descoperit

Noi cercetări au descoperit că oamenii se nasc cu gene care se comportă diferit în funcție de faptul dacă au fost moștenite de la mama sau tatăl lor.

După investigații suplimentare, au ajuns la o concluzie extrem de surprinzătoare cu privire la moștenirea abilităților de informații ale descendenților lor.

Ei au descoperit că genele moștenite de la acestea erau în principal responsabile de inteligența copiilor lor mamă.

Oamenii de știință știu de ani de zile că inteligența este o caracteristică care este moștenită. Până în prezent, însă, au crezut că inteligența a fost moștenită atât de la tată, cât și de la mamă.

Cu toate acestea, mai multe studii actuale nu au confirmat această ipoteză. Dimpotrivă, au arătat că copiii sunt cel mai probabil să moștenească inteligența de la mama lor.

De ce inteligența este moștenită în principal de la mamă

Motivul acestui fenomen este faptul că genele responsabile de inteligență sunt localizate pe cromozomul X (mamele au până la 2, tații doar 1).

Cercetătorii de la Universitatea Germană din Ulm au descoperit că multe gene, în special cele responsabile de abilitățile cognitive, se află pe cromozomii X.

Un studiu similar care confirmă descoperirile a fost realizat de cercetătorii de la Glasgow Institute of Medical Research.

În 1994, cercetătorii au efectuat un sondaj la 12.686 de tineri cu vârste cuprinse între 14 și 22 de ani. Au luat în considerare mai mulți factori, cum ar fi IQ-ul copilului, rasa, educația și statutul socio-economic.

Concluzia a fost că cel mai bun factor în prezicerea inteligenței unui copil este inteligența mamei sale. În eșantionul de cercetare, inteligența copiilor a variat în medie la doar 15 puncte față de mama lor.

Alți factori care determină inteligența unui copil

Inteligența unui copil nu depinde doar de mama sa.

Alte studii arată că mamele joacă un rol cheie, chiar intim, în dezvoltarea emoțională a copiilor lor. Acest lucru se datorează în principal călătoriei lor fizice și mentale în timpul educației.

De exemplu, cercetătorii de la Universitatea din Minnesota au descoperit că copiii care au stabilit o legătură puternică cu mama lor până la vârsta de 2 ani aveau capacitatea de a juca jocuri complexe de simboluri.

Constatările sugerează că o legătură puternică cu mama promovează curiozitatea naturală, precum și încrederea în sine în rezolvarea problemelor fără a arăta frustrare sau schimbări de dispoziție.

Aceasta înseamnă că mamele care rezolvă probleme cu copiii lor stimulează, de asemenea, dezvoltarea potențialului lor.

Un alt studiu realizat la Universitatea din Washington a arătat importanța unei relații emoționale pentru dezvoltarea creierului.

Cercetătorii au petrecut 7 ani analizând modul în care mamele se raportează la copiii lor și modul în care această relație îi afectează pe copii.

Ei au descoperit că, la vârsta de 13 ani, hipocampul (partea creierului responsabilă de consolidarea și prelucrarea informațiilor de la memorie pe termen scurt până la termen lung și orientarea spațială) a acelor copii care au primit sprijin emoțional de la mama lor este cu 10% mai mare decât hipocampul copiilor ale căror mame le-au păstrat la o distanță emoțională de ele.

Studiile efectuate la șoareci confirmă observații la om

Unul dintre primele studii în acest domeniu a fost realizat la Universitatea din Cambridge în 1984. În acel moment, au creat artificial embrioni (în esență clone) de șoareci care aveau gene doar de la mamă sau numai de la tată.

Cu toate acestea, după implantarea unor astfel de embrioni în uter, embrionii au murit. Astfel, au descoperit că anumite gene sunt activate doar de știință atunci când au fost obținute de la mamă și altele când au fost obținute de la tată.

De exemplu, genele de la tată sunt importante și pentru ca placenta să înceapă să crească.

Cercetătorii au emis ipoteza că genele importante pentru dezvoltarea embrionilor vor avea, de asemenea, un efect semnificativ asupra dezvoltării funcției creierului la alte mamifere, inclusiv la oameni.

Cu toate acestea, au avut probleme în dovedirea acestei teorii, deoarece embrionii cu gene de la un singur părinte au murit rapid.

Ei au rezolvat această problemă abia mai târziu cu dezvoltarea ingineriei genetice. Când au creat embrioni modificați genetic, care aveau mai multe gene de la mamele lor, șoarecii au dezvoltat capete și creiere mai mari.

Pe de altă parte, șoarecii dominați de tată aveau creiere mai mici, dar corpuri mai mari.

Cum afectează genele mamei și tatălui funcția creierului

Aceste descoperiri i-au ajutat pe oamenii de știință să identifice celulele care conțineau gene numai de la mamă sau numai de la tată.

Au studiat 6 părți diferite ale creierului care sunt responsabile pentru dezvoltarea funcțiilor cognitive complexe, cum ar fi obiceiurile alimentare sau memoria.

Celulele care aveau gene de la tatăl lor s-au acumulat în hipotalamus, amigdala, regiunea preoptică și sept, care fac parte din sistemul limbic și sunt responsabile de funcții precum sexul, hrana sau agresivitatea.

Cercetătorii nu au găsit celule paterne în cortexul cerebral, o zonă responsabilă de funcții cognitive complexe, cum ar fi inteligența, gândirea, limbajul și pictura.

Concluzie

Cercetătorii subliniază că aceste rezultate nu ar trebui să-i deprime pe tați. Pentru a rezolva orice problemă matematică, chiar și cea mai simplă, trebuie implicat sistemul limbic, deoarece creierul funcționează ca un întreg.

Dacă inteligența este combinată cu gândirea rațională a mamelor noastre, atunci este influențată în egală măsură de intuiția și emoțiile care vin de la tați.

Nu este posibil să subestimăm influența taților asupra dezvoltării copiilor lor, mai ales prin prezența emoțională pentru ei.