portalul

CUPRINS

  • 1 Ce înseamnă în termeni practici termenul legal „responsabilitate părintească”? Care sunt drepturile și obligațiile unui titular al răspunderii părintești?
  • 2 Cine are de obicei drepturile și obligațiile părintești față de copil?
  • 3 Dacă părinții nu pot sau nu doresc să își exercite responsabilitatea părintească asupra copiilor lor, o altă persoană poate fi numită în locul lor?
  • 4 Cum se determină viitoarele drepturi și obligații ale părinților în cazul în care părinții divorțează sau trăiesc separat?
  • 5 Dacă părinții încheie un acord privind răspunderea părintească, ce formalități trebuie să respecte pentru ca acordul să fie obligatoriu din punct de vedere juridic?
  • 6 Dacă părinții nu ajung la un acord cu privire la răspunderea părintească, cum altfel pot rezolva problema în afara instanței?
  • 7 Dacă părinții merg în instanță, judecătorul poate decide ce aspecte referitoare la copil?
  • 8 Dacă instanța decide să pună copilul în grija unui singur părinte, aceasta înseamnă că poate decide cu privire la toate aspectele referitoare la copil fără a consulta mai întâi celălalt părinte.?
  • 9 Dacă instanța decide ca copilul să fie pus în grija ambilor părinți, ceea ce înseamnă în practică?
  • 10 La ce instanță sau autoritate ar trebui să mă adresez dacă vreau să depun o cerere privind răspunderea părintească? Ce proceduri trebuie să urmez și ce documente trebuie atașate la cerere?
  • 11 Care este procedura în aceste cazuri? O procedură de urgență este disponibilă în cazuri urgente?
  • 12 Pot obține asistență juridică pentru a acoperi costurile procedurii?
  • 13 Este posibil să se facă recurs împotriva unei decizii privind răspunderea părintească?
  • 14 Uneori poate fi necesar să se adreseze unei instanțe sau altei autorități pentru a pune în aplicare o decizie cu privire la răspunderea părintească. Ce proceduri se aplică în astfel de cazuri?
  • 15 Ce ar trebui să fac pentru ca o decizie cu privire la răspunderea părintească emisă de o instanță dintr-un alt stat membru să fie recunoscută și pusă în aplicare în acel stat membru?
  • 16 La ce instanță ar trebui să mă adresez în statul meu membru pentru a mă opune recunoașterii unei decizii privind răspunderea părintească emisă de o instanță dintr-un alt stat membru? Care este procedura în aceste cazuri?
  • 17 Ce lege aplică instanța într-o procedură privind răspunderea părintească în cazul în care copilul sau părțile nu locuiesc în statul membru respectiv sau sunt de naționalități diferite?

1 Ce înseamnă în termeni practici termenul legal „responsabilitate părintească”? Care sunt drepturile și obligațiile unui titular al răspunderii părintești?

„Drepturile și responsabilitățile părintești” includ, dar nu se limitează la, drepturi și responsabilități în legătură cu îngrijirea persoanei fizice și a bunurilor copilului și include aspecte legate de îngrijirea copilului în care trăiește copilul, contactul cu copilul și tutela.

Îngrijirea este responsabilitatea legală a persoanei fizice a unui copil. Persoana care are custodia copilului are dreptul și obligația de a lua decizii cu privire la chestiuni personale în legătură cu copilul, cum ar fi unde va locui copilul și la ce școală va participa. Persoana care are custodia copilului este responsabilă de asigurarea satisfacerii nevoilor copilului de îngrijire, siguranță și bunăstare. Persoana care îngrijește copilul este, de asemenea, responsabilă de asigurarea faptului că copilul primește supravegherea necesară, luând în considerare vârsta, dezvoltarea și alte circumstanțe și trebuie să monitorizeze faptul că copilului i se oferă sprijin și educație adecvate. Pe măsură ce copilul crește și se dezvoltă, persoana care îl îngrijește trebuie să ia în considerare din ce în ce mai mult propriile păreri și dorințe ale copilului.

2 Cine are de obicei drepturile și obligațiile părintești față de copil?

Copilul este de obicei îngrijit de părinți sau de unul dintre ei. Dacă părinții copilului sunt căsătoriți împreună la nașterea copilului, aceștia îl au automat în îngrijire personală comună. Dacă părinții se căsătoresc mai târziu, vor primi automat îngrijire personală comună prin căsătorie. Dacă părinții copilului nu sunt căsătoriți atunci când copilul se naște, copilul este în grija mamei. Cu toate acestea, părinții pot primi cu ușurință îngrijire personală comună prin înregistrare. Tatăl poate, de asemenea, să se adreseze instanței pentru a duce copilul în îngrijire personală comună sau în custodie exclusivă.

3 Dacă părinții nu pot sau nu doresc să își exercite responsabilitatea părintească asupra copiilor lor, o altă persoană poate fi numită în locul lor?

În unele cazuri, custodia unui copil poate fi transferată de la părinții copilului sau de la unul dintre ei la un tutore special desemnat. Un astfel de transfer poate fi relevant dacă părintele este vinovat de abuz sau neglijare sau în caz contrar nu reușește să aibă grijă de copil într-un mod care prezintă un risc permanent pentru sănătatea sau dezvoltarea copilului. Un transfer poate fi, de asemenea, adecvat dacă unul sau ambii părinți sunt împiedicați permanent să aibă grijă de copil.

4 Cum se determină viitoarele drepturi și obligații ale părinților în cazul în care părinții divorțează sau trăiesc separat?

În cazul în care părinții divorțează, îngrijirea personală continuă fără ca instanța să ia o decizie în legătură cu divorțul. Dacă unul dintre părinți dorește o schimbare de îngrijire, el sau ea trebuie să solicite anularea îngrijirii personale comune.

Dacă unul dintre părinți dorește o schimbare de îngrijire, problema îngrijirii copilului poate fi soluționată în instanță. Dacă părinții sunt de acord cu o modificare, aceștia pot rezolva problema într-un acord fără implicarea unei instanțe. Un astfel de acord trebuie să fie aprobat de Comitetul pentru servicii sociale (socialnämd) pentru a fi valabil. Același lucru este valabil și pentru întrebările cu care părinte ar trebui să trăiască copilul și cum ar trebui reglementat contactul cu celălalt părinte.

5 Dacă părinții încheie un acord privind răspunderea părintească, ce formalități trebuie să respecte pentru ca acordul să fie obligatoriu din punct de vedere juridic?

Acordul trebuie să fie scris și semnat de ambii părinți. În plus, trebuie aprobat de comitetul de servicii sociale al municipalității în care este înregistrat copilul.

6 Dacă părinții nu ajung la un acord cu privire la răspunderea părintească, cum altfel pot rezolva problema în afara instanței?

Municipalitatea, prin intermediul comitetului de servicii sociale, are datoria de a oferi părinților mediere profesională pentru a ajunge la un acord cu privire la chestiuni legate de îngrijire, ședere și contact. Medierea este voluntară. Prin urmare, este necesar ca ambii părinți să solicite împreună medierea. În cazul în care părinții sunt capabili să cadă de acord asupra problemelor legate de îngrijire, reședință și contact, aceștia pot semna un acord care, după aprobarea Comitetului pentru servicii sociale, va avea același efect ca o hotărâre judecătorească.

În cazul în care părinții merg în instanță, instanța le poate adresa Comitetului pentru servicii sociale pentru mediere, cu excepția cazului în care o astfel de mediere a avut loc anterior și instanța consideră că există condiții adecvate pentru a ajunge la o soluție amiabilă. În cazul în care părinții au fost supuși medierii, dar nu au ajuns la un acord, instanța poate numi în schimb pe cineva care să medieze acordul dintre părinți. Instanța are datoria generală de a căuta soluții consensuale în materie de îngrijire, ședere și contact.

7 Dacă părinții merg în instanță, judecătorul poate decide ce aspecte referitoare la copil?

Instanța poate decide asupra

  • îngrijire (îngrijire personală exclusivă sau comună),
  • locul de reședință al copilului (cu care părinte va locui copilul sau dacă copilul va locui alternativ cu fiecare părinte) și
  • actul sexual (doar copilul în contact cu un părinte cu care nu trăiește).

8 Dacă instanța decide să pună copilul în grija unui singur părinte, aceasta înseamnă că poate decide cu privire la toate aspectele referitoare la copil fără a consulta mai întâi celălalt părinte.?

Un părinte care are custodia exclusivă a unui copil are dreptul să decidă pentru el însuși chestiunile personale în legătură cu copilul. Persoana care are custodia copilului nu trebuie să se consulte sau să aibă consimțământul celuilalt părinte cu privire la aceste chestiuni. Cu toate acestea, copilul are dreptul să aibă contact cu celălalt părinte, iar persoana care are custodia copilului este obligată să își îndeplinească acest drept. Persoana care are custodia copilului este, de asemenea, obligată să ofere celuilalt părinte informații pentru a facilita contactul cu copilul.

9 Dacă instanța decide ca copilul să fie pus în grija ambilor părinți, ceea ce înseamnă în practică?

Îngrijirea personală comună înseamnă că părinții trebuie să decidă împreună asupra problemelor personale ale copilului. Punctul de plecare este că părinții trebuie să fie de acord cu privire la toate problemele legate de copil. Cu toate acestea, o dispută cu privire la chestiuni legate de contactul și reședința copilului poate fi decisă de o instanță (a se vedea mai sus).

10 La ce instanță sau autoritate ar trebui să mă adresez dacă vreau să depun o cerere privind răspunderea părintească? Ce proceduri trebuie să urmez și ce documente trebuie atașate la cerere?

În problemele legate de îngrijire, reședință sau contact, părintele poate introduce o acțiune în fața instanței de district (tingsrätt) în locul în care copilul este domiciliat. Dacă nu există o instanță judiciară competentă, instanța judiciară din Stockholm (Stockholms tingsrätt) este competentă. Problemele legate de îngrijire, reședință și contact pot fi soluționate și în procedurile de divorț.

Cererea de chemare în judecată trebuie să fie scrisă și trebuie semnată personal de către solicitant sau reprezentantul acestuia. Cererea trebuie să conțină informații despre părți, o declarație specifică (adică asupra chestiunii pe care solicitați instanței să o decidă), circumstanțele care dovedesc declarația, informații despre probe și ce trebuie să demonstreze fiecare probă și informații despre circumstanțe în care instanța are competență. Această dovadă scrisă trebuie prezentată odată cu cererea.

11 Care este procedura în aceste cazuri? O procedură de urgență este disponibilă în cazuri urgente?

Problemele legate de îngrijire, reședință și contact nu sunt discreționare.

Problemele legate de îngrijire, reședință și contact trebuie în general abordate fără întârziere. Instanța poate emite o hotărâre preliminară în materie de îngrijire, reședință sau contact. O hotărâre preliminară se poate referi, de exemplu, la problema locului în care va locui copilul în cursul litigiului în curs și este valabilă până la luarea unei decizii finale cu privire la această chestiune printr-o decizie finală.

Deși nu există o formă specifică pentru rezolvarea rapidă a problemelor legate de îngrijire, ședere și contact, fiecare caz individual va fi evaluat în funcție de urgența problemei.

12 Pot obține asistență juridică pentru a acoperi costurile procedurii?

În ceea ce privește îngrijirea, reședința și contactul, regula generală este că fiecare parte suportă propriile costuri.

Asistența juridică poate fi acordată dacă sunt îndeplinite condițiile relevante.

13 Este posibil să se facă recurs împotriva unei decizii privind răspunderea părintească?

O cale de atac împotriva unei hotărâri sau decizii a unei instanțe districtuale în legătură cu îngrijirea, reședința sau contactul poate fi depusă la Curtea de Apel (hovrätt). Cu toate acestea, pentru ca curtea de apel să poată face față unui recurs, trebuie să se acorde mai întâi un recurs.

Se poate face contestație la Curtea Supremă (Högsta domstolen) împotriva unei hotărâri sau decizii a Curții de Apel. Pentru ca Curtea Supremă să poată face față unui recurs, este necesar un recurs.

14 Uneori poate fi necesar să se adreseze unei instanțe sau altei autorități pentru a pune în aplicare o decizie cu privire la răspunderea părintească. Ce proceduri se aplică în astfel de cazuri?

Hotărârile, deciziile sau acordurile privind îngrijirea, reședința sau contactul pot fi executate. Executarea silită se solicită în instanța de circumscripție de la locul unde este domiciliat copilul. Dacă nu există o instanță competentă, problema executării este soluționată de instanța districtuală din Stockholm.

Instanța districtuală poate decide asupra diferitelor măsuri. În primul rând, instanța solicită de obicei transferul voluntar al copilului. Dacă acest lucru nu este posibil, instanța poate decide în cele din urmă să impună o pedeapsă cu suspendare sau să returneze copilul. Impunerea unei amenzi condiționate înseamnă că persoana care îngrijește copilul riscă să plătească o sumă semnificativă de bani dacă nu îi predă copilul. Întoarcerea copilului este o măsură foarte neobișnuită care trebuie impusă numai dacă nu este posibilă rezolvarea situației în alt mod și prevenirea copilului de a suferi un prejudiciu grav. Acest lucru înseamnă că poliția ia copilul și îl predă persoanei care îl îngrijește.

15 Ce ar trebui să fac pentru ca o decizie cu privire la răspunderea părintească emisă de o instanță dintr-un alt stat membru să fie recunoscută și pusă în aplicare în acel stat membru?

În unele cazuri, se aplică Regulamentul Bruxelles II. Cererile pentru o declarație de executare se depun în Suedia la Curtea de Apel Svea (Svea hovrätt).

În alte chestiuni, aceste convenții se aplică în țările care au aderat la Convenția europeană din 1980 și Convenția de la Haga din 1996. Cererile de executare a unei decizii în temeiul Convenției europene din 1980 se adresează instanței de district din locul în care copilul este domiciliat. Cererile de executare a unei decizii în temeiul Convenției de la Haga din 1996 se adresează Curții de Apel Svea.

16 La ce instanță ar trebui să mă adresez în statul meu membru pentru a mă opune recunoașterii unei decizii privind răspunderea părintească emisă de o instanță dintr-un alt stat membru? Care este procedura în aceste cazuri?

Dispozițiile care reglementează acest lucru sunt stabilite în Regulamentul Bruxelles II.

În cazurile în care apare această întrebare, se poate susține, de asemenea, că decizia nu este aplicabilă sau nu este executorie.

17 Ce lege aplică instanța într-o procedură privind răspunderea părintească în cazul în care copilul sau părțile nu locuiesc în statul membru respectiv sau sunt de naționalități diferite?

În principiu, se aplică legea țării în care locuiește copilul.

Acest site web face parte din portalul Europa ta.

Salutăm feedback-ul dvs. cu privire la utilitatea informațiilor furnizate.

Conținutul versiunilor originale ale acestui site în limba națională este gestionat de punctele de contact relevante ale RJE. Traducerile acestor texte au fost furnizate de Comisia Europeană. Prin urmare, traducerile textelor originale, care vor fi efectuate ulterior de autoritatea națională competentă a statului membru, pot lipsi în continuare din traduceri. Nici Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă sau comercială, nici Comisia Europeană nu sunt responsabile sau răspund în niciun fel pentru orice informație sau date conținute sau menționate în acest document. Puteți găsi legile privind drepturile de autor ale statului membru responsabil pentru acest site în avizul legal.