Anexa nr. 1 la notificarea modificării, id. 2019/04008-ZIA, 2015/06295-Z015/06295-Z
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Fluoxetină Vitabalans 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține clorhidrat de fluoxetină echivalent cu 20 mg fluoxetină.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate de culoare verde deschis, rotunde, convexe, cu o linie de scor și un diametru de 9 mm.
Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
- Episoade depresive majore.
- Tulburare obsesiv-compulsive.
- Bulimia nervoasă: fluoxetina este indicată ca adjuvant la psihoterapie pentru ameliorarea activităților de a mânca și a pierde.
Copii și adolescenți cu vârsta de 8 ani și peste:
- Episoade depresive majore moderate până la severe dacă depresia nu răspunde la terapia psihologică după 4-6 ședințe. Antidepresivele trebuie administrate numai unui copil sau unui tânăr cu depresie moderată până la severă în asociere cu terapia psihologică concomitentă.
4.2 Doze și mod de administrare
Episoade depresive majore
Adulți și pacienți vârstnici: Doza recomandată este de 20 mg pe zi. Dozajul trebuie evaluat și ajustat, dacă este necesar, în termen de 3 până la 4 săptămâni de la începerea tratamentului și după cum este indicat clinic. Deși potențialul reacțiilor adverse poate fi crescut la unii pacienți la doze mai mari, în absența unui răspuns la 20 mg, doza poate fi crescută treptat până la maximum 60 mg (vezi pct. 5.1). Ajustările dozelor trebuie făcute cu atenție și individual pentru fiecare pacient, astfel încât să se mențină pacienții la cea mai mică doză eficientă.
Pacienții cu depresie trebuie tratați pentru o perioadă suficientă de timp, cel puțin 6 luni, pentru a se asigura că nu prezintă simptome.
Adulți și pacienți vârstnici: Doza recomandată este de 20 mg pe zi. Deși potențialul de reacții adverse poate fi crescut la unii pacienți la doze mai mari, dacă există un răspuns inadecvat la 20 mg după două săptămâni, doza poate fi crescută treptat până la maximum 60 mg.
Dacă nu se observă nicio îmbunătățire în decurs de 10 săptămâni, trebuie luat în considerare tratamentul cu fluoxetină. Dacă se obține un răspuns terapeutic bun, tratamentul poate fi continuat la doze ajustate individual. Deși nu există studii sistemice care să răspundă la întrebarea cât timp se continuă tratamentul cu fluoxetină, OKP (tulburare obsesiv-compulsivă) este o boală cronică și este oportun să se ia în considerare continuarea mai mult de 10 săptămâni la pacienții care răspund la tratament. Ajustările dozelor trebuie făcute cu atenție și individual pentru fiecare pacient, pentru a menține pacientul la cea mai mică doză eficientă. Necesitatea tratamentului trebuie reevaluată în mod regulat. Unii medici promovează psihoterapia comportamentală concomitentă pentru pacienții care au răspuns pozitiv la farmacoterapie.
Eficacitatea pe termen lung (mai mult de 24 de săptămâni) în OKP nu a fost demonstrată.
Adulți și pacienți vârstnici: Doza recomandată este de 60 mg/zi. Eficacitatea pe termen lung (mai mult de 3 luni) în bulimia nervoasă nu a fost stabilită.
Adulți: Doza recomandată poate fi crescută sau scăzută. Dozele mai mari de 80 mg/zi nu au fost evaluate sistematic.
Fluoxetina poate fi administrată ca doză unică sau divizată, în timpul sau între mese.
După tratament, medicamentele vor rămâne în organism săptămâni întregi. Acest lucru trebuie avut în vedere la începerea și întreruperea tratamentului.
Copii și adolescenți cu vârsta de 8 ani și peste (episoade depresive majore moderate până la severe)
Tratamentul trebuie inițiat și monitorizat sub supravegherea unui specialist. Doza inițială este de 10 mg. Ajustările dozei trebuie făcute cu precauție în mod individual pentru a menține pacientul la cea mai mică doză eficientă.
După una până la două săptămâni, această doză poate fi crescută la 20 mg/zi. Experiența din studiile clinice cu doze zilnice mai mari de 20 mg este minimă. Există date limitate despre tratament peste 9 săptămâni.
Copii cu greutate mai mică
Deoarece nivelurile plasmatice mai mici au niveluri plasmatice mai ridicate, efectul terapeutic poate fi atins prin administrarea de doze mai mici (vezi pct. 5.2).
După 6 luni de tratament la pacienții copii și adolescenți care răspund la tratament, continuarea tratamentului trebuie reevaluată. Dacă nu se obține niciun beneficiu clinic în decurs de 9 săptămâni, tratamentul trebuie reconsiderat.
Se recomandă prudență la creșterea dozei, iar doza zilnică nu trebuie să depășească în general 40 mg. Doza maximă recomandată este de 60 mg/zi.
La pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 5.2) sau la pacienții care iau concomitent alte medicamente cu potențialul de a interacționa cu fluoxetina (vezi pct. 4.5), trebuie luată în considerare o doză mai mică sau o administrare mai puțin frecventă (de exemplu, 20 mg la două zile). ).
Simptome de sevraj observate la întreruperea tratamentului cu fluoxetină
Întreruperea bruscă a tratamentului trebuie evitată. La sfârșitul tratamentului cu fluoxetină, doza trebuie redusă treptat pe o perioadă de cel puțin una până la două săptămâni pentru a reduce riscul reacțiilor de sevraj (vezi pct. 4.4 și 4.8). Dacă apar simptome adverse după reducerea dozei sau întreruperea tratamentului, poate fi luată în considerare reluarea dozei prescrise anterior. Ulterior, medicul poate continua să reducă doza, dar într-un ritm și mai lent.
Comprimatele filmate cu fluoxetină Vitabalans sunt numai pentru uz oral.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Fluoxetina este contraindicată în asociere cu inhibitori ireversibili, neselectivi ai monoaminooxidazei (de exemplu, iproniazid) (vezi pct. 4.4 și 4.5).
Fluoxetina este contraindicată în asociere cu metoprolol, care este utilizat pentru insuficiența cardiacă (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Populație pediatrică - copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani
În studiile clinice, comportamentele suicidare (încercări și gânduri de sinucidere) și ostilitatea (în special agresivitatea, comportamentele conflictuale și furia) au fost raportate mai frecvent la copiii și adolescenții tratați cu antidepresive comparativ cu cei tratați cu placebo. Fluoxetina trebuie utilizată la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 8 și 18 ani pentru tratarea episoadelor depresive majore moderate până la severe și nu trebuie utilizată în alte indicații. Dacă este necesar din punct de vedere clinic pentru a începe tratamentul, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape, deoarece pot apărea simptome suicidare. În plus, sunt disponibile doar date limitate despre efectul pe termen lung asupra siguranței la copii și adolescenți, inclusiv efectele asupra creșterii, pubertății și dezvoltării cognitive, emoționale și comportamentale (vezi secțiunea 5.3).
Într-un studiu clinic de 19 săptămâni, s-a observat scăderea înălțimii și creșterii în greutate la copii și adolescenți tratați cu fluoxetină (vezi pct. 5.1). Nu s-a stabilit dacă există un efect asupra atingerii înălțimii normale a adultului. Posibilitatea întârzierii pubertății nu poate fi exclusă (vezi pct. 5.3 și 4.8). Prin urmare, creșterea și dezvoltarea pubertară (înălțime, greutate și scară Tanner) trebuie monitorizate în timpul și după tratamentul cu fluoxetină. Dacă unul dintre ei încetinește, ar trebui luată în considerare consultarea cu un medic pediatru.
Mania și hipomania au fost raportate frecvent în studiile pediatrice (vezi pct. 4.8). Prin urmare, se recomandă monitorizarea periodică a maniei/hipomaniei. Dacă pacientul intră într-o fază maniacală, tratamentul cu fluoxetină trebuie oprit.
Este important ca medicul care prescrie să ia în considerare cu atenție riscurile și beneficiile tratamentului cu copilul/pacientul tânăr și/sau părinții acestora.
Erupții cutanate și reacții alergice
Au fost raportate erupții cutanate, evenimente anafilactoide și evenimente sistemice progresive, uneori severe (care implică piele, rinichi, ficat sau plămâni). Tratamentul cu fluoxetină trebuie întrerupt în cazul unei erupții cutanate sau a unei alte manifestări de alergie pentru care nu poate fi identificată nicio etiologie alternativă.
Convulsiile reprezintă un risc potențial atunci când se iau antidepresive. Ca și în cazul altor antidepresive, tratamentul cu fluoxetină trebuie inițiat cu precauție la pacienții cu antecedente de convulsii. Tratamentul trebuie întrerupt la orice pacient care dezvoltă sau crește frecvența. Fluoxetina nu trebuie utilizată la pacienții cu tulburări convulsive instabile/epilepsie, iar pacienții cu epilepsie controlată trebuie monitorizați îndeaproape (vezi pct. 4.5).
Terapia electroconvulsivă (ECT)
Deoarece rareori au fost raportate cazuri de convulsii prelungite la pacienții tratați cu fluoxetină care primesc terapie ECT, se recomandă prudență.
Antidepresivele trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu antecedente de manie/hipomanie. Ca și în cazul tuturor antidepresivelor, tratamentul cu fluoxetină trebuie întrerupt dacă pacientul intră într-o fază maniacală.
Fluoxetina este metabolizată extensiv de ficat și excretată de rinichi. La pacienții cu disfuncție hepatică semnificativă, se recomandă o doză mai mică, de ex. dozarea zilnic. După 2 luni de fluoxetină 20 mg/zi la pacienții cu insuficiență renală severă (GFR 1
Scăderea libidoului 3
Vise neobișnuite 4
Orgasm anormal 5
Gânduri și comportament sinucigaș 6
Tulburări ale sistemului nervos
Sindromul Akathisia Bucoglossal
Tulburări ale urechii și labirintului
Tulburări cardiace și cardiace
Aritmie ventriculară, inclusiv torsada vârfurilor
Interval QT prelungit pe electrocardiogramă
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Evenimente pulmonare (procese inflamatorii de diferite histopatologie și/sau fibroză) 9
Tulburări gastrointestinale
Gură uscată
Sângerări gastrointestinale 10
Tulburări hepatobiliare
Afecțiuni ale pielii și ale țesutului subcutanat
Tendință crescută la vânătăi
Necroliză epidermică toxică (sindromul Lyell)
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv
Tulburări renale și urinare
Urinare frecventă 12
Tulburări ale sistemului reproductiv și ale sânilor
Sângerări ginecologice 13
Tulburare de ejaculare 14
Tulburări generale și condiții la locul administrării
Examinări de laborator și funcționale
Pierdere în greutate
Niveluri crescute de transaminaze
Creșterea nivelului de gamma-glutamiltransferază
1 Include anorexia.
2 Include trezirea devreme dimineața, insomnie inițială, insomnie medie.
3 Include pierderea libidoului.
4 Include coșmaruri.
5 Include anorgasmie.
6 Include suicid complet, tendințe suicidare depresive, auto-vătămare intenționată, gânduri de auto-vătămare, comportament suicidar, gânduri suicidare, tentativă de suicid, gânduri morbide, comportament care duce la auto-vătămare. Aceste simptome pot fi cauzate de boala de bază.
7 Include hipersomnie, sedare.
8 Include bufeuri.
9 Include atelectazie, boală pulmonară interstițială, pneumonită.
10 Include cele mai frecvente hemoragii gingivale, hematemeză, hematochimie, hemoragie rectală, diaree hemoragică, melenă și hemoragie ulcerativă gastrică.
11 Include eritem, erupție exfoliativă, erupție la căldură, erupție cutanată, erupție eritematoasă, erupție foliculară, erupție generalizată, erupție maculară, erupție maculo-papulară, erupție morbiliformă, erupție papulară, erupție pruriginoasă, erupție veziculară, veziculă veziculară.
12 Include polakizuria.
13 Include sângerări cervicale, disfuncții uterine, sângerări uterine, sângerări genitale, menometroragie, menoragie, metroragie, polimenoree, sângerări postmenopauzale, sângerări uterine abundente, sângerări vaginale.
14 Include disfuncție ejaculatorie, disfuncție ejaculatorie, ejaculare prematură, ejaculare întârziată, ejaculare retrogradă.
15 Include astenie.
c) Descrierea reacțiilor adverse selectate
Sinucidere/idei suicidare sau agravare clinică: au fost raportate cazuri de idei suicidare și comportamente suicidare în timpul sau la scurt timp după tratamentul cu fluoxetină (vezi pct. 4.4).
Fracturi osoase: Studiile epidemiologice, efectuate în principal la pacienți cu vârsta de peste 50 de ani, au arătat un risc crescut de fracturi osoase la pacienții care iau ISRS și TCA. Mecanismul care duce la acest risc este necunoscut.
Simptome de sevraj observate la întreruperea tratamentului cu fluoxetină
Întreruperea tratamentului cu fluoxetină duce adesea la simptome de sevraj. Amețeli, tulburări senzoriale (inclusiv parestezii), tulburări de somn (inclusiv insomnie și vise intense), astenie, neliniște sau anxietate, greață și/sau vărsături, tremor și cefalee sunt reacțiile cele mai frecvent raportate. În general, aceste evenimente au o gravitate ușoară până la moderată și se rezolvă spontan; cu toate acestea, la unii pacienți pot fi severe și/sau pe termen lung (vezi pct. 4.4). Prin urmare, se recomandă ca, dacă tratamentul cu fluoxetină nu mai este necesar, să se efectueze întreruperea treptată prin reducerea treptată a dozei (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).
d) Populație pediatrică (vezi pct. 4.4 și 5.1)
Reacțiile adverse care au fost observate în mod specific sau cu o frecvență diferită la această populație sunt descrise mai jos. Frecvențele acestor evenimente se bazează pe expunerile la studii clinice pediatrice (n = 610).
În studiile clinice pediatrice, comportamentele au fost asociate cu sinuciderea (tentativă de sinucidere și idee suicidară), ostilitate (evenimente raportate: furie, iritabilitate, agresivitate, agitație, sindrom de activare), reacții maniacale, inclusiv manie și hipomanie (nu au fost raportate episoade anterioare la acești pacienți ) și epistaxis au fost raportate mai frecvent și au fost observate mai frecvent la copii și adolescenți tratați cu antidepresive comparativ cu subiecții tratați cu placebo.
Au fost raportate, de asemenea, cazuri individuale de întârziere a creșterii atunci când sunt utilizate în practica clinică (vezi și pct. 5.1).
În studiile clinice la copii și adolescenți, tratamentul cu fluoxetină a fost asociat cu scăderea nivelului de fosfatază alcalină.
Au fost raportate cazuri individuale de evenimente adverse care pot indica o întârziere a maturizării sexuale sau disfuncții sexuale din utilizarea clinică la copii (vezi și secțiunea 5.3).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată la centrul național de raportare enumerat în anexa V.
4.9 Supradozaj
Cazurile de supradozaj cu fluoxetină singură au fost de obicei ușoare. Simptomele supradozajului includ greață, vărsături, convulsii, disfuncții cardiovasculare variind de la aritmii asimptomatice (incluzând ritmul nodal și aritmiile ventriculare) sau modificări ale ECG care indică prelungirea QTc până la stop cardiac (inclusiv cazuri foarte rare de torsiune) starea modificată a SNC de la excitație la comă . Decesul atribuit supradozajului numai cu fluoxetină a fost extrem de rar.
Se recomandă monitorizarea semnelor cardiace și vitale, împreună cu măsuri generale simptomatice și de susținere. Nu se cunoaște niciun antidot specific.
Este puțin probabil ca diureza forțată, dializa, hemoperfuzia și transfuzia de schimb să fie benefice. Carbonul activ, care poate fi utilizat împreună cu sorbitolul, poate fi la fel de eficient sau mai eficient decât vărsăturile sau clătirea. Atunci când aveți de-a face cu un supradozaj, luați în considerare supradozajul la mai multe medicamente. O perioadă mai lungă de monitorizare medicală atentă poate fi necesară la pacienții care iau cantități excesive de antidepresiv triciclic dacă au luat și fluoxetină concomitent sau recent.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC: N06AB03.
Fluoxetina este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei și este probabil responsabil pentru mecanismul de acțiune. Fluoxetina nu are practic nicio afinitate pentru alți receptori, cum ar fi α1, α2- și β-adrenergici; serotoninergic; dopaminergic; histaminergic1; receptorii muscarinici și GABA.
Episoade depresive majore: Au fost efectuate studii clinice la pacienții cu episoade depresive majore comparativ cu placebo și controlul medicamentelor. Măsurată de Hamilton Depression Scale (HAM-D), sa demonstrat că fluoxetina este semnificativ mai eficientă decât placebo. În aceste studii, fluoxetina a obținut rate de răspuns semnificativ mai mari (definite ca o reducere cu 50% a scorului HAM-D) și remisie comparativ cu placebo.
Răspunsul la doză: în studiile cu doză fixă la pacienții cu depresie majoră, există o relație liniară doză-răspuns care nu oferă o indicație a unui avantaj în ceea ce privește eficacitatea la doze mai mari decât cele recomandate. Cu toate acestea, din experiența clinică, ajustarea dozei crescătoare poate fi benefică pentru unii pacienți.
Tulburare obsesiv-compulsivă: în studiile pe termen scurt (mai puțin de 24 de săptămâni), sa demonstrat că fluoxetina este semnificativ mai eficientă decât placebo. Efectul terapeutic a fost la o doză de 20 mg/zi, dar dozele mai mari (40 sau 60 mg/zi) au arătat o rată de răspuns mai mare. Eficacitatea nu a fost demonstrată în studiile pe termen lung (faza extinsă a trei studii pe termen scurt și studiul de prevenire a recidivelor).
Bulimia nervoasă: În studiile pe termen scurt (mai puțin de 16 săptămâni) la pacienții ambulatori care îndeplinesc criteriile DSM-III-R pentru bulimia nervoasă, sa demonstrat că fluoxetina 60 mg/zi este mult mai eficientă decât reducerea convulsiilor și a activităților de eliminare decât placebo. Cu toate acestea, nu se poate trage nicio concluzie pentru eficacitatea pe termen lung.
Două studii controlate cu placebo au fost efectuate la pacienți care îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru tulburarea disforică premenstruală (PMDD) conform DSM-IV. Studiul a inclus pacienți cu deteriorare severă a funcției sociale și de muncă și a relațiilor cu ceilalți. Pacienții care luau contraceptive orale au fost excluși. În primul studiu cu o doză continuă de 20 mg zilnic timp de 6 cicluri, s-a observat o îmbunătățire a parametrului principal de eficacitate (iritabilitate, anxietate și disforie). În cel de-al doilea studiu cu dozare intermitentă a fazei luteale (20 mg zilnic timp de 14 zile) timp de 3 cicluri, s-a observat o îmbunătățire a parametrului principal de eficacitate (înregistrarea zilnică a scorului de severitate al problemelor). Cu toate acestea, nu pot fi trase concluzii definitive din aceste studii cu privire la eficacitatea și durata tratamentului.