Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. nr.: 2018/03457-Z1B 2016/01541-Z
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Apaurin 5 mg/ml soluție injectabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare fiolă (2 ml soluție) conține 10 mg diazepam.
Excipienți cu efect cunoscut: etanol, propilen glicol, alcool benzilic, benzoat de sodiu, acid benzoic.
Acest medicament conține 170,75 mg etanol în fiecare fiolă, echivalent cu 85,38 mg într-un ml.
Acest medicament conține 31,40 mg alcool benzilic pe fiolă, corespunzător la 15,7 mg pe ml.
Acest medicament conține 4,40 mg acid benzoic în fiecare fiolă, corespunzând la 2,20 mg pe ml.
Acest medicament conține 97,60 mg benzoat de sodiu pe flacon, ceea ce corespunde la 48,80 mg pe ml.
Acest medicament conține 828 mg propilen glicol în fiecare fiolă, corespunzător la 414 mg pe ml.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție injectabilă limpede de culoare galben pal sau galben verzuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Apaurin este indicat pentru:
Anxietate și agitație acută, sindroame acute de omisiune a alcoolului (delirium tremens), epilepsie, tetanos, spasm muscular central și periferic acut.
Anestezie: premedicație, inducerea anesteziei, cardioversie, intervenții chirurgicale minore, endoscopie.
Obstetrică: ameliorarea durerilor din travaliu, placenta previa, eclampsie și preeclamosis.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza trebuie ajustată individual. În condiții acute, doza poate fi repetată după 1 oră, dar intervalul obișnuit dintre doze este de 4 ore. La pacienții vârstnici și debilați, se recomandă o doză mai mică (2 mg până la 5 mg), care poate fi crescută lent cu alte sedative.
Anxietate sau agitație acută
Doza de 10 - 20 mg diazepam se administrează intramuscular, în cazuri severe foarte lent intravenos. În unele cazuri, în funcție de severitatea simptomelor, doza intramusculară sau intravenoasă poate fi crescută până la 30 mg. Tratamentul poate fi continuat cu o doză de 10 mg administrată de 3-4 ori pe zi.
Se administrează intramuscular de 10 mg de 3-4 ori pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi administrată foarte lent pe cale intravenoasă.
Doza inițială este de 10-30 mg pentru adulți și 2-10 mg pentru copii, administrată lent pe cale intravenoasă. Dacă este necesar, doza se repetă după 30 până la 60 de minute și apoi după 4 ore. Doza zilnică maximă nu trebuie să depășească 80-100 mg. Dacă crampele se opresc sau sunt mai puțin severe, injecțiile pot fi administrate intramuscular la intervale de 4-6 ore pe parcursul mai multor zile. După atac, 10 mg diazepam pot fi administrați intramuscular adulților și 5 mg diazepam pentru a preveni convulsiile ulterioare.
Spasm muscular acut, tetanos
10 mg se administrează intramuscular sau inițial intravenos de 3-4 ori pe zi. Tratamentul cu tetanos poate necesita doze mai mari, în funcție de gravitate.
Inițial, 10 până la 20 mg se administrează lent intravenos, urmat de 5 mg până la 10 mg pe cale orală de 3 ori pe zi.
Inițial, 10 mg se administrează lent intravenos, urmat de perfuzie de până la 100 mg în 24 de ore.
10 până la 20 mg se administrează lent intrmuscular sau intravenos. Dacă este necesar, doza poate fi repetată.
10 până la 20 mg se administrează intravenos sau intramuscular când colul uterin este dilatat la două sau trei degete.
Anestezie, diagnostic, premedicație
Se administrează 10 până la 20 mg intramuscular (copii de 2 până la 10 mg) cu o oră înainte de procedura programată.
0,2 mg până la 0,5 mg/kg greutate corporală se administrează lent pe cale intravenoasă.
Cardioversia, endoscopia, examenul radiologic și procedurile chirurgicale minore
10 până la 30 mg administrate lent pe cale intravenoasă (copii 0,1 mg până la 0,2 mg/kg greutate corporală).
Pentru toate indicațiile la copii, dozele trebuie ajustate luând în considerare greutatea corporală, vârsta, starea generală și răspunsul individual.
Copii de la 6 la 12 luni: 1,5 - 2,5 mg (0,3 - 0,5 ml)
Copii de la 1 la 6 ani: 2,5 - 5 mg (0,5 - 1 ml)
Copii de la 7 la 13 ani: 5 - 10 mg (1-2 ml)
Utilizare intramusculară: injecția este administrată adânc într-un mușchi.
Administrare intravenoasă: Medicamentul este administrat strict intravenos, foarte lent, în vene mari, până la maximum 5 mg (1 ml) pe minut.
Infuzie: Pregătiți soluția de perfuzie (5-10% soluție de glucoză sau 0,9% soluție NaCl) imediat înainte de administrare. Adăugați conținutul fiolelor (cel mult 2 fiole la un moment dat) la soluția perfuzabilă (nu mai puțin de 250 ml), amestecați bine și administrați imediat.
Injecțiile cu Apaurin nu trebuie diluate sau amestecate cu alte soluții medicamentoase în aceeași seringă sau flacon de perfuzie.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1 sau la alte benzodiazepine, glaucom cu unghi acut acut, insuficiență respiratorie acută, miastenie gravis, intoxicație acută cu alcool, hipnotice, analgezice și alte substanțe psihotrope, comă, primul trimestru de sarcină și.
A se utiliza cu precauție în caz de apnee indusă de somn, insuficiență cardiorespiratorie.
Primul și al doilea trimestru de sarcină.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Tratamentul cu apaurină trebuie inițiat cu precauție și treptat la pacienții vârstnici, copii și pacienți cu modificări organice ale sistemului nervos central, deoarece există diferențe mari de toleranță individuală.
Se recomandă prudență în cazul bolilor pulmonare cronice, deoarece aceste boli se pot agrava.
Se recomandă monitorizarea strictă la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică severă, insuficiență cardiacă severă, psihoză, alcool, substanță psihoactivă psihotropă sau ilicită.
Acest medicament poate fi administrat copiilor sub 6 luni numai în cazuri urgente.
Administrarea intramusculară a diazepamului (dar nu pe cale orală sau intravenoasă), precum administrarea intramusculară a unui număr de alte medicamente, poate determina o creștere a creatininei fosfokinazei serice, cu un maxim între 12 și 24 de ore după administrare. Acest lucru trebuie avut în vedere la diagnosticarea diferențiată a infarctului miocardic.
Administrarea intra-arterială trebuie evitată din cauza riscului de necroză.
După administrarea intravenoasă pot să apară sedare prelungită și amnezie anterogradă. Prin urmare, pacienții ambulatori care au primit Apaurin parenteral (în special intravenos) ar trebui să rămână sub supraveghere timp de cel puțin o oră și să părăsească clinica însoțiți de o persoană responsabilă.
Dependența se poate dezvolta în timpul tratamentului cu benzodiazepine. Riscul este mai mare la pacienții tratați cu doze pe termen lung și/sau mari și mai ales la pacienții predispuși cu antecedente de dependență de alcool și droguri. Dacă se dezvoltă dependență fizică de benzodiazepine, întreruperea tratamentului va fi asociată cu simptome de sevraj. Acestea pot fi dureri de cap, dureri musculare, anxietate extremă, tensiune, neliniște, confuzie și iritabilitate. În condiții severe, pot apărea următoarele simptome: derealizare, depersonalizare, hiperacuză, amorțeală și furnicături ale membrelor, hipersensibilitate la lumină, sunete și contact fizic, halucinații sau convulsii. După utilizare prelungită, întreruperea bruscă a tratamentului poate fi asociată cu simptome de sevraj și, prin urmare, se recomandă o reducere treptată a dozei.
Risc asociat cu consumul de opiacee:
Utilizarea concomitentă de Apaurin și opioide poate duce la sedare, depresie respiratorie, comă și moarte. Datorită acestor riscuri, prescrierea concomitentă de medicamente sedative, cum ar fi benzodiazepinele sau medicamente conexe, cum ar fi Apaurin, cu opioide ar trebui să fie numai pentru pacienții fără opțiuni de tratament alternative. Dacă se ia decizia de a prescrie Apaurin concomitent cu opioide, trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă și durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil (vezi, de asemenea, recomandarea generală privind doza în secțiunea 4.2).
Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape pentru a observa semne și simptome de depresie respiratorie și sedare. În acest context, se recomandă insistent ca pacienții și îngrijitorii acestora (acolo unde este relevant) să fie informați cu privire la aceste simptome (vezi pct. 4.5).
Apaurin conține etanol
Acest medicament conține 10,6% etanol (alcool), ceea ce înseamnă că fiecare fiolă conține 170,75 mg alcool și, prin urmare, poate dăuna pacienților cu alcoolism. De luat în considerare la femeile însărcinate și care alăptează, copiii și grupurile cu risc crescut, cum ar fi pacienții cu afecțiuni hepatice sau epilepsie.
Apaurin conține alcool benzilic
Acest medicament conține 31,40 mg alcool benzilic pe fiolă, corespunzător la 15,7 mg pe ml.
Alcoolul benzilic poate provoca reacții alergice.
Administrarea intravenoasă de alcool benzilic a fost asociată cu evenimente adverse grave și deces la nou-născuți („sindromul de detresă respiratorie”).
De asemenea, poate provoca reacții toxice și alergice la sugari și copii cu vârsta sub 3 ani (risc crescut din cauza acumulării la copii mici).
Cantitatea minimă de alcool benzilic la care poate apărea toxicitate este necunoscută.
Nivelurile ridicate trebuie utilizate cu precauție și numai dacă este necesar, în special la persoanele cu insuficiență hepatică sau renală din cauza riscului de acumulare și toxicitate (acidoză metabolică).
Apaurin conține acid benzoic și benzoat de sodiu
Acest medicament conține 4,40 mg acid benzoic în fiecare fiolă, corespunzând la 2,20 mg în 1 ml.
Acest medicament conține 97,60 mg benzoat de sodiu în fiecare fiolă, corespunzând 48,80 mg în 1 ml.
Creșterea bilirubinemiei după deplasarea (bilirubina) din albumină poate provoca agravarea neonatalului
icter, care poate duce la icter nuclear (depozite de bilirubină neconjugată în țesutul cerebral). Acid benzoic/benzoat de sodiu poate agrava icterul neonatal (până la vârsta de 4 săptămâni).
Apaurin conține propilen glicol
Acest medicament conține 828 mg propilen glicol în fiecare fiolă, corespunzător la 414 mg în 1 ml.
Administrarea concomitentă cu orice substrat de alcool dehidrogenază, cum ar fi etanolul,
poate provoca reacții adverse grave la nou-născuți și copii sub 5 ani.
Deși nu s-a demonstrat că propilen glicolul provoacă toxicitate asupra funcției de reproducere și dezvoltare la animale și oameni, acesta poate fi expus la făt și a fost prezent în lapte. Prin urmare, administrarea de propilen glicol la pacientele gravide sau care alăptează trebuie luată în considerare în mod individual.
Pacienții cu insuficiență renală sau hepatică necesită monitorizare medicală, deoarece au fost raportate diferite evenimente adverse atribuite propilenglicolului, cum ar fi disfuncția renală (necroză tubulară acută), insuficiența renală acută și disfuncția hepatică.
Au fost raportate diferite evenimente adverse, cum ar fi hiperosmolalitate, acidoză lactică, la doze mari sau cu utilizarea pe termen lung a propilen glicolului; disfuncție renală (necroză tubulară acută), insuficiență renală acută; cardiotoxicitate (aritmie, hipotensiune); tulburări ale sistemului nervos central (depresie, coma, convulsii); depresie respiratorie, dispnee; disfuncție hepatică; reacție hemolitică (hemoliză intravasculară) și hemoglobinurie; sau disfuncție de organ multisistem.
Prin urmare, doze mai mari de 500 mg/kg/zi pot fi administrate copiilor cu vârsta peste 5 ani, dar trebuie luate în considerare individual.
Evenimentele adverse se rezolvă de obicei la întreruperea propilenglicolului și, în cazuri mai severe, după hemodializă.
Este necesară monitorizarea medicală.
Apaurin conține sodiu
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe unitate de dozare, adică cantități esențial neglijabile de sodiu.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Pacienții nu trebuie să bea alcool în timpul tratamentului cu diazepam, deoarece efectul lor se întărește reciproc.
Atunci când Apaurin este administrat concomitent cu sedative, antidepresive, antipsihotice, barbiturice, opioide, anestezice, inhibitori MAO, antiepleptice și antihistaminice, efectul său inhibitor asupra sistemului nervos central este mai mare.
Utilizarea concomitentă a medicamentelor sedative, cum ar fi benzodiazepinele sau a medicamentelor conexe, cum ar fi Apaurin, cu opioide crește riscul de depresie, depresie respiratorie, comă și deces datorită efectului aditiv al SNC. Doza și durata utilizării concomitente trebuie să fie limitate (vezi pct. 4.4).
Efectul diazepamului este, de asemenea, sporit atunci când este administrat concomitent cu eritromicină sau rifampicină.
Diazepamul reduce efectul levodopa.
Cimetidina reduce clearance-ul diazepamului și astfel îi crește efectul.
Omeprazolul încetinește metabolismul diazepamului și îi prelungește efectul și excreția.
Utilizarea concomitentă de antifungice (itraconazol, fluconazol și ketoconazol) poate crește concentrațiile sanguine de diazepam și poate provoca reacții adverse.
Contraceptivele orale pot încetini metabolismul diazepamului.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Diazepam nu este recomandat pentru utilizare la femeile gravide. Este indicat numai în cazurile urgente în care beneficiul preconizat al tratamentului depășește riscul.
Diazepamul este excretat în laptele matern și, prin urmare, nu trebuie administrat mamelor care alăptează decât dacă este absolut necesar. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Apaurin are o influență majoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje, prin urmare este interzis să conduceți vehicule sau să folosiți utilaje în timpul tratamentului.
4.8 Reacții adverse
Reacțiile adverse care pot apărea în timpul tratamentului cu diazepam sunt clasificate în funcție de frecvența lor în următoarele grupe: