Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. nr.: 2019/05011-ZIB 2016/06799-Z
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține 0,25 mg, 0,5 mg sau 1 mg de alprazolam.
Excipient cu efect cunoscut
Fiecare comprimat conține 96 mg lactoză monohidrat.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate de 0,25 mg: Comprimate ovale, albe sau alb-gălbui, inodor, biconvexe, cu o linie de scor pe o parte și un „E” stilizat și numărul 311 pe cealaltă față. Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
Comprimate de 0,5 mg: Comprimate ovale, biconvexe, de culoare galben deschis, inodor, cu o linie de scor pe o parte și un „E” stilizat și numărul 312 pe cealaltă față. Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
Comprimate de 1 mg: comprimate ovale, de culoare roz deschis, inodor, biconvexe, cu o linie de scor pe o parte și un „E” stilizat și numărul 313 pe cealaltă parte. Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Frontin este indicat pentru tratamentul următoarelor afecțiuni:
Anxietate și anxietate asociate cu depresia
În anxietate, simptomele care apar la pacienți includ anxietate, tensiune, agitație, insomnie, anxietate, iritabilitate și/sau hiperactivitate vegetativă, care se poate manifesta ca o varietate de tulburări somatice. La pacienți, simptomele de anxietate pot fi asociate în același timp cu depresia.
La acești pacienți, curajul sau pierderea completă a interesului și bucuriei este afectat. Simptomele de anxietate, agitația și insomnia sunt, de asemenea, prezente. Alte simptome includ pierderea poftei de mâncare, modificări ale greutății, dificultăți somatice, tulburări cognitive, pierderea energiei, pierderea unei relații pozitive cu sine, tulburări emoționale, gânduri de moarte și tendințe suicidare.
Atât anxietatea, cât și anxietatea asociată cu depresia pot fi asociate cu alte tulburări, inclusiv faza cronică de sevraj alcoolic, boli organice și funcționale, în special tulburări gastrointestinale, cardiovasculare sau ale pielii.
Tulburări de panică
Frontin este indicat pentru tratamentul tulburărilor de panică cu sau fără agorafobie.
Medicul trebuie să monitorizeze în mod regulat beneficiile medicamentului pentru fiecare pacient în mod individual.
Benzodiazepinele trebuie utilizate numai în cazul unei boli grave, a unei boli debilitante sau a unei boli de sarcină extremă pentru individ.
4.2 Doze și mod de administrare
Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză recomandată. Doza maximă recomandată nu trebuie depășită. Doza optimă de Frontin trebuie determinată individual în funcție de severitatea simptomelor și de răspunsul individual al pacientului. Doza zilnică recomandată (vezi tabelul de mai jos) este suficientă pentru majoritatea pacienților. La pacienții care necesită doze mai mari, doza trebuie crescută cu atenție pentru a evita reacțiile adverse. Dacă este necesară o creștere a dozei, doza de seară trebuie crescută mai întâi înainte de administrarea zilnică.
În general, pacienții care nu au fost tratați anterior cu medicamente psihotrope vor avea nevoie de doze mai mici decât cei care au fost deja tratați cu tranchilizante, antidepresive sau hipnotice sau pacienții cu antecedente de abuz cronic de alcool.
Se recomandă respectarea regulii generale a administrării celei mai mici doze eficiente, în special la pacienții vârstnici sau debilați, pentru a evita sedarea excesivă sau ataxia. Pacienții trebuie monitorizați în mod regulat și doza ajustată, după caz. Dacă apar reacții adverse, doza trebuie redusă.
| Doza inițială recomandată | Domeniul de dozare recomandat | |
| Anxietate | 0,25 mg - 0,5 mg De 3 ori pe zi | 0,5 mg - 4,0 mg zilnic, în doze divizate |
| Tulburări de panică | 0,5 mg - 1,0 mg înainte de culcare noaptea sau 0,5 mg de 3 ori pe zi | Doza trebuie ajustată în funcție de răspunsul pacientului, doza nu trebuie crescută cu mai mult de 1 mg la fiecare 3-4 zile. Doza poate fi crescută în conformitate cu regimul terapeutic până la trei sau patru doze zilnice. (Într-un mare studiu multicentric, doza medie a fost de 5,7 ± 2,3 mg/zi, unii pacienți necesitând o doză de 10 mg/zi în cazuri excepționale). |
| Pacienți vârstnici și pacienți debilitați | 0,25 mg De 2 ori pe zi sau de 3 ori pe zi | 0,5 mg - 0,75 mg zilnic în doze divizate, doza poate fi crescută treptat în funcție de necesitatea și tolerabilitatea medicamentului |
Tratamentul trebuie să fie cât mai scurt posibil. Pacientul trebuie examinat în mod regulat și trebuie examinată necesitatea unui tratament continuu, mai ales dacă pacientul este asimptomatic. Pe baza datelor disponibile, durata tratamentului pentru anxietate și anxietate asociată cu depresia este recomandată până la 6 luni și pentru tulburările de panică până la 8 luni. Riscul de dependență poate crește odată cu dozele mai mari și cu durata mai lungă a tratamentului și, prin urmare, ar trebui folosite cea mai mică doză eficientă și cea mai scurtă durată posibilă a tratamentului. Necesitatea unui tratament continuu trebuie reevaluată în mod regulat (vezi pct. 4.4).
În unele cazuri, poate fi necesară prelungirea tratamentului dincolo de o perioadă de timp specificată. În acest caz, starea pacientului trebuie mai întâi reevaluată de un specialist.
Întreruperea tratamentului cu alprazolam se realizează prin reducerea treptată a dozei, în funcție de modificarea stării clinice. Se recomandă ca doza zilnică de alprazolam să nu fie redusă cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. La unii pacienți, reducerea dozei poate fi necesară și mai lent (vezi pct. 4.4).
La începutul tratamentului, este recomandabil să informați pacientul că durata tratamentului va fi limitată și să explicați exact cum va fi redusă doza. De asemenea, este important să se instruiască pacientul că poate apărea un fenomen de revenire cu reducerea treptată a dozei, pentru a minimiza anxietatea pacientului asociată cu acest fenomen (vezi pct. 4.4).
Siguranța și eficacitatea la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite, prin urmare nu se recomandă utilizarea alprazolamului la această populație de pacienți.
Pentru uz oral.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1 sau la alte benzodiazepine
- Miastenia gravis
- Stres respirator sever
- Sindromul de apnee în somn
- Insuficiență hepatică severă
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Riscul care rezultă din utilizarea concomitentă de opioide
Utilizarea concomitentă de Frontin și opioide poate duce la sedare, depresie respiratorie, comă și moarte. Datorită acestor riscuri, prescrierea concomitentă de medicamente sedative, cum ar fi benzodiazepinele sau medicamente conexe, cum ar fi Frontin cu opioide, ar trebui să fie numai pentru pacienții fără opțiuni de tratament alternative. Dacă se ia o decizie de a prescrie Frontin concomitent cu opioide, trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă și durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil (vezi, de asemenea, recomandarea generală a dozei în secțiunea 4.2).
Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape pentru a observa semne și simptome de depresie respiratorie și sedare. În acest context, se recomandă insistent ca pacienții și îngrijitorii acestora (acolo unde este relevant) să fie informați cu privire la aceste simptome (vezi pct. 4.5).
Insuficiență renală sau hepatică
Se recomandă prudență la pacienții cu insuficiență renală sau cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată. Benzodiazepinele nu trebuie utilizate la pacienții cu insuficiență hepatică severă, deoarece pot provoca encefalopatie.
Când Frontin este utilizat la pacienții cu insuficiență renală, trebuie respectate precauțiile uzuale.
Eficacitatea alprazolamului în depresia psihotică, tulburarea bipolară și depresia endogenă nu a fost stabilită.
Risc crescut de sinucidere
Tulburările de panică sunt asociate cu tulburări depresive majore primare și secundare și rapoarte de sinucidere crescute la pacienții netratați. Prin urmare, aceeași precauție trebuie aplicată atunci când se utilizează doze mai mari de Frontin în tratamentul tulburărilor de panică sau a celor pentru care există motive să ne așteptăm la o imaginație sau planuri suicidare ascunse.
La pacienții cu depresie majoră sau anxietate asociată cu depresia, benzodiazepinele și medicamentele asemănătoare benzodiazepinelor nu trebuie prescrise singure pentru tratarea depresiei, deoarece pot provoca sau crește riscul de sinucidere. Prin urmare, alprazolamul trebuie utilizat cu precauție, iar prescrierea trebuie limitată la pacienții cu semne și simptome de boală depresivă sau idei suicidare.
Abuzul de alcool sau droguri
Benzodiazepinele trebuie utilizate cu precauție extremă la pacienții cu antecedente de abuz de alcool sau droguri (vezi pct. 4.5).
Eficacitatea efectului hipnotic indus de benzodiazepine poate fi ușor redusă prin utilizarea repetată pe parcursul a câteva săptămâni.
Dependență
Utilizarea benzodiazepinelor, inclusiv a alprazolamului, poate duce la dezvoltarea dependenței fizice și mentale de aceste medicamente. Riscul de dependență crește odată cu doza și durata tratamentului și este mai mare la pacienții cu antecedente de abuz de alcool sau dependență de droguri.
Dependența poate apărea la doze terapeutice și/sau la pacienți fără factori de risc individuali. Există un risc crescut de dependență cu benzodiazepine multiple, indiferent de indicația anxiolitică sau hipnotică.
Utilizarea greșită este un risc cunoscut de alprazolam și alte benzodiazepine, iar pacienții care iau alprazolam trebuie monitorizați îndeaproape. Alprazolam poate fi supus unei utilizări necorespunzătoare. Au fost raportate cazuri de decese prin supradozaj cu alprazolam abuzat în combinație cu alți deprimanți ai sistemului nervos central (SNC), inclusiv opioide, alte benzodiazepine și alcool. Aceste riscuri trebuie luate în considerare la prescrierea sau administrarea alprazolamului. Pentru a reduce aceste riscuri, trebuie prescrisă cea mai mică cantitate posibilă de medicament, iar pacientul trebuie instruit cu privire la depozitarea adecvată a medicamentului și la necesitatea returnării medicamentului neutilizat la farmacie (vezi secțiunile 4.2, 4.8 și 4.9).
Simptome de sevraj (simptome de sevraj)
Când se dezvoltă dependența fizică, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoțită de simptome de sevraj. Acestea pot fi dureri de cap, dureri musculare, anxietate extremă, tensiune, neliniște, confuzie, iritabilitate. În cazuri severe, pot apărea următoarele simptome: derealizare, depersonalizare, hiperacuză, amorțeală și furnicături ale membrelor, rigiditate, hipersensibilitate la lumină, zgomot și contact fizic, halucinații sau convulsii (vezi pct. 4.2 și 4.8).
Dacă se utilizează benzodiazepine cu acțiune îndelungată, este important să avertizați pacientul la trecerea la benzodiazepine cu acțiune scurtă că pot apărea simptome de sevraj.
În ceea ce privește benzodiazepinele cu acțiune scurtă, există indicii că sindromul de sevraj se poate dezvolta și între două doze, în special la doze mari.
Temporar la sfârșitul tratamentului, așa-numitul fenomen de rebound (anxietate de rebound), când simptomele care au dus la tratamentul cu benzodiazepine reapar într-o formă mai severă. Fenomenul de revenire poate fi asociat cu alte reacții, inclusiv schimbări ale dispoziției, anxietate sau tulburări de somn și neliniște. Riscul unui fenomen de revenire este mai mare după întreruperea bruscă a tratamentului și, prin urmare, se recomandă reducerea treptată a dozei.
Amnezie
Benzodiazepinele pot induce amnezie anterogradă. Această afecțiune este mai frecventă în câteva ore de la administrarea medicamentului.
Reacții paradoxale și psihiatrice
Tratamentul cu benzodiazepine a fost asociat cu reacții precum neliniște, agitație, iritabilitate, agresivitate, focare de furie, coșmaruri, halucinații, psihoze, tulburări de comportament și alte tulburări de comportament cunoscute după apariția benzodiazepinelor. Dacă apar, utilizarea medicamentului trebuie oprită. Aceste reacții sunt mai frecvente la copii și vârstnici.
Siguranța și eficacitatea alprazolamului nu au fost stabilite la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani, prin urmare nu se recomandă utilizarea alprazolamului.
Benzodiazepinele și medicamentele conexe trebuie utilizate cu precauție la pacienții vârstnici din cauza riscului de depresie și/sau slăbiciune musculo-scheletică, care poate duce la căderi, adesea cu consecințe grave la această populație.
În general, și în special la vârstnici și pacienți debilitați, se recomandă cea mai mică doză eficientă pentru a preveni apariția ataxiei sau a supradozajului. Doze mai mici sunt, de asemenea, recomandate la pacienții cu insuficiență respiratorie cronică din cauza riscului de depresie respiratorie.
Benzodiazepinele nu sunt recomandate ca tratament de primă linie pentru bolile psihotice.
Frontina conține lactoză
Fiecare comprimat conține 96 mg lactoză. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Alcoolul nu trebuie consumat concomitent cu Frontin.
Benzodiazepinele produc un efect aditiv deprimant al SNC, inclusiv depresie respiratorie, atunci când sunt administrate concomitent cu alcool sau alte deprimante ale SNC (antipsihotice (neuroleptice), hipnotice, anxiolitice/sedative, antidepresive, antiepileptice și antiestetice), anestezice.
Interacțiunile farmacocinetice pot apărea atunci când se administrează alprazolam cu medicamente care interferează cu metabolismul acestuia.
Utilizarea concomitentă a medicamentelor sedative, cum ar fi benzodiazepinele sau a medicamentelor conexe, cum ar fi Frontin, cu opioide crește riscul de depresie, depresie respiratorie, comă și moarte datorită efectului aditiv deprimant al SNC. Doza și durata utilizării concomitente trebuie să fie limitate (vezi pct. 4.4).
Când este administrat cu opioide, starea de euforie poate crește, ducând la o dependență psihologică crescută.
Unii inhibitori ai enzimelor hepatice (în special citocromul P450 3A4) pot crește activitatea benzodiazepinelor. Datele disponibile din studiile clinice cu alprazolam, studiile in vitro cu alprazolam și datele din studiile clinice cu medicamente metabolizate similar cu alprazolam oferă dovezi ale unor grade diferite de interacțiune și posibilă interacțiune cu alprazolam pentru unele medicamente. Următoarele recomandări se bazează pe gradul de interacțiune și tipul de date disponibile:
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Datele referitoare la teratogenitate și efectele asupra dezvoltării și comportamentului postnatal după tratamentul cu benzodiazepine sunt discutabile. Date mari din studii de cohortă demonstrează că expunerea la benzodiazepine nu este asociată cu un risc crescut de malformații majore în primul trimestru.
Cu toate acestea, în unele cazuri, studii epidemiologice de control, a existat un risc crescut de fisură palatină orală. Datele arată că riscul de a naște un copil cu fisură orală după expunerea maternă la benzodiazepine este mai mic de 2: 1.000, comparativ cu raportul așteptat pentru astfel de defecte, care este de aproximativ 1: 1.000 în populația generală.
Tratamentul cu doze mari de benzodiazepine în timpul celui de-al doilea și/sau al treilea trimestru de sarcină a relevat o reducere a mișcărilor active și a instabilității ritmului cardiac fetal.
Dacă alprazolamul este utilizat din motive medicale în ultimul trimestru de sarcină, chiar și în doze mici, se pot aștepta efecte asupra nou-născutului. Sindromul floppy, cum ar fi hipotensiunea axială și problemele de aspirație care determină creșterea în greutate. Aceste simptome sunt reversibile și pot dura de la 1 la 3 săptămâni din cauza timpului de înjumătățire al medicamentului. Sindromul respirator sau apneea și hipotermia pot apărea la nou-născuți la doze mari. În plus, un nou-născut poate prezenta simptome de sevraj cu hiperexcitabilitate, neliniște și tremur la câteva zile după naștere, chiar dacă sindromul dischetei nu se dezvoltă. Debutul simptomelor de sevraj după naștere depinde de timpul de înjumătățire al substanței.
Alprazolam nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, deși condițiile clinice la femei necesită tratament cu alprazolam. Dacă alprazolam a fost utilizat în timpul sarcinii sau dacă pacientul rămâne gravidă în timpul tratamentului cu alprazolam, trebuie să fie informată cu privire la riscurile potențiale pentru făt.
Dacă tratamentul cu alprazolam este necesar în ultimul trimestru de sarcină, trebuie evitate dozele mari și nou-născuții trebuie monitorizați pentru simptome de sevraj și/sau sindrom de dischetă.
Nivelurile de alprazolam din laptele matern sunt scăzute. Cu toate acestea, alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului cu alprazolam.
Alprazolam nu a avut niciun efect asupra fertilității în studiile la animale (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Ca și în cazul altor medicamente care afectează sistemul nervos central, pacienții tratați cu Frontin trebuie instruiți să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje decât dacă sunt siguri că administrarea acestui medicament nu îi face să se simtă somnolenți sau amețiți.
Sedarea, amnezia, concentrarea afectată și funcția musculară pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În cazul în care durata somnului este insuficientă, probabilitatea de veghe afectată poate crește (vezi pct. 4.5).
4.8 Reacții adverse
Efectele secundare, dacă apar, sunt observate în general la începutul tratamentului și de obicei dispar atunci când continuați tratamentul sau după o reducere a dozei.
Următoarele reacții adverse au fost raportate în timpul tratamentului cu alprazolam la pacienții din studiile clinice controlate și în cadrul post-introducere pe piață cu următoarele: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 la Termeni și condiții de contact Ajutor Feedback Cookie-uri de confidențialitate