fenipentol șobolani

Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. nr.: 201506006-ZIB

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

100 mg capsule moi

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă moale conține fenipentol 100 mg.

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsule moi verzi deschise care conțin un lichid incolor, foarte aromat.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Febichol este indicat pentru tratamentul tulburărilor dispeptice la adulții cu boli cronice ale tractului hepatobiliar (colecistopatie funcțională, colecistită cronică, colelitiază cronică, hepatopatie cronică însoțită de dispepsie biliară) și afecțiuni după sau după colecistectomie sau hepatită.

4.2 Doze și mod de administrare

Doza uzuală este de 2 capsule de Febichol de trei ori pe zi (întotdeauna chiar înainte de masă), pacienții cu probleme mai puțin severe pot lua Febichol doar ocazional, după cum este necesar (2 capsule chiar înainte de masă).

Capsulele sunt înghițite întregi, nu mestecate (conținutul are un gust fierbinte foarte neplăcut!) Și înghițite cu o cantitate suficientă de lichid, de ex. pahar cu apa.

Nu este disponibilă ajustarea dozei pentru insuficiență renală sau hepatică (Febichol este contraindicat în hepatita acută și alte insuficiențe hepatice severe - vezi pct. 4.3).

Siguranța și eficacitatea Febichol la copii cu vârsta sub 15 ani nu au fost stabilite.

4.3 Contraindicații

Febichol este contraindicat în:

  • - hipersensibilitate la fenipentol sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1,
  • - colici biliare, obstrucție biliară, afecțiuni acute ale vezicii biliare și ale căilor biliare, empiem al vezicii biliare, pancreatită acută, ileus și alte afecțiuni acute în cavitatea abdominală,
  • - ulcere și tumori ale tractului gastro-intestinal,
  • - hepatită acută și alte insuficiențe hepatice severe.

Nu există date disponibile cu privire la utilizarea fenipentolului la copii, prin urmare este contraindicată utilizarea acestuia la copii cu vârsta sub 15 ani. (vezi secțiunea 4.2).

Nu există date privind utilizarea fenipentolului la femeile însărcinate sau care alăptează, de aceea utilizarea acestuia în timpul sarcinii și alăptării este contraindicată (vezi pct. 4.6).

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Conținutul capsulelor are un gust fierbinte foarte neplăcut, astfel încât capsulele trebuie înghițite întregi și nu mestecate.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Nu au fost efectuate studii de interacțiune.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Nu sunt disponibile date despre efectele fenipentolului asupra dezvoltării embriofoetale umane sau asupra transferului placentar. Creșterea mortalității după implantare și anomaliile de dezvoltare ale sistemului musculo-scheletic au fost raportate la animale după dozele orale foarte mari (vezi pct. 5.3).

Nu sunt disponibile date privind transferul fenipentolului în laptele matern.

Nu există date privind utilizarea fenipentolului la femeile însărcinate sau care alăptează, prin urmare, utilizarea acestuia în timpul sarcinii și alăptării este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Nu sunt disponibile date privind efectele fenipentolului asupra fertilității umane.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Febichol nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

4.8 Reacții adverse

Febichol este, în general, bine tolerat. Frecvența reacțiilor adverse este necunoscută (din datele disponibile).

Tulburări gastrointestinale:

Cu frecvență necunoscută: arsuri la stomac, senzație de „arsură în stomac”, senzație de presiune și plenitudine în epigastru, greață, flatulență.

Unii pacienți tratați cu Febichol raportează simptome dificil de distins de afecțiunea tratată (senzație de presiune și plenitudine în epigastru, greață, flatulență).

Afecțiuni ale pielii și ale țesutului subcutanat

Cu frecvență necunoscută: reacții alergice, cum ar fi urticarie, maculopapulare sau alte erupții cutanate sau umflarea feței.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt obligați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare prevăzut în anexa V.

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile date privind supradozajul cu Febichol. Simptomele supradozajului cu fenipentol sunt necunoscute.

Fenipentolul nu are un antidot specific. Tratamentul posibilului supradozaj trebuie să fie simptomatic.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente biliare și hepatice, alte medicamente pentru tractul biliar

Fenipentolul (1-fenilpentanol) este un coleretic sintetic din grupa alcoolilor α-alchilbenzilici. A fost preparat prin modificarea structurală a p-tolilmetilcarbinolului, care a fost izolat din curcuma (Curcuma longa, sinonim Curcuma domestica) și a fost considerat inițial drept conținutul său. Ulterior s-a dovedit a fi un artefact creat în timpul procesării medicamentelor.

La animalele experimentale, fenipentolul crește secreția biliară (crește atât volumul, cât și secreția de acizi biliari, bilirubină și acid glucuronic).

În studii deschise la persoanele cu colecistopatii funcționale, colecistită cronică, colelitiază cronică, diskinezii biliare, postcolecistectomie și sindrom posthepatic, fenipentolul a îmbunătățit simptomele subiective (de exemplu, durerea și sentimentele de presiune după epiteliul coastelor drepte, anorexia, intoleranța la alimentele grase sau din carne ) și a redus consumul de antispastice.

Nu au fost efectuate studii clinice controlate cu orb cu fenipentol, dar eficacitatea Febicholului în tratamentul tulburărilor dispeptice în bolile cronice ale tractului hepatobiliar a fost verificată prin utilizarea lor terapeutică pe termen lung (care a început în 1962-1964).

La câini (după doze intraduodenale de 25, 50 și 100 mg/kg), fenipentolul a crescut concentrațiile plasmatice de secretină și secreția pancreatică de bicarbonat, dar nu a afectat concentrațiile plasmatice de gastrină sau secreția de proteine ​​pancreatice. În mod similar, la om (după administrarea intrajejunală a 30 ml soluție 2% timp de 30 de minute), fenipentolul a crescut concentrațiile plasmatice de secretină și secreția pancreatică de bicarbonat, dar nu a afectat secreția de proteine ​​pancreatice.

În studiile la animale, fenipentolul nu a avut efecte farmacologice sistemice, cu excepția unei reduceri inexplicabile independente de doză a activității locomotorii la șoareci. La șoareci, fenipentolul nu a avut efecte relaxante musculare, analgezice sau anticonvulsivante, la șobolani nu a afectat secreția gastrică, tensiunea arterială sistolică, ritmul cardiac sau secreția urinară sau pH-ul. La șoareci, fenipentolul la doze de 30 și 100 mg/kg nu a afectat propulsia intestinală, la cea mai mare doză testată (300 mg/kg) a crescut ușor propulsia intestinală.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Nu s-au efectuat studii farmacocinetice de fenipentol la om.

La șobolani, fenipentolul este absorbit din intestinul subțire după administrare orală. Biotransformarea hepatică are loc parțial prin glucuronidarea directă a fenipentolului, parțial prin degradarea fenipentolului în acid benzoic, care este excretat sub formă de acid hipuric după conjugarea cu glicină. Excreția fenipentolului are loc în principal pe cale renală, cu 80-85% din doza orală excretată în urină în decurs de 48 de ore, aproximativ jumătate ca fenipentol glucuronid și jumătate ca acid hipuric. 10-15% din doza orală a fost excretată în fecale în 48 de ore.

Fenipentolul administrat pe cale orală la iepuri a avut farmacocinetică similară, cu excepția faptului că a fost excretat aproape cantitativ în urină sub formă de fenipentol glucuronid. Doar aproximativ 5% din doza orală a fost degradată în acid benzoic, care a fost excretat ca acid hipuric după conjugare cu glicină.

5.3 Date preclinice de siguranță

Fenipentolul este caracterizat de o toxicitate acută orală neglijabilă la animalele de laborator (șobolani și șoareci) (dozele letale sunt mai mari de 3 g fenipentol per kg de greutate corporală).

Doza mediană letală (LD50) de fenipentol la șobolani femele după administrare orală a fost stabilită la 3449 mg/kg (interval de încredere 95% 3037-3916 mg/kg), șobolanii masculi nefiind mai sensibili la fenipentol decât femelele (la o doză de 3550 mg/kg). mortalitatea masculină a fost de 10%).

Doza mediană letală (LD50) de fenipentol la șoareci femele după administrare orală a fost stabilită la 6997 mg/kg (interval de încredere de 95% 4824-10147 mg/kg), șoarecii masculi nefiind mai sensibili la fenipentol decât femelele (la 5490 mg/kg mortalitatea masculină a fost de 20%).

Doza mediană letală (LD50) de fenipentol la șobolani femele după administrarea intraperitoneală a fost stabilită la 871 mg/kg (interval de încredere de 95% 776-978 mg/kg), în timp ce șobolanii masculi nu sunt mai sensibili la fenipentol decât femelele (la o doză de 870 mg/kg). ip mortalitatea masculină a fost de 40%).

Doza letală medie (LD50) de fenipentol la șoareci femele după administrarea intraperitoneală a fost stabilită la 713 mg/kg (interval de încredere de 95% 650-752 mg/kg), șoarecii masculi nefiind mai sensibili la fenipentol decât femelele (la o doză de 700 mg/kg). ip mortalitatea masculină a fost zero).

Toxicitate subcronică și cronică

După șase săptămâni de administrare orală de fenipentol la 0,05 ml/kg la șobolani masculi, nu au existat modificări ale creșterii în greutate în comparație cu animalele de control, nu au existat modificări ale imaginii histochimice a ARN și derivaților de indol în hepatocite și nu a existat examen histologic la plămâni miocard, miocard, nici măcar intestinul subțire.

După patru săptămâni de administrare a fenipentolului la doze de 50, 100 sau 200 mg/kg/zi la șobolani de ambele sexe, s-a observat o creștere în greutate statistic nesemnificativ mai lentă la șobolani femele. Aspectul și comportamentul animalelor medicamentoase cu 50 sau 100 mg/kg/zi nu au diferit de animalele martor; sedarea ușoară a fost observată la animalele medicamentoase cu 200 mg/kg/zi. Nu s-au observat diferențe în numărul de eritrocite, valorile hemoglobinei sau numărul diferit de celule albe din sânge între animalele medicamentoase și cele nemedicinale în timpul urmăririi de șase luni. Niciun examen histopatologic post-mortem nu a relevat modificări legate de medicament.

Potențial mutagen și tumorigen

Fenipentolul nu a indus mutații genetice într-un model procariot al Salmonella typhimurium și nu a prezentat efecte mutagene într-un test de mutagenitate a celulelor mamifere in vitro.

Nu s-au efectuat studii pe termen lung pentru investigarea potențialului tumorigen al fenipentolului.

Toxicitatea reproductivă a fenipentolului nu a fost studiată în mod adecvat. După dozele orale foarte mari de fenipentol administrate șoarecilor gravide și șobolanilor femele, au fost raportate efectele reproductive și toxice enumerate mai jos (dozele raportate sunt „cea mai mică doză toxică publicată” (TDLo)).

Creșterea mortalității după implantare și încetinirea creșterii intrauterine au fost observate după administrarea orală de fenipentol la șobolani femele gravide la doze de 3500 mg/kg timp de 7-13 zile după fertilizare.

A fost observată o creștere a mortalității după implantare după administrarea orală de fenipentol la șoareci femele însărcinate la doze de 700 mg/kg timp de 7-13 zile după fertilizare.

După administrarea orală de fenipentol la șoareci și șobolani femele însărcinate, au fost observate anomalii de dezvoltare ale sistemului musculo-scheletic la ambele specii de animale la doze de 7000 mg/kg timp de 7-13 zile după fertilizare.

După administrarea orală de fenipentol la șoareci femele însărcinate la doze de 3500 mg/kg timp de 7-13 zile după fertilizare, a fost observată o scădere a indicelui de lactație la puii lor.