limbă

Elizabeth și lumea ei - De pe malul opus 58)

Amatata uaua uan tu trí, ken ju giv mi? (Transcriere: amatata uaua, unu, doi, trei, îmi poți da?) Adică, mamă, în engleză, ai înțeles? Să vorbim engleză împreună, bine? Datata ka vama lala? Ei bine, ce îmi vei răspunde? Este în regulă? Deci bine. Uneori râzi cu tatăl tău când vorbesc cu tine. Se spune că nu este engleză, dar sunt sigur că este, doar că tu nu înțelegi. M-ai lăsat să vorbesc așa cum vreau eu, așa că atunci când au venit în vizită prieteni din Noua Zeelandă, i-am cunoscut. Nici o problemă. Atât cu tatăl său din Noua Zeelandă, cât și cu fetița lui. Ne-am jucat împreună și ne-am înțeles.

Când l-am invitat pe prietenul meu Mišek în curte, el stătea acolo, uitându-se. A repetat că nu mă înțelege, dar nu contează. Cu toții ne înțelegem fără cuvinte. Cuvintele sunt o astfel de cireașă pe tort. De fapt, nici măcar nu au nevoie de ele, dar este bine când au. Fără cireș, tortul nu ar fi „doar puțin”. Dar Miško mi-a spus că nu vorbesc engleza. Când vorbesc, nu vorbesc corect. Unde, toată lumea mă înțelege. Nu contează dacă este corect sau greșit, încă învățăm, nu? Asta spune tata. În timp ce vorbeam în continuare engleză și non-engleză, Miško rămase tăcut. Când l-am întrebat despre asta, mi-a explicat că nu vrea să vorbească pentru că nu poate spune asta și aia, nu poate traduce asta și aia. Și ce dacă?

Așa că lasă-l să spună așa cum vrea. Sau cum se simte, cum crede că ar putea. Treptat, cuvintele de neînțeles devin inteligibile. Este ca bebelușii. Când vor învăța să vorbească, nu ne vom opri și nu le vom corecta. Dacă se blochează, se sperie? Nu contează dacă nu le înțelegem, știm totuși de ce au nevoie. A oprit-o cineva pe Miška? L-a corectat până când și-a pierdut curajul de a dormi, adică să se angajeze într-un joc cu o fată din Noua Zeelandă?

Deci știi ce? Îl voi învăța pe Miška să vorbească din nou. Atât în ​​slovacă, în engleză, cât și în Bľabot. Când câștigă curaj și constată că nici nu-l voi opri, nici nu-l voi corecta, că nu voi râde de el și nici nu voi fi supărat pe el, dacă spune ceva greșit, atunci curajul lui îi va reveni. Și el va începe să se bucure de vorbărie și se va bucura la fel de mult ca mine, când vorbăria se va transforma în calomnie. Ce vei spune, mamă? S-o facem!

Alžbetka
Fotografie de mama lui Alžbetka

Numele meu este Alžbetka. Eu am cinci ani. Și nu, nu merg la grădiniță. Sunt incredibil de energic, exploziv, nerăbdător și plin de spirit. Nu știu ce înseamnă toate acestea, dar exact asta este mama mea. Sunt doar oglinda ei. Uneori e greu cu ea. Uneori strigă la mine, alteori este tristă, alteori plânge. Pentru că ies. Nu cred că ne înțelegem doar în aceste momente. Și din moment ce o iubesc pe mama mea cel mai mult din lume, am decis să îi abordez problemele. Și ajută-o să se orienteze în ele arătându-i cum privesc totul. Punctul meu de vedere. Deci, să luăm lucrurile în ordine. Și mama va vedea deodată lumea ca mine - simplu și frumos.

În fiecare săptămână, Alžbetka ne împărtășește viziunea asupra lumii.
Citiți și partea anterioară a micii serii Elizabeth:
Elizabeth și lumea ei - De pe malul opus 57)

Citește și seria Fragmente din oglinda mea, pe care o vei găsi și în zona Coloane.