Cea mai mare mlaștină continuă de trestie (complex de mlaștină) din Slovacia, cu o suprafață de 184 ha, rezervația naturală națională și zona de păsări protejate. Este situat între satele Nová Vieska și Gbelce, la aproximativ 30 km de Nové Zámky în partea de sud-est a câmpiei dunărene și Munții Hronská, la o altitudine de 120 - 125 m deasupra nivelului mării. Zona zonelor umede din Paris este una dintre cele mai importante zone umede din Slovacia.
În ceea ce privește apariția animalelor, este unul dintre cele mai importante habitate de mlaștină europene și mondiale, vizitat de ornitologi din toată Europa, iar monitorizarea paneuropeană are loc pe tot parcursul anului. Mlaștina artificială a devenit adăpostul a 171 de specii de păsări, 160 de specii de păianjeni și meri, 500 de specii de insecte, 44 de specii de moluște. Din gama de vertebrate, există 18 specii de pești, 10 specii de amfibieni și peste 31 de specii de mamifere, printre care o vidră de râu unică și singura broască țestoasă vie din Slovacia.
Mlaștinile din Paris sunt, de asemenea, de o mare importanță în timpul migrației păsărilor. Păsările se opresc aici în timpul migrației primăvara și toamna pentru a se odihni sau a aduna hrană. Până la zeci de mii de turme de rândunele își găsesc refugiul în stuf pe insulă în momentul migrației.
Mlaștina a fost înființată în 1800, când contele Pálfy a convocat un inginer francez din Paris pentru a crea un lac (mlaștină) în sudul Slovaciei, astfel încât să crească terenul pentru uz agricol. Mlaștina a fost numită „Paris” și canalul care scurge apa din mlaștină spre Hron, „Paris”. Mlaștinile din Paris, care sunt înconjurate de o natură frumoasă, au fost înscrise pe lista siturilor protejate în 1966 și sunt incluse și pe lista mlaștinilor protejate în temeiul Convenției Ramsar. Punctul de plecare pentru mlaștina din Paris este satul Gbelce (strada Trstinová).