Fiecare dintre noi declară ocazional că „se târăște asupra lui”. Dar când este vorba doar de tristețe, lene sau stare proastă și când este o boală reală care nu trebuie subestimată?

proastă

Depresia este o boală în care funcția creierului responsabilă de controlul stării de spirit este afectată. Este însoțit de emoții negative intense și de durată. Este o tristețe patologică. O dispoziție tristă nu mai este doar o reacție obișnuită la stimulii neplăcuti din mediul înconjurător, ci cuprinde complet individul. O persoană cu depresie vede lumea cu ochii săi, percepe lucrurile mai negativ decât sunt în realitate și nu este capabilă să-i influențeze starea sau chiar „să o arunce după cap”. Această condiție va afecta negativ nu numai viața persoanei în sine, ci poate avea un impact asupra studiului, angajării, relațiilor cu prietenii, partenerii și familia.

Cum apare depresia?

Depresia este cauzată de mai mulți factori. Întreruperea zonelor creierului care controlează emoțiile este crucială. Aceștia operează în aceste zone așa-zisul emițătoare de nervi (serotonină, noradrenalină, dopamină), substanțe responsabile de transmiterea semnalului în creier. În depresie, nivelurile acestor purtători sunt perturbate. Există, de asemenea, o schimbare a secreției hormonului melatonină, care controlează ritmul somn-veghe. Este implicată și predispoziția genetică, deci dacă depresia a apărut la rude, individul poate fi mai predispus la boală. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, genetica singură nu este suficientă și un factor din mediul extern, cum ar fi stresul (pierderea unei persoane dragi, pierderea locului de muncă etc.).

Cine se poate deprima?

Boala poate afecta pe toată lumea, indiferent de vârstă, sex, rasă, educație sau naționalitate.

Cu toate acestea, se manifestă adesea în adolescență sau la vârsta adultă timpurie. Este mai frecvent la femei. Fiecare a cincea persoană are depresie cel puțin o dată în viață.

Cum să recunoaștem depresia?

Diagnosticul depresiei este pus de un medic. Depresia se poate manifesta ca fiind ușoară, moderată și severă, în funcție de gravitate. Este crucial să recunoaștem cele mai frecvente simptome ale bolii, care durează de obicei cel puțin 14 zile:

* Starea de spirit este încă tristă, uneori mai rău dimineața devreme decât seara

* Individul nu poate supraviețui bucuriei, are remușcări nepotrivite, își pierde încrederea în sine

* Lucrurile despre care un individ a fost destul de fericit nu sunt deodată fericite

* Nu se poate concentra, ia o decizie

* Încetinirea activităților normale sau, dimpotrivă, tensiune și neliniște

* Oboseală extremă sau pierdere de energie

* Probleme de somn (incapacitate de a adormi sau somn excesiv)

* Apetit semnificativ redus sau crescut (se pot observa modificări evidente ale greutății corporale)

* Gânduri despre moarte, gânduri suicidare

Care este riscul de sinucidere? Continuați cu pagina următoare.

Care sunt riscurile sinuciderii?

Înalt. Dacă o persoană are gânduri sinucigașe sau mediul observă această circumstanță, este necesar să solicitați imediat asistență profesională. Semnele de avertizare pot fi:

- Sentiment intens de deznădejde și tristețe
- Vorbește despre moarte, gândește-te cum ar fi dacă individul nu ar fi pe lume
- Pierderea interesului pentru activitățile de rutină
- Izolare de rude, prieteni

Cum se tratează depresia?

Se aplică regula: cu cât mai devreme = cu atât mai bine. Depresia este tratabilă și, dacă este prins devreme, tratamentul poate fi cu adevărat salvator. În majoritatea cazurilor, tratamentul nu se poate face fără medicamente specializate - antidepresive. Aceste medicamente sunt prescrise doar de un medic, de obicei un psihiatru. Medicamentele afectează nivelul neurotransmițătorilor, despre care am scris în introducere. Debutul acțiunii medicamentelor durează de obicei 14 zile. Experiența a arătat că este recomandabil să luați medicamentele timp de cel puțin încă 6 luni după tratamentul depresiei. Orice ajustări ale medicamentelor trebuie consultate cu un specialist.

O altă opțiune care poate fi utilizată în sprijin este psihoterapia. Această metodă de tratament își găsește de obicei locul după tratamentul unei stări acute de depresie, adică cu un efect suficient al medicamentelor. Psihoterapia este adecvată pe termen lung și scopul este de a învăța individul să trăiască, astfel încât depresia să nu revină.