunea lui Husák, el a semnat o lege care ulterior a legalizat intervențiile poliției împotriva manifestanților la prima aniversare a ocupării Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia.

Din decembrie 1969 până în iunie 1970, Alexander Dubček a fost ambasadorul cehoslovac în Turcia. În cele din urmă, în iunie 1970, a fost expulzat definitiv din Partidul Comunist și desemnat ca reprezentant al forțelor oportuniste de dreapta.

Din 1970 și până la Revoluția blândă (1989) a locuit împreună cu familia sa la Bratislava sub supravegherea Securității statului comunist (ŠtB) și a lucrat în pădurile statului vest-slovac. În ciuda suprimării moștenirii sale, Dubček a devenit un simbol al fenomenului de primăvară de la Praga nu numai pentru cetățenii Republicii Socialiste Cehoslovace de atunci, ci și pentru întreaga lume.

În 1988, cu ocazia aniversării a 900 de ani de la înființare, cea mai veche universitate din Europa - din Bologna, Italia, a decis să-i acorde lui A. Dubček un doctorat onorific în științe politice. Dubček a preluat-o personal la 13 noiembrie 1988 și a susținut cu această ocazie un discurs în care a respins ocuparea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia. El a apărat dreptul cetățenilor de a reforma societatea și a evidențiat pozitivele democrației și respectarea drepturilor omului. Premiul Saharov pentru libertatea de gândire a fost, de asemenea, lăudat de eforturile de reformă ale lui Dubcek de către Parlamentul European (PE), care l-a acordat în decembrie 1989.

În timpul Revoluției Blânde, el s-a implicat în procesul de schimbare politică. În decembrie 1989, a devenit președintele Adunării Federale (FZ) a Republicii Socialiste Cehoslovace și mai târziu și a FZ a Republicii Federale Cehă și Slovacă (ČSFR). În 1992 a fost ales președinte al Partidului Social Democrat din Slovacia (SDSS).

Mii de locuitori ai capitalei slovace au venit în Piața SNP din Bratislava pe 23 decembrie 1989 pentru a-și manifesta solidaritatea cu poporul român care a supraviețuit războiului civil. Adunarea a fost organizată de publicul împotriva violenței. Pe sn. Ján Budaj (dreapta) și Alexander Dubček (stânga) printre manifestanți. Foto: TASR/Pavel Brenkus

Alexander Dubcek a murit într-un accident de mașină la 7 noiembrie 1992 într-un spital din Praga cu câteva zile înainte de a împlini 71 de ani. Accidentul tragic a avut loc pe autostrada Praga-Bratislava lângă Humpolec la 1 septembrie 1992. El a fost înmormântat la 14 noiembrie 1992 la Bratislava. Ultimul loc de odihnă al său este cimitirul Bratislava din Valea Slávič.

La 6 noiembrie 2003, o placă memorială a fost dezvăluită în parcul montan Bratislava cu ocazia aniversării a 15 ani de la acordarea unui doctorat onorific de către Universitatea din Bologna, Italia.

Actul privind meritul extraordinar al lui Alexander Dubček privind democrația, libertatea națiunii slovace și drepturile omului este în vigoare de la 1 ianuarie 2009. În ianuarie 2011, a fost dezvăluit un bust în capitala Italiei, Roma.

Regizorul Laco Halama filmează un portret cinematografic al politicianului și omului de stat Alexander Dubček bazat pe o capodoperă literară de Ľuboš Jurík și pe un scenariu de Viliam Klimáček în producția RTVS și în producția Filmpark. În filmul de epocă, drama documentară Primăvară scurtă, iarnă lungă, naratorul va fi chiar Alexander Dubček, care va reprezenta o linie fictivă de amintire subiectivă a evenimentelor din 1968. Alexander Dubček este interpretat în film de actorul Adrian Jastraban.

Pe 24 octombrie 2017, noua lege a stabilit premiile de stat ale lui Jozef Miloslav Hurban și Alexander Dubček chiar și fără semnătura președintelui Republicii Slovace Andrej Kisk. Faptele și activitățile indivizilor sau grupurilor, care au fost extrem de benefice pentru dezvoltarea sferelor individuale ale vieții sociale, culturale și economice din Slovacia, vor primi premiul de stat al lui Alexander Dubček, care va fi acordat de prim-ministru.