Text aprobat pentru decizia de modificare, ev. nr.: 2018/00283-ZME, 2018/05242-ZME, 2018/05631-ZME
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Claritromicină Mylan 500 mg
comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține 500 mg claritromicină.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate, galbene, ovale, biconvexe, marcate cu „C500” pe o parte și „G” pe cealaltă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul trebuie să ia în considerare recomandările oficiale pentru utilizarea corectă a agenților antibacterieni.
Clarithromycin Mylan este indicat pentru tratamentul adulților și copiilor cu vârsta de 12 ani și peste.
Clarithromycin Mylan 500 mg este indicat pentru tratamentul infecțiilor cauzate de microorganisme sensibile. Indicațiile terapeutice pentru tratamentul cu claritromicină includ:
Infecții ale tractului respirator inferior, de ex. bronșită acută și cronică și pneumonie (vezi pct. 4.4 și 5.1 pentru testele de sensibilitate).
Infecții ale căilor respiratorii superioare, de ex. sinuzită și faringită.
Claritromicina este indicată pentru tratamentul inițial al infecțiilor respiratorii dobândite în comunitate și s-a dovedit a fi eficientă in vitro împotriva agenților patogeni respiratori comuni și atipici enumerați în secțiunea microbiologică.
Claritromicina este, de asemenea, indicată pentru tratamentul infecțiilor ușoare până la moderate ale pielii și ale țesuturilor moi (de exemplu, foliculită, celulită, erizipel) (vezi pct. 4.4 și 5.1 pentru testele de sensibilitate).
Claritromicina în combinație cu inhibitori ai acidului gastric, cum ar fi omeprazolul sau lansoprazolul, este, de asemenea, adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori la pacienții cu ulcer duodenal. A se vedea secțiunea 4.2.
4.2 Doze și mod de administrare
La o doză de 250 mg de două ori pe zi, este necesar să luați comprimate care conțin 250 mg, deoarece comprimatele care conțin 500 mg nu pot fi împărțite în jumătăți egale.
Pacienți cu infecții respiratorii/cutanate și ale țesuturilor moi
Doza uzuală este de 250 mg de două ori pe zi. Cu toate acestea, în caz de infecții severe, doza poate fi crescută la 500 mg de două ori pe zi. Durata tratamentului este de obicei de 6 până la 14 zile.
Copii cu vârsta peste 12 ani
Dozajul este același ca la adulți.
Copii sub 12 ani
Nu se recomandă utilizarea claritromicinei 500 mg la copii cu vârsta sub 12 ani.
Au fost efectuate studii clinice utilizând o suspensie pediatrică de claritromicină la copii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 12 ani. Prin urmare, claritromicina sub formă de suspensie pediatrică (granule pentru suspensie orală) trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 12 ani. Date suficiente pentru a determina i.v. forme de claritromicină la pacienții cu vârsta sub 18 ani nu sunt disponibile.
Eradicarea Helicobacter pylori la pacienții cu ulcer duodenal (adulți)
Durata tratamentului este de obicei de 6 până la 14 zile.
Claritromicină 500 mg de două ori pe zi și lansoprazol 30 mg de două ori pe zi sunt administrate concomitent cu amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi.
Claritromicina 500 mg de două ori pe zi și lansoprazolul 30 mg de două ori pe zi sunt administrate concomitent cu metronidazol 400 mg de două ori pe zi (se recomandă testarea sensibilității dacă eficacitatea potențială a metronidazolului este incertă).
Claritromicină 500 mg de două ori pe zi și omeprazol 40 mg o dată pe zi sunt administrate concomitent cu amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi sau metronidazol 400 mg de două ori pe zi (se recomandă testarea sensibilității dacă eficacitatea potențială a metronidazolului este incertă).
Claritromicină 500 mg de două ori pe zi și omeprazol 20 mg o dată pe zi se administrează cu amoxicilină 1.000 mg de două ori pe zi.
Dozajul este același ca la adulți.
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală, clearance-ul creatininei 1,
Tulburări ale sistemului imunitar
reacție anafilactică, angioedem
Tulburări de metabolism și nutriție
anorexie, scăderea apetitului
tulburări psihotice, stări de confuzie, depersonalizare, depresie, dezorientare,
vise neobișnuite, manie
Tulburări ale sistemului nervos
disgeuzie, cefalee,
amețeli, somnolență 2, trasee
convulsii, pierderea poftei de mâncare, tulburare olfactivă, pierderea olfactivă, parestezie
Tulburări ale urechii și labirintului
vertij, pierderea auzului, tinitus
Tulburări cardiace și cardiace
Prelungirea intervalului QT la electrocardiogramă, palpitații
torsada vârfurilor, tahicardie ventriculară, fibrilație ventriculară
Tulburări gastrointestinale
diaree 3, vărsături, indigestie, greață, dureri abdominale
gastrită, stomatită, glossită, distensie abdominală 1, constipație, gură uscată, gargară, flatulență
pancreatită acută, decolorare a limbii, decolorare a dinților
Tulburări hepatobiliare
teste neobișnuite ale funcției hepatice
colestază 1, hepatită 1, alanină aminotransferază crescută, aspartat aminotransferază crescută, gamma-glutamiltransferază crescută 1
insuficiență hepatică, icter hepatocelular
Afecțiuni ale pielii și ale țesutului subcutanat
erupție cutanată, transpirație excesivă
Reacții adverse cutanate severe (SCAR) (de ex.
erupție cutanată generalizată acută (AGEP), sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (TEN), erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)), acnee
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv
rabdomioliza 4, miopatie
Tulburări renale și urinare
insuficiență renală, nefrită interstițială
Tulburări generale și condiții la locul administrării
stare de rău 1, astenie, dureri toracice 1, frisoane 1, epuizare 1
Examinări de laborator și funcționale
niveluri crescute de azot ureic din sânge (BUN)
niveluri crescute de creatinină în sânge, niveluri crescute de fosfatază alcalină în sânge 1, niveluri crescute de lactat dehidrogenază în sânge 1
creșterea raportului internațional normalizat (INR), prelungirea timpului de protrombină, culoare neobișnuită a urinei
1 Reacții adverse raportate numai pentru comprimatele cu eliberare imediată
2.4 vezi secțiunea c)
* Deoarece aceste reacții sunt raportate voluntar de o populație de dimensiuni nedeterminate, nu este întotdeauna posibil să se estimeze în mod fiabil frecvența acestora sau să se estimeze relația cauzală cu expunerea la medicamente. Expunerea pacientului este estimată a fi mai mare de 1 miliard de zile de tratament pentru claritromicină.
c. Descrierea reacțiilor adverse selectate
În unele rapoarte de rabdomioliză, claritromicina a fost administrată concomitent cu statine, fibrate, colchicină sau alopurinol (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Au fost raportate după punerea pe piață a interacțiunilor medicamentoase și a efectelor sistemului nervos central (SNC) (de exemplu, somnolență și confuzie) cu utilizarea concomitentă de claritromicină și triazolam. Se recomandă monitorizarea pacienților din cauza efectelor farmacologice crescute ale SNC (vezi pct. 4.5).
Populații speciale de pacienți
Reacții adverse la pacienții imunocompromiși (vezi pct. E).
d. Populația pediatrică
Au fost efectuate studii clinice cu suspensie pediatrică de claritromicină la copii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 12 ani. Prin urmare, copiii cu vârsta sub 12 ani trebuie să ia claritromicină ca suspensie pediatrică.
Se așteaptă ca frecvența, tipul și intensitatea efectelor secundare la copii să fie aceleași ca la pacienții adulți.
e. Alte populații speciale
Pacienți cu imunitate redusă
La pacienții cu SIDA sau alți pacienți imunocompromiși tratați cu doze mai mari de claritromicină pe o perioadă lungă de timp din cauza unei infecții micobacteriene, a fost adesea dificil să se distingă efectele secundare care pot fi cauzate de claritromicină de simptomele virusului imunodeficienței umane subiacente (HIV ).
Cele mai frecvent raportate reacții adverse la pacienții adulți tratați cu o doză zilnică totală de 1.000 mg și 2.000 mg de claritromicină au fost: greață, vărsături, perversiune gustativă, dureri abdominale, diaree, erupție cutanată, flatulență, cefalee, constipație, tulburări auditive, ser crescut niveluri de glutamat tralat oxalat SGOT (AST)) și glutamat piruvat transaminază (SGPT (ALT)). Alte evenimente cu frecvență joasă includ dispnee, insomnie și gură uscată. Au fost comparabile la pacienții tratați cu 1.000 mg și 2.000 mg, dar au fost în general de 3 până la 4 ori mai frecvente la pacienții cărora li s-a administrat o doză zilnică totală de 4.000 mg claritromicină.
La acești pacienți imunocompromiși, rezultatele testelor de laborator au fost evaluate prin analiza valorilor care au depășit semnificativ nivelurile anormale (adică valori limită extrem de ridicate sau scăzute) ale testului specific. Pe baza acestor criterii, 2 până la 3% dintre pacienții cărora li s-au administrat zilnic 1.000 mg sau 2.000 mg de claritromicină au prezentat niveluri severe anormale de SGOT și SGPT și au scăzut anormal numărul de globule albe și trombocite. Un procent mai mic de pacienți din aceste două grupuri de doze au avut, de asemenea, niveluri crescute de azot uree din sânge. O incidență ușor crescută a valorilor anormale pentru toți parametrii, cu excepția celulelor albe din sânge, a fost raportată la pacienții cărora li s-au administrat 4.000 mg pe zi.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată la centrul național de raportare enumerat în anexa V.
4.9 Supradozaj
Înregistrările indică faptul că pot apărea simptome gastro-intestinale (indigestie) după administrarea unor cantități mari de claritromicină. Un caz al unui pacient cu tulburare bipolară care a primit 8 grame de claritromicină și a fost urmărit să aibă modificări ale stării mentale, comportamentului paranoic, hipokaliemie și hipoxemie.
În cazul reacțiilor adverse care însoțesc supradozajul, îndepărtarea timpurie a medicamentului neabsorbit trebuie efectuată prin spălare gastrică și măsuri de susținere. Ca și în cazul altor antibiotice macrolide, nivelurile serice de claritromicină nu pot fi afectate semnificativ de hemodializă sau dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide. Codul ATC: J01FA09
Claritromicina este un derivat semisintetic al eritromicinei A. Acțiunea sa antibacteriană este mediată prin legarea la subunitatea ribozomică 50S a bacteriilor sensibile, suprimând astfel proteosinteza acestora. Este extrem de eficient împotriva unei game largi de organisme aerobice și anaerobe gram-pozitive și gram-negative. Concentrațiile inhibitorii minime ale claritromicinei (CMI) sunt în general de două ori mai mici decât CMI ale eritromicinei.
Metabolitul 14-hidroxi al claritromicinei are, de asemenea, efecte antimicrobiene. CMI ai acestui metabolit sunt egali sau de două ori mai mari decât CMI ai compusului părinte, cu excepția H. influenzae, împotriva căruia metabolitul 14-hidroxi al claritromicinei este de două ori mai activ decât medicamentul părinte.
Valori limită
Comitetul European pentru Testarea Sensibilității Antimicrobiene (EUCAST) a stabilit următoarele valori limită pentru claritromicină, distingând microorganismele sensibile de cele rezistente.
Limita de sensibilitate (MIC, µg/ml)
Incidența rezistenței poate varia în funcție de locația geografică și treptat în timp pentru speciile selectate și este de dorit să se cunoască informații locale despre rezistență, în special în tratamentul infecțiilor severe. Aceste informații oferă doar un ghid aproximativ în determinarea susceptibilității probabile a unui anumit microorganism la claritromicină. În cazul unei variabilități semnificative a gradului de rezistență a anumitor microorganisme la claritromicină în Uniunea Europeană, aceste informații sunt prezentate în tabelul următor.
Specii frecvent sensibile
· Bacterii gram-negative aerobe
Legionella pneumophila
Specii pentru care rezistența dobândită poate fi o problemă
· Bacterii gram-pozitive aerobe
Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)
Stafilococ auriu (rezistent la meticilină) *
· Bacterii gram-negative aerobe
* Incidența rezistenței la antibiotice macrolide în rândul Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) este de obicei mai mare de 50% în Uniunea Europeană, afectând aproape toate tulpinile din unele zone.
+ Această specie poate fi considerată moderat sensibilă la claritromicină, dar poate dobândi, de asemenea, un grad ridicat de rezistență la macrolide.
Rezistenţă
Mecanismele responsabile pentru dezvoltarea rezistenței la antibiotice macrolide includ o modificare a locului țintă pentru un antibiotic dat sau modificarea și/sau efluxul activ al antibioticului. Dezvoltarea rezistenței poate fi mediată de cromozomi sau plasmide, rezistența poate fi indusă sau constitutivă. Bacteriile rezistente la macrolide produc enzime care determină metilarea reziduului de adenină al ARN-ului ribozomal, rezultând inhibarea legării antibioticului de ribozom. Microorganismele rezistente la macrolide prezintă de obicei rezistență încrucișată la lincosamide și streptogramină B datorită metilării situsului de legare pe ribozom. Claritromicina este un inductor puternic al acestei enzime. Antibioticele macrolide au, de asemenea, un efect bacteriostatic datorită inhibării ribozomului peptidiltransferazei.
Există o rezistență încrucișată completă între claritromicină, eritromicină și azitromicină. Stafilococii rezistenți la meticilină și Streptococcus pneumoniae rezistenți la penicilină sunt, de asemenea, rezistenți la antibiotice macrolide, cum ar fi claritromicina.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Helicobacter pylori este asociat cu boli digestive, inclusiv ulcere duodenale și gastrice, în care aproximativ 95% și respectiv 80% sunt infectați cu agentul. H. pylori este considerat a fi un factor major al recidivei gastrice și duodenale la acești pacienți.
Claritromicina a fost utilizată la un număr mic de pacienți în alte scheme de dozare. Interacțiunile cinetice posibile nu au fost investigate pe deplin. Aceste regimuri de dozare includ:
Claritromicină cu tinidazol și omeprazol; claritromicină cu tetraciclină, subsalicilat de bismut și ranitidină; claritromicină numai cu ranitidină.
Studiile clinice care utilizează diferite tipuri de regimuri de dozare pentru eradicarea H. pylori arată că eradicarea H. pylori este o prevenire a recurenței ulcerului.
Claritromicina este absorbită rapid și bine din tractul gastro-intestinal după administrarea orală de comprimate de claritromicină Mylan. Metabolitul activ microbiologic 14-hidroxiclaritromicină se formează în timpul metabolismului primar de trecere. Prin urmare, comprimatele de claritromicină mylan pot fi luate indiferent de dietă, deoarece alimentele nu afectează gradul de biodisponibilitate al comprimatelor de claritromicină mylan. Cu toate acestea, alimentele încetinesc ușor apariția absorbției claritromicinei și a formării metabolitului 14-hidroxi. Farmacocinetica claritromicinei nu este liniară, dar starea de echilibru este atinsă în decurs de 2 zile de la inițiere. La o doză de 250 mg claritromicină de două ori pe zi, 15-20% din medicamentul nemodificat este excretat în urină. La o doză de 500 mg claritromicină de două ori pe zi, cantitatea de medicament excretată în urină crește (până la aproximativ 36%). Principalul metabolit excretat urinar este 14-hidroxiclaritromicina, care reprezintă aproximativ 10-15% din doza administrată. Cea mai mare parte a dozei rămase este excretată în fecale, în principal în bilă. 5-10% din medicamentul original este reabsorbit din fecale.
La o doză de 500 mg claritromicină de trei ori pe zi, concentrațiile plasmatice de claritromicină sunt mai mari comparativ cu o doză de 500 mg claritromicină de două ori pe zi.
Claritromicina atinge concentrații tisulare care pot fi de câteva ori mai mari decât nivelurile de medicamente circulante. Niveluri ridicate de claritromicină au fost găsite în amigdalele și țesuturile pulmonare. La niveluri terapeutice de medicamente, 80% din claritromicină este legată de proteinele plasmatice.
Claritromicina traversează și stratul de mucus gastric. Nivelurile de claritromicină din mucusul gastric și țesutul gastric sunt mai mari atunci când claritromicina este administrată concomitent cu omeprazol decât atunci când este utilizată singură.
5.3 Date preclinice de siguranță
În studiile de toxicitate acută la șoareci și șobolani, LD50 (doza letală mediană) a fost mai mare decât doza maximă admisibilă (5 g/kg).
Toxicitatea după doze repetate a fost legată de dozare, durata tratamentului și specii. Câinii au fost mai sensibili la claritromicină decât primatele sau șobolanii. Principalele manifestări clinice ale dozelor toxice au inclus vărsături, slăbiciune, scăderea aportului de alimente, creșterea în greutate, salivație excesivă, deshidratare și hiperactivitate. La toate speciile de animale, ficatul a fost principalul organ țintă pentru dozele toxice. Hepatotoxicitatea a fost demonstrată pe baza testelor precoce crescute ale funcției hepatice. Întreruperea medicamentului a dus, în general, la o ajustare sau abordare a valorilor normale. Alte țesuturi, cum ar fi stomacul, timusul și alte țesuturi limfatice și rinichi, au fost afectate mai rar. La doze apropiate de dozele terapeutice, numai câinii au dezvoltat injecție conjunctivală și lacrimare. La doze masive de 400 mg/kg/zi, unii câini și maimuțe au dezvoltat opacitate corneeană și/sau edem.