orfan 1. p. orfan 1 2. p. singuratic 2, gol 1, pustiu 1

orfan

singuratic 1. care apare separat, îndepărtat de alții, singurul de acest fel într-un anumit loc • singuratic: locuia într-o casă singuratică, singuratică la capătul satului • singuratic: pieton singuratic care mergea pe o stradă de noapte • izolat • separat • singur a stat izolat, singur; a trăit separat de toate • singur • expr.: autodidact • autodidact • autodidact • mic: copacul a stat singur, autodidact, autodidact; în cafenea a rămas singur, autodidact, autodidact. uitat: a fost aprinsă o singură lampă uitată • singură (singură de acest gen): protestele individuale singure nu au niciun efect • izolat (singur și care apare în mod excepțional): numai acolo unde a apărut un singur țipăt • abandonat • stânga/stânga/lăsat singur (din pe care ceilalți l-au lăsat și l-au lăsat fără sprijin): grijă de oameni singuri, părăsiți, bătrâni; după ce fiul său a plecat, a rămas singur în casă, (stânga), (stânga) singur • fără adăpost (care este fără adăpost): câinii singuri, fără adăpost, au cutreierat orașul

p. tot singuratic

2. care este fără oameni al. alte creaturi vii • pustii • goi: după plecarea copiilor parcul a rămas singuratic, pustiu, gol • abandonat (din care a plecat cineva; op. locuit): singuratic, abandonat vulpe • orfan • orfan • singur • diluat. orfan: a construi o casă într-un loc orfan; câmpii orfani, orfani

  • orfan 1. care și-a pierdut părinții al. părinte • orfan • orfan: după moartea mamei copiii au rămas orfani, orfani, orfani • părăsiți • singuri • singuri (fără protecția adulților): copiii au crescut abandonați, singuri, singuri • fără adăpost (care este fără adăpost): în aer liber, pisică Kitty orfană, fără adăpost

    2. p. singuratic 2, gol 1, pustiu 1

    gol 1. care nu este umplut cu nimic; în care, pe care nimic, nimeni nu este (op. plin) • neumplut (de obicei despre obiecte care sunt folosite pentru umplere): o ceașcă goală, neumplută; vază, sticlă neumplută • flămând (despre stomac) • curat: caiet curat (op. descris) • nesec. gol (încă nu a fost completat): formular gol, dosar • simplu: pereți goi • sterp • surd: stearp, ureche surdă; pete moarte • pustiu • pustiu • pustiu • singur • singur • singur • singur • orfan • orfan • orfan (fără oameni, fără viață): casă pustie, pustie; regiune abandonată, însărcinată; strada singuratică; câmpuri singuratice, orfane, orfane, orfane • nelocuite • depopulate • pustii: sat nelocuit, depopulat, pustiu • gol • excavat (gol interior): cilindrul este gol în interior; gol, butuc gol

    2. fără valoare intrinsecă, fără conținut • lipsit de sens • non-cuprinzător: fraze goale, fără sens, necompresive • fără gând • fără gând (fără gând, valoare de conținut): lucrare fără gândire • clișeu • frază • frazistică • floculentă • farilică, având o caracterul k, flocule): clișeu, propoziții frazale; expresii floculente, cuvinte • fier.: înțelept • mudrlant • rațional • rațional (arătând, acționând înțelept, dar gol; despre vorbire) • infertil • inutil • zadarnic • ieftin • pejor. reactiv (nu aduce rezultat, beneficiu; op. roditor, util): dezbatere infertilă, inutilă; promisiuni goale, ieftine, sterpe • pren. moartă: formă moartă • pustie • neîmplinită • fără scop • zadarnică (fără conținut, sens): viața ei a fost pustie, neîmplinită, fără scop • zadarnică • lipsită de sens • lipsită de sens • inutilă • zadarnică • carte. ciudat (care nu duce nicăieri, nu aduce nimic): efort inutil, infructuos; timp de o oră au făcut cuvinte fără sens, inutile; da motive ciudate • neskl. expr. nanič • expr.: contondent • contondent (cu aspect) • pren. peior. hollow: cap gol

    p. de asemenea, academic 2

    3. p. gratuit 2 4. p. contondent 4

    pustiu 1. care este lipsit de viață, fără oameni; complet gol, pustiu • gol: pustiu, gol conac vechi • alergat • scufundat • pustiu: alergat, curte pustie • singuratic • singuratic • singuratic • orfan • orfan • orfan: singuratic, singuratic, singuratic, orfan, orfan campuri de toamnă pustiu • pustiu • neospitalier: nelocuit, pustiu, pustiu, regiune inospitalieră • depopulat • pustiu: străzi depopulate, pustii • expr.: neînsuflețit • mort (op. viu) • pren. Surd

    2. care este fără împlinire, sens, conținut, valoare intrinsecă • gol (op. Plin, semnificativ): viață pustie, goală; suflet pustiu, gol • lipsit de sens • lipsit de sens • gol • pren. peior. sterp (de obicei despre vorbire) • neîmplinit • fără scop • trist • trist • plictisitor (de obicei despre viață) • pren.: surd • mort • subst. curgător