Scurt dicționar al limbii slovace

mine -y min mine corp cu sarcină care explodează cu aprindere, impact etc.; încărcare cu mortar: cronometrată, antitanc m.;

minkä

2. trece pe lângă ceva, pe cineva, ocolește: m. gară, destinație;
zilnic ne m-li;
la virare la stânga, mașinile m-stânga

4. (despre timp) curgere, fi, trece: douăzeci m-a;
a treia zi m-a;

2. avans în timp, flux, trecere: ore, zile, ani m-j;

● (adică) → cealaltă parte a m-e;
cărți. ia ceva pentru → bber m-u;

  • Regulile ortografiei slovace

    min -y min min; A mea

    trece - și -aj nu doc.; trece pe lângă

    Dicționar al limbii slovace (din 1959 - 1968) 1

    a mea, a, femeile mele. r. tipul de proiectil tras din mortar;
    încărcătură explozivă acoperită cu metal al. lemn: m-y temporizat, m-antitanc;
    pune m-y, aruncă m-y;

    mine adj .: dezvoltare. m-e câmpia teritoriul în care sunt răspândite minele

    minaret, -u omule. r. turnul zvelt al moscheii: moscheea cu m-om, m-y turcească

    2. (cine, ce) a trece pe lângă cineva al. ceva: Se uita în valurile noroioase care-l treceau. (Hor.);
    pren. fiului îi lipsește întrebarea (Karv.) ignorând-o în mod deliberat;

    3. (cui) să plece, să plece (despre schimbarea stării psihice): Ea a rămas deja fără răbdare (Tim.) Devine nerăbdătoare.

    4. curge, trece (în timp): Șapte mâini mai puțin: vom merge la căsătorie. (Botto);

    1. scad, micșorează: se cheltuiesc bunuri, se cheltuiesc active;
    Drumul trece sau nu observă (Ráz.) Trece.

    2. mergeți unul lângă altul (în direcția opusă în aceeași direcție): Metalurgii treceau pe biciclete. (Hor.)

    3. fugi, fugi, curge: timpul se scurge repede;
    trec zile, luni, ani;

    monedă, -e, -í femei. r. moneda metalică, bani metalici: aur, argint, cupru, aluminiu m.;
    coroana, halier m.;
    obișnuit, jubiliar, comemorativ m.;
    corect, fals m.;
    gofrare m-í, circulație m-í

    ● consideră că ceva trebuie luat ca un fapt valid, adevărat;
    este cealaltă parte a m-e cealaltă parte a lucrului;

    accesoriu pentru monede m.: m. legea emiterii de monede;
    m. autoritatea emitentă de monede;
    m. metal din care sunt bătute monede;
    hist. m-o cameră pentru feudalism monedă birou

    minciar, -a man. r. hist. meșter operat cu monede;