… Mai multă libertate
- Acasă
- Economie după o lopată
- Videoclipuri
- Citate
- Autori
- De ce mai puțin stat?
- Definiții
- Libertarian
- Statistică
- Umbrelă de soare
Prânzurile gratuite ar fi trebuit să fie aici cu mult timp în urmă
- De la Tibor Pospíšil
- 20 septembrie 2018
- 2 comentarii
- Libertate, politică socială, stat
M-a bucurat să primesc vestea că printre elitele „opoziției” slovace se afla în cele din urmă cineva care s-a înscris pentru orientarea de stânga. Sunt deosebit de mulțumit că și-a demonstrat poziția în sprijinul unei măsuri de stânga care poate fi opusă în mod clar și distinct. Și pentru a demonstra diferența fundamentală dintre soluțiile de stânga și de dreapta la „problemele” din societate.
În primul rând, aș vrea să mă apăr împotriva acuzației că soluțiile de dreapta nu sunt sociale. Pentru că cred același lucru despre acțiunile stângii. Da, cred, de asemenea, că ar trebui să fie inacceptabil pentru societate faptul că un copil nu are ce mânca.
Stânga propune ca statul să plătească prânzurile școlare pentru toți copiii.
Cred că dreptul ar trebui să insiste asupra faptului că părinții trebuie să își poată sprijini copiii din rezultatele propriei lor munci. Astfel, familiile nu trebuie să se bazeze pe un stat binevoitor într-o chestiune atât de fundamentală, precum asigurarea hranei adecvate.
În timp ce stânga va interpreta cuvântul „trebuie” în propoziția de mai sus ca trimiterea unei mame singure sărace să calce trotuarul, susțin că abilitatea de a mă întreține pe mine și familia cu munca proprie este fundamentul încrederii în sine și respect. Sunt convins că sentimentul de dependență al susținătorului de siguranța alimentară de stat este unul dintre cele mai grave sentimente pe care le poate experimenta o persoană sănătoasă și independentă.
Cu toate acestea, nu am nicio problemă să recunosc că există destule cazuri astăzi când părinții nu pot finanța nevoile de bază ale familiei. Cred că principalul motiv al acestor probleme este că aproape două treimi din veniturile lor trebuie să fie transferate statului. Și de aceea văd clar soluția: părinții (și copiii lor) nu trebuie să ofere nimic în plus, este suficient să nu-i lipsim pur și simplu de rezultatele muncii lor.
În Slovacia, avem un partid care se declară de dreapta și care propune un sistem (bonus de contribuție) despre care se spune că va lăsa mai multe resurse în mâinile cetățeanului. Cu toate acestea, oficialii își țin respirația împotriva stângii, ceea ce îi acuză că a făcut deficitul sistemului propus pentru stat.
Aș dori să clarific pentru mine: în opinia mea, o reformă de redistribuire, alta decât un stat cu un deficit puternic, nu are absolut niciun sens din punct de vedere de dreapta. Nu are rost să facem reforme la nivelul întregii societăți dacă statul rămâne același după implementarea lor. Deoarece fondurile care urmează să fie reținute ca venituri de stat sunt exact aceleași fonduri care trebuie luate de la proprietarii lor inițiali. Chiar și pentru familiile cu un buget restrâns.
Prin urmare, propunerea mea de dreapta este simplă: să lăsăm cetățeanul fără nicio impozitare (deduceri, impozite,…) Primii 500 de euro de câștig pentru fiecare adult plus încă 300 de euro pentru fiecare copil aflat în întreținere. Pentru o familie cu doi copii, asta înseamnă 1.600 de euro pe lună, fără o mână vizibilă de la stat în portofel.
De parcă aș fi auzit șuieratul din stânga: Și pentru ce vor fi construite drumurile? Cine va finanța asistența medicală pentru acea familie?
Dragi stângaci: Ar trebui ca un stadion național de fotbal să aibă într-adevăr o prioritate mai mare pentru societate decât capacitatea unei familii din Velký Krtíš de a-și întreține copiii? Și nu ți-ai dorit odată o stare de solidaritate? Pentru că nu am o problemă cu sistemul „tuturor”, nici măcar în domeniul asistenței medicale. Dar înțeleg corect că solicitați scoaterea alimentelor din gura copiilor unei mame singure sărace, astfel încât să puteți finanța operațiunea pentru managerul unei companii multinaționale care își desfășoară activitatea în Slovacia? Cine dintre noi este autist social?
Mă aștept și la condiția că există și părinți care nu își mănâncă copiii și cheltuiesc fondurile câștigate (și neconfiscate) pentru altceva. Așadar, să nu mai fim prea exigenți din punct de vedere politic și fals sensibili. Să nu ne fie rușine să punem întrebarea: cât din banii câștigați cheltuiți pe alcool, țigări și alte „divertisment”? Da, dreptul ar trebui să precizeze clar că cealaltă parte a libertății (capacitatea de a-și controla viața) este responsabilitatea.
Și totuși, sunt pe deplin conștient de faptul că, chiar dacă statul nu ia în mod flagrant pe cei săraci care lucrează, vor exista totuși familii care nu își pot oferi copiilor hrană pentru munca lor.
Din punct de vedere de dreapta, simplu: familia extinsă, comunitatea, organizațiile de caritate și altele asemenea vor ajuta în cel mai rău caz.
Că nu există destui oameni în societate care să se ofere voluntari cu nevoia reală de hrană? Pentru că măsura de stânga criticată de la început este o masă caldă la școală. Pe de o parte, chiar și în starea actuală, cu o cantitate nesemnificativă de combustibil pentru lucrătorul mediu, oamenii sunt încă dispuși să adune laolaltă ceea ce statul nu a reușit să ofere și mai multor oameni săraci din cantitatea oribilă colectată.
Dar cel mai important: o societate care nu poate, în mod voluntar, fără constrângere și violență, să aibă grijă de hrană pentru cei care nu-i pot asigura cu adevărat cu propria lor muncă, o astfel de societate este, în profunda mea convingere, condamnată la dispariție. Și nici o redistribuire forțată (prânzuri gratuite) nu o va ajuta.