portalul

CUPRINS

  • 1 Care sunt condițiile pentru obținerea divorțului?
  • 2 Care sunt motivele divorțului?
  • 3 Care sunt consecințele juridice ale divorțului în ceea ce privește:
    • 3.1 relații personale între soți (de exemplu, prenume)
    • 3.2 împărțirea bunurilor soților
    • 3.3 copiii minori ai soților
    • 3.4 obligația de întreținere față de celălalt soț?
  • 4 Ce înseamnă termenul legal „separare” în termeni practici?
  • 5 Care sunt condițiile de separare?
  • 6 Care sunt consecințele juridice ale unei separări legale?
  • 7 Ce înseamnă în practică termenul „anulare căsătorie” („anulare căsătorie”)?
  • 8 Care sunt condițiile pentru anularea căsătoriei?
  • 9 Care sunt consecințele juridice ale anulării căsătoriei?
  • 10 Există mijloace nejudiciare alternative pentru soluționarea problemelor legate de divorț fără a se adresa instanței?
  • 11 Unde ar trebui să depun cererea (petiția) mea pentru divorț/separare legală/anulare a căsătoriei? Ce formalități trebuie respectate și ce documente trebuie să atașez la cerere?
  • 12 Pot obține asistență juridică pentru a acoperi costurile procedurii?
  • 13 Este posibil să se facă recurs împotriva unei decizii privind divorțul/separarea legală/anularea căsătoriei?
  • 14 Ce ar trebui să fac pentru ca o decizie privind divorțul/separarea legală/anularea căsătoriei emisă de o instanță dintr-un alt stat membru să fie recunoscută în acel stat membru?
  • 15 La ce instanță ar trebui să mă adresez pentru a mă opune recunoașterii unei decizii de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei emisă de o instanță dintr-un alt stat membru? Care este procedura în aceste cazuri?
  • 16 Ce lege a divorțului aplică instanța de judecată într-o procedură de divorț între soții care nu au domiciliul în acel stat membru sau care au naționalități diferite?

1 Care sunt condițiile pentru obținerea divorțului?

Un divorț poate fi depus de unul sau de ambii soți. Divorțul trebuie, în anumite circumstanțe, să fie precedat de o perioadă de reflecție de șase luni. Acest lucru se aplică următoarelor cazuri:

  • dacă se aplică ambii soți,
  • dacă unul dintre soți locuiește permanent cu un copil comun sub vârsta de 16 ani care se află în grija sa sau
  • dacă doar unul dintre soți solicită divorțul.

În unele cazuri excepționale, cuplurile acoperite de punctele de mai sus au dreptul să divorțeze fără o perioadă de reflecție. Acesta este cazul, de exemplu, dacă un cuplu trăiește separat de doi ani. Unul dintre soți are dreptul să divorțeze fără o perioadă de reflecție, chiar dacă se consideră probabil că soțul nu a intrat în căsătorie în mod voluntar sau dacă a intrat în căsătorie înainte de a împlini vârsta de 18 ani fără permisiunea oficială corespunzătoare. Fiecare soț are dreptul la divorț fără o considerație prealabilă, chiar dacă căsătoria a fost încheiată între rude apropiate sau între persoane, dintre care una a încheiat deja o căsătorie sau un parteneriat înregistrat, iar această căsătorie anterioară sau parteneriat înregistrat nu s-a încheiat.

2 Care sunt motivele divorțului?

Soțul are întotdeauna dreptul de a obține o decizie de divorț și nu trebuie să ofere nicio justificare specială pentru obținerea acesteia.

3 Care sunt consecințele juridice ale divorțului în ceea ce privește:

3.1 relații personale între soți (de exemplu, prenume)

Dacă unul dintre soți a adoptat numele de familie al celuilalt soț, acesta are dreptul de a reutiliza numele de familie pe care l-a folosit înainte de căsătorie.

3.2 împărțirea bunurilor soților

După divorț, proprietatea cuplului este împărțită. În general, proprietatea soților este împărțită în mod egal. Motivul încetării căsătoriei nu are niciun efect asupra împărțirii bunurilor soților.

3.3 copiii minori ai soților

După divorț, soții împărtășesc automat grija personală a copiilor lor împreună. Cu toate acestea, instanța poate încheia îngrijirea personală comună:

  • din proprie inițiativă dacă constată că îngrijirea personală comună nu este în mod demonstrabil în interesul superior al copilului sau
  • la cererea unuia dintre soți, dacă constată că îngrijirea personală exclusivă a unuia dintre soți este în interesul superior al copilului.

Dacă ambii soți solicită încetarea îngrijirii personale comune, instanța este obligată să respecte această cerere.

Ambii părinți își îndeplinesc obligațiile de întreținere față de copilul lor. Un părinte care nu locuiește cu un copil își îndeplinește obligația de întreținere plătind celuilalt părinte pensie alimentară.

3.4 obligația de întreținere față de celălalt soț?

După divorț, fiecare soț este obligat să aibă grijă de el însuși. Singurele excepții sunt anumite situații speciale, cum ar fi atunci când unul dintre soți are dificultăți în a se îngriji după încheierea unei căsătorii pe termen lung sau alte motive speciale.

4 Ce înseamnă termenul legal „separare” în termeni practici?

Legea suedeză nu conține nicio regulă privind separarea.

5 Care sunt condițiile de separare?

Legea suedeză nu conține nicio regulă privind separarea.

6 Care sunt consecințele juridice ale unei separări legale?

Legea suedeză nu conține nicio regulă privind separarea.

7 Ce înseamnă în practică termenul „anulare căsătorie” („anulare căsătorie”)?

Legea suedeză nu conține nicio regulă privind anularea căsătoriei. Căsătoria se încheie cu moartea unuia dintre soți sau dacă instanța emite o decizie de divorț.

8 Care sunt condițiile pentru anularea căsătoriei?

Legea suedeză nu conține nicio regulă privind anularea căsătoriei.

9 Care sunt consecințele juridice ale anulării căsătoriei?

Legea suedeză nu conține nicio regulă privind anularea căsătoriei.

10 Există mijloace nejudiciare alternative pentru soluționarea problemelor legate de divorț fără a se adresa instanței?

Numai o instanță poate decide să pună capăt căsătoriei prin divorț. Cu toate acestea, sunt disponibile opțiuni alternative pentru a aborda unele dintre problemele care apar în legătură cu divorțul.

Soții pot folosi așa-numita procedură de mediere în materie matrimonială, care vizează rezolvarea problemelor de coabitare. Acest lucru va permite cuplului să caute ajutor în rezolvarea problemelor și contradicțiilor, astfel încât să poată menține căsătoria. Odată ce coabitarea a încetat efectiv, medierea în materie matrimonială îi poate ajuta să atenueze dezacordurile și să le permită să lucreze împreună pentru a-și îndeplini responsabilitățile părintești. Medierea în materie matrimonială este asigurată de sectorul public (autoritățile locale), autoritățile bisericești și alte persoane. Autoritățile locale trebuie să se asigure că medierea în materie matrimonială este oferită oricui o solicită.

Soții au, de asemenea, dreptul la așa-numitele discuții despre cooperare. Aceste discuții nu sunt axate pe relațiile dintre adulți, ci pe copii. Discuțiile privind cooperarea vizează în principal atingerea unui acord cu privire la custodia copilului, viața copiilor și contactul cu copiii. Discuțiile privind cooperarea sunt conduse de experți. Autoritățile locale trebuie să se asigure că discuțiile privind cooperarea sunt oferite oricui le solicită.

Dacă soții doresc să schimbe condițiile de custodie a copilului, viața copiilor și contactul cu copiii, pot face acest lucru prin încheierea unui acord. Un astfel de acord trebuie aprobat de comitetul de afaceri sociale al autorității locale.

11 Unde ar trebui să depun cererea (petiția) mea pentru divorț/separare legală/anulare a căsătoriei? Ce formalități trebuie respectate și ce documente trebuie să atașez la cerere?

Legea suedeză nu conține nicio regulă privind separarea legală sau anularea căsătoriei.

Prima condiție prealabilă pentru a solicita divorțul la o instanță suedeză este ca instanța suedeză să aibă competență. Bineînțeles, acesta este cazul dacă ambii soți sunt cetățeni suedezi și locuiesc în Suedia. Cu toate acestea, instanțele suedeze au competență și în următoarele cazuri:

  • când ambii soți sunt cetățeni suedezi,
  • atunci când petiționarul este cetățean suedez și domiciliază în Suedia de la vârsta de 18 ani,
  • în cazul în care petiționarul nu este cetățean suedez, dar a locuit în Suedia de cel puțin un an sau
  • dacă inculpatul are reședința în Suedia.

Dacă se stabilește că o instanță suedeză este competentă să se pronunțe asupra procedurilor de divorț, cazul va fi judecat de o instanță de district (tingsrätt) din Suedia în zona în care își are reședința unul dintre soți. Dacă niciunul dintre ei nu are reședința în Suedia, cazul este judecat de Judecătoria Stockholm (Stockholms tingsrätt).

Cazul poate fi adus în fața instanței de district în două moduri. Dacă ambii soți vor să divorțeze, pot depune o cerere comună. Cu toate acestea, dacă doar unul dintre aceștia dorește să divorțeze, soțul care dorește să divorțeze trebuie să solicite instanței de judecată o cerere de chemare în judecată. În ambele cazuri, trebuie anexate copii ale certificatelor de naștere ale ambilor soți. Acestea pot fi solicitate de la Fiscul Suedez (Skatteverket).

12 Pot obține asistență juridică pentru a acoperi costurile procedurii?

Într-un caz referitor la divorț și aspecte conexe, asistența juridică poate fi acordată numai din motive specifice.

13 Este posibil să se facă recurs împotriva unei decizii privind divorțul/separarea legală/anularea căsătoriei?

Legea suedeză nu conține nicio regulă privind separarea legală sau anularea căsătoriei.

Da, se poate face contestație împotriva unei decizii de divorț.

14 Ce ar trebui să fac pentru ca o decizie privind divorțul/separarea legală/anularea căsătoriei emisă de o instanță dintr-un alt stat membru să fie recunoscută în acel stat membru?

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materie de răspundere părintească, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (Regulamentul Bruxelles II), o hotărâre pronunțată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără a fi necesară nicio procedură specială. Cu toate acestea, există câteva motive pentru care nu o recunoaștem.

Principala regulă a Regulamentului Bruxelles II este că o decizie privind divorțul, separarea legală sau anularea căsătoriei emise într-un alt stat membru trebuie tratată automat în același mod și să aibă același efect juridic ca o decizie echivalentă suedeză. Astfel, deși Regulamentul se bazează pe principiul recunoașterii automate, o parte interesată poate obține o declarație de recunoaștere sau nerecunoaștere a unei hotărâri străine în Suedia. O astfel de cerere va fi adresată Svea hovrätt (Curtea de Apel), care, în această etapă, va lua o decizie cu privire la cerere fără a consulta cealaltă parte.

15 La ce instanță ar trebui să mă adresez pentru a mă opune recunoașterii unei decizii de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei emisă de o instanță dintr-un alt stat membru? Care este procedura în aceste cazuri?

Cererea trebuie depusă la Curtea de Apel Svea (Svea hovrätt) pentru a face uz de posibilitatea prevăzută în Regulamentul Bruxelles II de a obține o declarație de recunoaștere a unei hotărâri străine în Suedia (a se vedea întrebarea 14 de mai sus) ÎNTREBAREA NR. 14 Deasupra]. În cazul în care, în prezenta procedură, Curtea de Apel Svea declară că hotărârea în cauză este recunoscută în Suedia, cealaltă parte poate solicita revizuirea deciziei respective. O cerere pentru o astfel de revizuire va fi adresată Curții de Apel Svea, care va asculta cele două părți în procedurile ulterioare. Apoi, este posibil să faceți apel la Curtea Supremă (Högsta domstolen) împotriva deciziei Curții de Apel Svea privind cererea de revizuire.

16 Ce lege a divorțului aplică instanța de judecată într-o procedură de divorț între soții care nu au domiciliul în acel stat membru sau care au naționalități diferite?

O cerere de divorț hotărâtă de o instanță suedeză trebuie examinată întotdeauna în conformitate cu legislația suedeză (principiul lex fori).

Cu toate acestea, în anumite cazuri, trebuie luate în considerare și dispozițiile dreptului străin. Acest lucru se aplică următoarelor cazuri:

  • Dacă ambii soți sunt cetățeni străini și niciunul dintre ei nu are reședința în Suedia timp de cel puțin un an, decizia de divorț nu poate fi emisă împotriva voinței unuia dintre soți decât dacă există motive în temeiul legii naționalității unuia sau a ambilor soți. .
  • Dacă ambii soți sunt cetățeni străini și unul dintre aceștia susține că nu există motive pentru încetarea căsătoriei în temeiul legii statului al cărui cetățean este el, nu poate fi emisă o decizie de divorț dacă există motive în interesul soțul sau copiii ambilor soți, pentru a nu face acest lucru.

Trebuie subliniat faptul că, chiar și în ambele cazuri de mai sus, este vorba doar de aplicarea legislației suedeze, dar cu un anumit grad de protecție, pentru a împiedica emiterea unui ordin de divorț în temeiul legislației suedeze și în cazurile în care soții au legături slabe cu Suedia.nu există motive imperioase.

Conținutul versiunilor originale ale acestui site în limba națională este gestionat de punctele de contact relevante ale RJE. Traducerile acestor texte au fost furnizate de Comisia Europeană. Prin urmare, traducerile textelor originale, care vor fi efectuate ulterior de autoritatea națională competentă a statului membru, pot lipsi în continuare din traduceri. Nici Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă sau comercială, nici Comisia Europeană nu sunt responsabile sau răspund în niciun fel pentru orice informație sau date conținute sau menționate în acest document. Puteți găsi legile privind drepturile de autor ale statului membru responsabil pentru acest site în avizul legal.
Statele membre responsabile de gestionarea site-urilor de conținut național actualizează în prezent o parte din conținutul de pe acest site web, având în vedere retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană. Dacă site-ul conține conținut care nu a fost încă luat în considerare, aceasta nu este o intenție și va fi corectată în curând.