insuficiență renală

Text aprobat pentru decizia de modificare, ev. Nr.: 2018/07384-ZME 2015/05385-ZME

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

Ketonal forte 100 mg

comprimate filmate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conține 100 mg ketoprofen.

Excipient cu efect cunoscut

Acest medicament conține 60 mg lactoză monohidrat per comprimat filmat.

Acest medicament conține 0,008 mg sodiu per comprimat filmat. Vezi secțiunea 4.4.

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

Comprimate filmate rotunde, de culoare albastru deschis, biconvexe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Ketoprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian cu efecte antiinflamatorii, analgezice și antipiretice.

Ketonal forte 100 mg este indicat pentru adulți și adolescenți cu vârsta peste 15 ani pentru tratamentul simptomatic al bolilor reumatice inflamatorii, degenerative și metabolice și pentru ameliorarea unor sindroame dureroase acute și cronice.

Ketoprofenul este utilizat în următoarele indicații:

- dureri osoase în metastazele tumorale

- spondilita seronegativă (spondilita anchilozantă, artrita psoriazică, artrita reactivă)

- reumatism extraarticular (tendinită, bursită, capsulită de umăr)

4.2 Doze și mod de administrare

Adulți și adolescenți cu vârsta peste 15 ani

Efectele secundare pot fi minimizate utilizând cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

Doza uzuală este de 100 mg ketoprofen (un comprimat) cel mult de două ori pe zi.

Intervalul de timp dintre dozele individuale trebuie să fie de cel puțin 6-8 ore.

Doza zilnică poate fi redusă la 100 mg ketoprofen, în funcție de natura bolii de bază și de starea pacientului.

Formele orale de Ketonal pot fi combinate cu supozitoare care conțin ketoprofen, de exemplu:

Un comprimat de Ketonal forte (100 mg) dimineața și un supozitor cu 100 mg de ketoprofen seara.

Doza zilnică maximă de ketoprofen este de 200 mg. Înainte de inițierea tratamentului cu 200 mg pe zi, trebuie analizat cu atenție raportul risc-beneficiu al tratamentului. Nu sunt recomandate doze mai mari decât doza zilnică maximă (vezi și pct. 4.4).

Insuficiență hepatică și/sau renală

La pacienții cu insuficiență hepatică și/sau renală, doza inițială trebuie ajustată și doza minimă eficientă de ketoprofen trebuie continuată. Ketoprofenul este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală și/sau hepatică severă (vezi pct. 4.3).

La pacienții vârstnici, se recomandă reducerea dozei inițiale și continuarea cu doza minimă eficientă de ketoprofen. Pacienții vârstnici prezintă un risc crescut de reacții adverse grave (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani

Siguranța și eficacitatea ketoprofenului la copii și adolescenți cu vârsta de până la 15 ani nu au fost stabilite. Acest medicament nu este destinat copiilor și adolescenților cu vârsta sub 15 ani.

Efectele secundare pot fi minimizate utilizând cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

Comprimatele trebuie înghițite întregi cu apă, nu mestecate sau mestecate. Acestea trebuie luate cu sau după mâncare.

4.3 Contraindicații

Ketoprofenul este contraindicat la pacienții cu antecedente de reacții de hipersensibilitate, cum ar fi bronhospasm, crize de astm, rinită, urticarie sau alte tipuri de reacții alergice la ketoprofen, acid acetilsalicilic (ASA) sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Au fost raportate reacții anafilactice severe, rareori letale, la acești pacienți (vezi pct. 4.8).

Ketoprofenul este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți.

Ketoprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.

Ketoprofenul este contraindicat în următoarele condiții:

- insuficiență cardiacă severă

- ulcer peptic activ sau orice antecedente de sângerări gastrointestinale, ulcere sau perforații

- insuficiență hepatică severă

- insuficiență renală severă

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Efectele secundare pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru controlul simptomelor.

Trebuie evitată administrarea concomitentă de ketoprofen cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2.

Se recomandă prudență la pacienții tratați concomitent cu medicamente care pot crește riscul de ulcerații sau sângerări, cum ar fi corticosteroizi orali, anticoagulante precum warfarină, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau salicilați, cum ar fi acidul acetilsalicilic sau nicorandil (vezi pct. 4.5).

Sângerări gastrointestinale, ulcere și perforații, care pot fi fatale, au fost raportate în orice moment în timpul tratamentului cu orice AINS, cu sau fără simptome de avertizare, sau cu sau fără antecedente de evenimente gastrointestinale severe.

Pacienții vârstnici au o frecvență crescută a reacțiilor adverse datorită utilizării AINS, în special sângerări gastrointestinale și perforații, care pot fi fatale (vezi pct. 4.2).

Dacă la un pacient tratat cu ketoprofen apare sângerare sau ulcerație gastro-intestinală, tratamentul trebuie întrerupt.

Riscul de sângerare gastrointestinală, ulcerație sau perforație crește odată cu creșterea dozei de AINS, la pacienții cu antecedente de ulcer peptic, mai ales dacă este complicat de hemoragie sau perforație (vezi pct. 4.3) și la vârstnici. La acești pacienți, tratamentul trebuie inițiat la cea mai mică doză posibilă.

Terapia de protecție concomitentă (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie luată în considerare la acești pacienți, precum și la pacienții care necesită tratament concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alți agenți gastro-intestinali (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) (vezi mai jos și pct. 4.5) .

Pacienții cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie informați cu privire la orice simptome abdominale neobișnuite (în special sângerări gastrointestinale), în special la începutul tratamentului.

Unele date epidemiologice sugerează că ketoprofenul poate fi asociat cu un risc ridicat de toxicitate gastro-intestinală severă, comparabil cu toxicitatea cu alte AINS, în special la doze mari (vezi și pct. 4.3).

AINS trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu antecedente de boli gastro-intestinale (colită ulcerativă, boala Crohn), deoarece poate apărea exacerbarea bolii (vezi pct. 4.8).

Reacții cardiovasculare și cerebrovasculare

Datele din studiile clinice și epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special doze mari și tratament pe termen lung) poate fi asociată cu un risc crescut mic de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Nu există date suficiente pentru a exclude un astfel de risc cu ketoprofen.

Ca și în cazul tuturor AINS, tratamentul trebuie luat în considerare cu atenție la pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă, cardiopatie ischemică confirmată, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară. O atenție similară trebuie luată înainte de inițierea tratamentului pe termen lung la pacienții cu factori de risc pentru boli cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Un risc crescut de evenimente trombotice arteriale a fost raportat la pacienții tratați cu AINS, altele decât acidul acetilsalicilic, din cauza durerii perioperatorii în timpul intervenției chirurgicale revascular cardiovasculare (by-pass aorto-coronarian) (CABG).

Se recomandă prudență la pacienții cu hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă congestivă ușoară până la moderată, deoarece edemul și retenția de lichide au fost raportate cu AINS.

Reacții cutanate grave, cum ar fi dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică, dintre care unele au fost fatale, au fost raportate foarte rar în timpul tratamentului cu AINS (vezi pct. 4.8). Cel mai mare risc pare a fi la începutul tratamentului; majoritatea au apărut în prima lună de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt la prima apariție a erupției cutanate, a leziunilor mucoasei sau a altor hipersensibilități.

Tulburări respiratorii

Pacienții cu astm asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică și/sau polipi nazali prezintă un risc mai mare de reacții alergice la acidul acetilsalicilic și/sau AINS decât grupul general de pacienți. Administrarea acestui medicament poate provoca un atac de astm sau bronhospasm, în special la persoanele alergice la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct. 4.3).

Hiperpotasemia poate apărea, în special la pacienții cu diabet zaharat subiacent, insuficiență renală și/sau în timpul tratamentului concomitent cu medicamente care cauzează hiperkaliemie (vezi pct. 4.5). În aceste condiții, nivelurile de potasiu trebuie monitorizate.

La pacienții cu insuficiență cardiacă, ciroză și nefroză, la pacienții tratați cu diuretice, la pacienții cu insuficiență renală cronică, în special la vârstnici, funcția renală trebuie monitorizată îndeaproape la începutul tratamentului. La acești pacienți, administrarea de ketoprofen poate determina scăderea fluxului sanguin renal din cauza inhibării prostaglandinei, ceea ce poate duce la decompensare renală.

Concentrațiile transaminazelor trebuie monitorizate regulat la pacienții cu teste anormale ale funcției hepatice sau cu antecedente de boli hepatice, în special în timpul tratamentului de lungă durată.

Au fost raportate cazuri rare de icter și hepatită în timpul tratamentului cu ketoprofen.

Ca și în cazul tuturor AINS administrate în timpul unei boli infecțioase în curs, efectele antiinflamatorii, analgezice și antipiretice ale ketoprofenului pot masca simptomele comune ale bolilor infecțioase, cum ar fi febra.

Dacă apar tulburări vizuale, cum ar fi vederea încețoșată, tratamentul trebuie oprit.

Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat filmat, i. cantități esențial neglijabile de sodiu.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Combinații care nu sunt recomandate

Alte AINS (inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2) și doze mari de salicilați

Risc crescut de ulceratie gastrointestinala si sangerare.

Risc crescut de sângerare

- antagoniști ai vitaminei K (cum ar fi warfarina)

- inhibitori antiplachetari (de exemplu, ticlopidină, clopidogrel)

- inhibitori ai trombinei (cum ar fi dabigatran)

- inhibitori direcți ai factorului Xa (de exemplu, apixaban, rivaroxaban, edoxaban)

Dacă tratamentul concomitent nu poate fi evitat, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape.

Riscul creșterii concentrațiilor plasmatice de litiu, cu niveluri de toxicitate atinse uneori din cauza eliminării renale scăzute. Dacă este necesar, nivelurile plasmatice de litiu trebuie monitorizate îndeaproape și ajustate în timpul și după tratamentul cu AINS.

Metotrexat la doze mai mari de 15 mg/săptămână

Risc crescut de toxicitate hematologică a metotrexatului, mai ales atunci când este administrat în doze mari (> 15 mg/săptămână). Riscul este probabil legat de deplasarea metotrexatului din locurile de legare a proteinelor, reducând astfel clearance-ul renal al acestuia.

Combinații care necesită prudență

Medicamente și categorii terapeutice care pot exacerba hiperkaliemia (de exemplu, săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai ECA și antagoniști ai angiotensinei II, AINS, heparină (greutate moleculară mică), ciclosporină, tacrolimus și trimetoprim)

Administrarea concomitentă a medicamentelor de mai sus poate crește riscul de hiperkaliemie.

Pacienții, în special pacienții deshidratați care iau diuretice, prezintă un risc mai mare de scădere a fluxului sanguin renal datorită inhibării prostaglandinei, cu consecința secundară a insuficienței renale. Acești pacienți trebuie rehidratați înainte de inițierea tratamentului concomitent și funcția renală monitorizată după inițierea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA) și antagoniști ai angiotensinei II

La pacienții cu insuficiență renală (de exemplu, pacienți deshidratați sau vârstnici), tratamentul concomitent cu inhibitori ai ECA sau antagoniști ai angiotensinei II și medicamentele care inhibă ciclooxigenaza pot afecta funcția renală, inclusiv o posibilă insuficiență renală acută.

Metotrexat la doze mai mici de 15 mg/săptămână

Hemogramele trebuie verificate săptămânal în primele săptămâni de terapie combinată. Dacă se observă orice modificare a funcției renale sau dacă pacientul este în vârstă, monitorizarea ar trebui să fie mai regulată.

Risc crescut de sângerare. Este necesară o monitorizare mai frecventă a stării clinice și controlul timpului de sângerare.

Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil și AINS poate crește riscul de insuficiență renală.

Administrarea concomitentă de nicorandil și AINS poate crește riscul de complicații grave, cum ar fi ulcerații gastro-intestinale, perforații și hemoragii (vezi pct. 4.4).

Nu a fost demonstrată o interacțiune farmacocinetică între ketoprofen și digoxină. Cu toate acestea, trebuie acordată precauție, în special la pacienții cu insuficiență renală, deoarece AINS pot afecta funcția renală și pot reduce clearance-ul renal al glicozidelor cardiace.

Risc crescut de ulcerație gastrointestinală sau sângerare (vezi pct. 4.4).

Combinații de luat în considerare

Antihipertensive (beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice)

Riscul de atenuare a efectului antihipertensiv (inhibarea efectului vasodilatator al prostaglandinelor cu AINS).

Risc crescut de sângerare.

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

Risc crescut de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă de probenecid poate reduce semnificativ clearance-ul plasmatic al ketoprofenului.

Alte combinații de luat în considerare

Risc crescut de nefrotoxicitate, în special la vârstnici.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrionară sau fetală. Datele din studiile epidemiologice indică un risc crescut de avort spontan și malformații cardiace și gastroschiză după utilizarea inhibitorilor de sinteză a prostaglandinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin de 1% la aproximativ 1,5%. Se așteaptă ca riscul să crească odată cu doza și durata terapiei. La animale, administrarea inhibitorilor de sinteză a prostaglandinelor a arătat o creștere a pierderilor pre- și post-implantare și a letalității embrion-fetale. În plus, a fost raportată o incidență crescută a diferitelor malformații, inclusiv cardiovasculare, la animalele care au primit inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în timpul organogenezei. Ketoprofenul nu trebuie utilizat în primul și al doilea trimestru de sarcină, cu excepția cazului în care este absolut necesar. Dacă ketoprofenul este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului și al doilea trimestru de sarcină, trebuie să ia doze mici, iar tratamentul trebuie să fie cât mai scurt posibil.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:

- toxicitate cardiovasculară (cu închidere prematură a canalului arterios și hipertensiune pulmonară),

- disfuncție renală, care poate evolua spre afectarea renală cu oligohidroamnion, mamă și făt la sfârșitul sarcinii:

- posibilă prelungire a timpului de sângerare, efect antiplachetar care poate apărea chiar și după doze foarte mici,

- inhibarea contracțiilor uterine rezultând întârzierea sau prelungirea travaliului.

Drept urmare, ketoprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.

Nu sunt disponibile date privind excreția ketoprofenului în laptele matern uman. Ketoprofenul nu este recomandat mamelor care alăptează.

Utilizarea ketoprofenului nu este recomandată la femeile care încearcă să conceapă deoarece AINS pot reduce fertilitatea la femei. Întreruperea tratamentului cu AINS ar trebui luată în considerare la femeile care au dificultăți în a concepe sau a face teste de infertilitate.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Pacienții trebuie informați cu privire la posibilitatea somnolenței, amețelilor sau convulsiilor și trebuie sfătuiți să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă prezintă aceste simptome.

4.8 Reacții adverse

Clasificarea frecvențelor reacțiilor adverse așteptate: