CUPRINS

  • 1 Care sunt condițiile pentru obținerea divorțului?
  • 2 Care sunt motivele divorțului?
  • 3 Care sunt consecințele juridice ale divorțului în ceea ce privește:
    • 3.1 relații personale între soți (de exemplu, prenume)
    • 3.2 împărțirea bunurilor soților
    • 3.3 copiii minori ai soților
    • 3.4 obligația de întreținere față de celălalt soț?
  • 4 Ce înseamnă termenul legal „separare” în termeni practici?
  • 5 Care sunt condițiile de separare?
  • 6 Care sunt consecințele juridice ale unei separări legale?
  • 7 Ce înseamnă în practică termenul „anulare căsătorie” („anulare căsătorie”)?
  • 8 Care sunt condițiile pentru anularea căsătoriei?
  • 9 Care sunt consecințele juridice ale anulării căsătoriei?
  • 10 Există mijloace nejudiciare alternative pentru soluționarea problemelor legate de divorț fără a se adresa instanței?
  • 11 Unde ar trebui să depun cererea (petiția) mea pentru divorț/separare legală/anulare a căsătoriei? Ce formalități trebuie respectate și ce documente trebuie să atașez la cerere?
  • 12 Pot obține asistență juridică pentru a acoperi costurile procedurii?
  • 13 Este posibil să se facă recurs împotriva unei decizii privind divorțul/separarea legală/anularea căsătoriei?
  • 14 Ce ar trebui să fac pentru ca o decizie privind divorțul/separarea legală/anularea căsătoriei emisă de o instanță dintr-un alt stat membru să fie recunoscută în acel stat membru?
  • 15 La ce instanță ar trebui să mă adresez pentru a mă opune recunoașterii unei decizii de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei emisă de o instanță dintr-un alt stat membru? Care este procedura în aceste cazuri?
  • 16 Ce lege a divorțului aplică instanța de judecată într-o procedură de divorț între soții care nu au domiciliul în acel stat membru sau care au naționalități diferite?

1 Care sunt condițiile pentru obținerea divorțului?

O condiție prealabilă pentru obținerea unei hotărâri de divorț este începerea procedurii de divorț relevante (civile sau necontencioase) de către persoană sau persoane (legitimate activ) în conformitate cu dispozițiile articolului 50, articolului 369 și articolului 453 din Codul familiei ( Obiteljski zakon) [Narodne Novine (Jurnalul Oficial al Republicii Croația), nr. 103/15, denumit în continuare „ObZ 2015”]. În cazul în care soții au un copil minor comun, cererea de divorț de comun acord trebuie să fie însoțită de anexele relevante (raport privind consilierea obligatorie și planul comun de îngrijire parentală - articolul 55 coroborat cu articolul 456 din ObZ 2015). Norme similare se aplică în cazul în care soții au un minor comun și numai unul dintre soți solicită divorțul (raport privind consilierea obligatorie și dovada participării la prima ședință de mediere în materie matrimonială - articolul 57 coroborat cu articolul 379 din ObZ 2015).

portalul

2 Care sunt motivele divorțului?

Condițiile prealabile pentru divorț sunt stabilite în dispozițiile articolului 51 din ObZ 2015. Conform dispozițiilor legale de mai sus, instanța va divorța: 1. dacă soții au încheiat un acord de divorț, 2. dacă relația conjugală dintre soții sunt considerați serioși și rupți definitiv, sau 3. dacă a trecut un an de la „încetarea căsătoriei”.

3 Care sunt consecințele juridice ale divorțului în ceea ce privește:

3.1 relații personale între soți (de exemplu, prenume)

Una dintre consecințele juridice ale încetării căsătoriei este încetarea drepturilor și obligațiilor individuale ale soților (articolele 30-33 din ObZ 2015). Legea familiei stipulează în mod explicit că, în cazul încetării căsătoriei (anulare sau divorț), fiecare dintre foștii soți poate păstra numele de familie pe care îl avea în momentul încetării căsătoriei (articolul 48 din Codul de procedură civilă 2015).

3.2 împărțirea bunurilor soților

Înainte de anularea proprietății comune a soților (prin acord sau hotărâre judecătorească privind anularea - în proceduri necontencioase), cea mai comună problemă este de a distinge drepturile și lucrurile care fac parte din proprietatea comună a soților de drepturile și lucruri care sunt proprietate personală a unuia dintre soți. proprietate). În cazul în care soții nu au ajuns la un acord cu privire la împărțirea relațiilor comune de proprietate (acord prenupțial - articolul 40 - 42 din ObZ 2015), aceste probleme sunt soluționate prin inițierea unei proceduri civile în conformitate cu dispozițiile relevante ale ObZ (articolele 34 - 39 și Articolul 43 - 46 din ObZ 2015) cu aplicarea alternativă a legii. Privind dreptul de proprietate și alte drepturi de proprietate, Legea privind obligațiile civile, Legea privind cadastrul imobiliar, Legea privind societățile comerciale, Legea privind executarea și Codul de Procedură civilă (articolele 38, 45 și 346 din Codul de procedură civilă 2015).

3.3 copiii minori ai soților

Consecințele juridice ale încetării căsătoriei, care se aplică copiilor minori, includ mai multe aspecte importante: cu ce părinte va trăi copilul după încheierea căsătoriei, stabilirea de reguli în legătură cu celălalt părinte, alimentația copilului, modul în care restul vor fi asigurate domenii de îngrijire părintească (reprezentarea copilului, implementarea actelor juridice, administrarea bunurilor și gestionarea bunurilor copilului, educația și sănătatea copilului etc.). Soții pot conveni asupra acestor consecințe juridice ale divorțului (acordul comun de îngrijire parentală) și, astfel, pot opta pentru proceduri de divorț extrajudiciare mai simple și mai rapide. (Articolele 52, 54 - 55, 106, 453 - 460 din ObZ 2015). În cazul în care soții nu depun un acord comun de îngrijire părintească care să conțină un acord cu privire la consecințele juridice relevante ale divorțului, instanța va decide automat aceste aspecte în cadrul procedurilor judiciare inițiate prin cererea de divorț (articolele 53-54, 56-57 și 413 din Codul civil 2015). Cu toate acestea, există posibilitatea ca părinții să ajungă la un acord cu privire la consecințele juridice ale divorțului în timpul procedurii de divorț. Într-un astfel de caz, instanța va decide pe baza acordului părinților, dacă consideră că acest acord este în interesul superior al copilului (articolul 104/3 coroborat cu articolul 420 din ObZ 2015).

3.4 obligația de întreținere față de celălalt soț?

4 Ce înseamnă termenul legal „separare” în termeni practici?

Nu există un termen echivalent pentru „separare” în dreptul familiei croate. Conform legislației actuale, termenul „separare” ar corespunde „încetării căsătoriei”. „Încetarea căsătoriei” apare atunci când soții încetează toate relațiile reciproce care există în mod normal în coabitare, i. j. dacă nu mai vor să trăiască ca soți și să împărtășească și să realizeze conținutul special al vieții de căsătorie. Desființarea unei căsătorii este importantă în domeniul dreptului marital, deoarece, conform articolului 51 din Codul civil 2015, unul dintre motivele legale pentru încetarea căsătoriei este expirarea unui an de la încetarea căsătoriei. Încetarea căsătoriei are o importanță deosebită în stabilirea relațiilor de proprietate dintre soți, deoarece, conform articolului 36 din Codul civil 2015, bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei (spre deosebire de durata căsătoriei) sau care provin din această proprietate este considerați soți de proprietate comună.

5 Care sunt condițiile de separare?

Nu există un termen echivalent pentru „separare” în dreptul familiei croate. Conform legislației actuale, termenul „separare” ar corespunde „încetării căsătoriei”. Legea familiei nu prevede condițiile pentru „încetarea căsătoriei”, deoarece căsătoria este o normă legală și reprezintă conținutul vieții căsătorite. Încetarea căsătoriei are loc dacă soții încetează toate relațiile reciproce care altfel fac parte din viața de căsătorie, i. j. dacă nu mai vor să trăiască ca un cuplu căsătorit și își dau seama de conținutul special al unei astfel de relații (de exemplu, încetează să mai comunice între ei etc.). În practică, încetarea căsătoriei se manifestă cel mai adesea prin plecarea unui soț din aceeași gospodărie și plecarea celuilalt soț.

6 Care sunt consecințele juridice ale unei separări legale?

Nu există un termen echivalent pentru „separare” în dreptul familiei croate. Conform legislației actuale, termenul „separare” ar corespunde „încetării căsătoriei”. „Încetarea căsătoriei” este importantă în domeniul dreptului marital, deoarece, conform articolului 51 din ObZ 2015, unul dintre temeiurile legale pentru încetarea căsătoriei este expirarea unui an de la „încetarea căsătoriei”. Încetarea căsătoriei are o importanță deosebită în stabilirea relațiilor de proprietate dintre soți, deoarece, conform articolului 36 din Codul civil 2015, proprietatea pe care soții au dobândit-o în timpul căsătoriei (spre deosebire de durata căsătoriei) sau care provin din această proprietate este considerată proprietatea comună a soților. Logica acestei legislații este că durata unei căsătorii nu poate coincide exact cu durata căsătoriei, mai ales atunci când căsătoria se încheie cu divorț. De regulă, căsătoria va înceta să mai existe înainte de începerea procedurii de divorț. Prin urmare, procedurile de divorț pot și au loc de obicei chiar și după „încetarea căsătoriei” (mai ales dacă au fost depuse contestații în cadrul procedurii).

7 Ce înseamnă în practică termenul „anulare căsătorie” („anulare căsătorie”)?

„Anularea căsătoriei” (poništaj braka) este unul dintre motivele încetării căsătoriei (articolul 47 din ObZ 2015) și reprezintă unul dintre cele trei litigii matrimoniale reglementate de legislația croată (articolul 369 din ObZ 2015). „Anularea căsătoriei” este o sancțiune a dreptului familiei în cazul în care căsătoria a fost încheiată cu încălcarea dispozițiilor care reglementează valabilitatea căsătoriei (articolele 25 - 29 din Codul civil 2015) și se desfășoară în procedurile judiciare la cerere (articolul 369 din Codul civil 2015). Dispozițiile privind „anularea căsătoriei” se aplică în cazul unei căsătorii nevalabile (articolele 29, 49, 369 - 378 din Codul de procedură civilă 2015).

8 Care sunt condițiile pentru anularea căsătoriei?

Căsătoria încheiată cu încălcarea dispozițiilor articolelor 25-28 din Codul civil 2015 (căsătorie contractată de minori, persoane care nu aveau capacitatea de a distinge între bine și rău, persoane private de capacitatea legală de a face declarații în legătură cu statutul personal, persoanele care sunt rude de sânge care au fost adoptate sau dacă mirele este deja soț într-o căsătorie existentă sau parteneri într-un parteneriat stabil) este invalidă și se aplică dispozițiile privind „anularea căsătoriei” (articolul 29 din Obz 2015).

9 Care sunt consecințele juridice ale anulării căsătoriei?

Consecințele juridice ale „anulării căsătoriei” sunt reglementate în același mod ca și în cazul divorțului prin divorț (a se vedea răspunsul la întrebarea 3).

10 Există mijloace nejudiciare alternative pentru soluționarea problemelor legate de divorț fără a se adresa instanței?

11 Unde ar trebui să depun cererea (petiția) mea pentru divorț/separare legală/anulare a căsătoriei? Ce formalități trebuie respectate și ce documente trebuie să atașez la cerere?

Soții care nu au un copil minor în comun pot iniția proceduri judiciare de către unul dintre soții care solicită divorțul sau ambii soți solicită divorțul prin consens (articolul 50 din ObZ 2015). În ambele cazuri, consilierea extrajudiciară (ca formă de asistență profesională a membrilor familiei pentru a ajunge la o decizie consensuală privind relațiile de familie de către o echipă de experți în servicii sociale) nu va avea loc (articolele 321 - 322 din ObZ 2015) iar soții vor intra imediat (judiciar sau extrajudiciar).) în proceduri judiciare de divorț (judiciare sau extrajudiciare), ceea ce este relativ simplu și rapid. Toate cele de mai sus se aplică, după caz, procedurilor de anulare a căsătoriei în care soții nu au în comun un copil minor.

În cazul în care soții nu sunt de acord asupra unui plan comun de îngrijire părintească care include un acord cu privire la consecințele juridice ale divorțului, instanța va decide din oficiu aceste chestiuni în cadrul procedurilor judiciare inițiate prin cererea de divorț (articolele 53-54, 56-57 și 413). ObZ 2015). În cazul în care soții au împreună un copil minor, aceștia sunt obligați să anexeze la cererea de divorț un raport privind consilierea obligatorie în conformitate cu articolul 324 din ObZ 2015, precum și dovada participării la prima ședință de mediere în probleme familiale (articolul 379 din ObZ 2015).

12 Pot obține asistență juridică pentru a acoperi costurile procedurii?

13 Este posibil să se facă recurs împotriva unei decizii privind divorțul/separarea legală/anularea căsătoriei?

Se poate face contestație împotriva unei hotărâri referitoare la divorț sau la anularea căsătoriei. Ambele părți au acest drept în timpul procedurii. Legea familiei nu reglementează în mod explicit contestațiile în litigiile matrimoniale, dar dispozițiile articolului 346 prevăd aplicarea alternativă a dispozițiilor Codului de procedură civilă (Steam Procedure Act) [Narodne Novine (NN; Monitorul Oficial al Republicii Croația) ), Nu. 53/91, 91/92, 58/93, 112/99, 88/01, 117/03, 88/05, 02/07, 84/08, 123/08, 57/11, 148/11, 25/13 și 89/14 - denumit în continuare „ZPP”].

Articolul 348 din ZPP prevede o cale de atac împotriva verdictului, în timp ce articolul 378 prevede o cale de atac împotriva unei decizii. În ceea ce privește contestațiile împotriva unei hotărâri de a doua instanță pronunțate într-un litigiu matrimonial, OBZ 2015 prevede că o revizuire nu este admisibilă (articolul 373 din ObZ 2015).

14 Ce ar trebui să fac pentru ca o decizie privind divorțul/separarea legală/anularea căsătoriei emisă de o instanță dintr-un alt stat membru să fie recunoscută în acel stat membru?

În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (CE) nr Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materie de răspundere părintească (Regulamentul Bruxelles IIa), o hotărâre pronunțată într-un stat membru este recunoscută în celălalt stat membru Statele fără procedură specială (articolul 21 alineatul (2)). 1), dar în conformitate cu articolul 21 alineatul (1). 3, orice parte interesată poate solicita o decizie prin care hotărârea să fie recunoscută sau nu. Într-un astfel de caz, cererile de recunoaștere sau nerecunoaștere sunt supuse jurisdicției teritoriale a instanței competente care figurează pe lista instanțelor notificate Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul Bruxelles IIa. În plus, trebuie remarcat faptul că, fără a aduce atingere articolului 21 alineatul (1), 3 din Regulamentul Bruxelles IIa, nu este necesară nicio procedură specială pentru actualizarea registrelor de stare civilă ale unui stat membru în urma unei hotărâri privind divorțul, separarea legală sau anularea căsătoriei emise într-un alt stat membru și care nu mai poate fi atacată în temeiul legislației statului membru respectiv .

15 La ce instanță ar trebui să mă adresez pentru a mă opune recunoașterii unei decizii de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei emisă de o instanță dintr-un alt stat membru? Care este procedura în aceste cazuri?

Cererile de recunoaștere sau nerecunoaștere (articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul Bruxelles IIa) sunt supuse jurisdicției teritoriale a instanței competente incluse în lista instanțelor judecătorești, așa cum se indică în răspunsul la întrebarea nr. 14. În acest caz, se aplică procedura prevăzută în secțiunea 2 din capitolul III din Regulamentul Bruxelles IIa.

Remediu, t. j. Un recurs în temeiul articolului 33 din Regulamentul Bruxelles IIa se depune la o instanță (districtuală) de a doua instanță prin instanța de fond care a emis decizia (instanță cu jurisdicție teritorială din lista de mai sus).

16 Ce lege a divorțului aplică instanța de judecată într-o procedură de divorț între soții care nu au domiciliul în acel stat membru sau care au naționalități diferite?

Legea aplicabilă divorțului este legea țării din care soții sunt cetățeni în momentul depunerii cererii.

În cazul în care soții sunt cetățeni ai unor țări diferite în momentul depunerii cererii, legile țărilor din care sunt cetățeni se aplică cumulativ, articolul 35 alineatul (2). 2 din Legea privind rezolvarea conflictelor de drept cu reglementările altor țări în anumite relații (Narodne Novine (NN; Jurnalul Oficial al Republicii Croația), nr. 2 din Legea privind rezolvarea conflictelor de drept cu Reglementările altor țări în anumite relații). 53/91, 88/01]. În cazul în care căsătoria nu poate fi reziliată în conformitate cu legislația țărilor din care soții sunt cetățeni, legislația croată se aplică la încetarea căsătoriei dacă unul dintre soți era rezident în Croația la momentul cererii.

Dacă unul dintre soți este cetățean croat fără reședință permanentă în Croația și căsătoria nu poate fi reziliată în conformitate cu legea menționată la articolul 35 alineatul (1). 2 din Legea privind rezolvarea conflictelor de drept cu reglementările altor țări în anumite relații, se aplică legislația croată.

Acest site web face parte din portalul Europa ta.

Salutăm feedback-ul dvs. cu privire la utilitatea informațiilor furnizate.

Conținutul versiunilor originale ale acestui site în limba națională este gestionat de punctele de contact relevante ale RJE. Traducerile acestor texte au fost furnizate de Comisia Europeană. Prin urmare, traducerile textelor originale, care vor fi efectuate ulterior de autoritatea națională competentă a statului membru, pot lipsi în continuare din traduceri. Nici Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă sau comercială, nici Comisia Europeană nu sunt responsabile sau răspund în niciun fel pentru orice informație sau date conținute sau menționate în acest document. Puteți găsi legile privind drepturile de autor ale statului membru responsabil pentru acest site în avizul legal.