REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
NovoNorm 2 mg comprimate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține 2 mg repaglinidă.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimatele de repaglinidă sunt piersice, rotunde și convexe, cu logo-ul Novo Nordisk gravat (taur Apis).
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Repaglinida este indicată adulților cu diabet zaharat de tip 2 la care hiperglicemia nu mai poate fi tratată în mod satisfăcător cu dietă, scădere în greutate și exerciții fizice. Repaglinida este indicată și la adulții cu diabet zaharat de tip 2 în asociere cu metformină, atunci când tratamentul cu metformină singur este insuficient.
Tratamentul trebuie inițiat ca supliment alimentar și exercițiu pentru scăderea glicemiei în funcție de alimente.
4.2 Doze și mod de administrare
Repaglinida se administrează chiar înainte de masă și se titrează individual pentru a optimiza controlul glicemic. În plus față de controlul obișnuit al glucozei din sânge și/sau urină al pacientului, nivelul glucozei din sânge trebuie monitorizat în mod regulat de către un medic pentru a determina doza minimă eficientă pentru pacient. Ca răspuns la tratament, nivelul de hemoglobină glicată al pacientului este monitorizat. Este necesară monitorizarea regulată pentru a detecta scăderea insuficientă a glicemiei la doza maximă recomandată (așa-numita insuficiență primară) și pentru a detecta pierderea unui răspuns adecvat de scădere a glicemiei după perioada inițială de eficacitate (așa-numita insuficiență secundară).
Administrarea pe termen scurt a repaglinidei poate fi suficientă în timpul unei perioade de pierdere tranzitorie a controlului la pacienții cu diabet zaharat de tip 2, de obicei bine compensată prin dietă.
Doza trebuie determinată de medic în funcție de nevoile pacientului.
Doza inițială recomandată este de 0,5 mg. Ar trebui să existe una până la două săptămâni între cele două etape de titrare (în funcție de răspunsul glicemiei).
Dacă pacienții trec de la un alt agent hipoglicemiant oral, doza inițială recomandată este de 1 mg. Doza de întreținere
Doza maximă unică recomandată este de 4 mg administrată în timpul mesei principale. Doza maximă zilnică totală nu trebuie să depășească 16 mg.
Nu au fost efectuate studii clinice la pacienți cu vârsta> 75 de ani.
Repaglinida nu este afectată de boala renală (vezi pct. 5.2).
Opt la sută dintr-o singură doză de repaglinidă este excretată prin rinichi și clearance-ul plasmatic total este redus la pacienții cu insuficiență renală. Sensibilitatea la insulină este crescută la pacienții diabetici cu insuficiență renală, de aceea trebuie acordată precauție la titrarea dozei la acești pacienți.
Nu s-au efectuat studii clinice la pacienții cu insuficiență hepatică.
Pacienți slăbiți sau subnutriți
La pacienții debilitați sau subnutriți, dozele inițiale și de întreținere trebuie titrate cu atenție și doza necesară aleasă cu atenție pentru a evita hipoglicemia.
Pacienții tratați cu alți agenți hipoglicemici orali
Pacienții pot fi trecuți direct de la alți agenți hipoglicemici pe cale orală la repaglinidă. Relația exactă dintre dozarea repaglinidei și alți agenți antidiabetici orali nu a fost stabilită. Doza inițială maximă recomandată pentru acești pacienți este de 1 mg administrată înainte de masa principală.
Repaglinida poate fi utilizată în asociere cu metformina în cazurile în care metformina singură nu este capabilă să controleze suficient nivelul glicemiei. În aceste cazuri, doza de metformină trebuie menținută și repaglinida trebuie administrată concomitent. Doza inițială de repaglinidă este de 0,5 mg administrată înainte de masa principală, monitorizând nivelul glicemiei, ca și în cazul monoterapiei.
Siguranța și eficacitatea repaglinidei la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nici o informatie disponibila.
Repaglinida se administrează înainte de masa principală (adică chiar înainte de masă).
Dozele se iau de obicei cu 15 minute înainte de masă, dar pot fi luate de la 30 de minute înainte de masă până chiar înainte de următoarea masă (adică imediat după a doua, a treia sau a patra masă a zilei). Pacienții care au ratat o masă (sau au adăugat o masă suplimentară) ar trebui să fie instruiți să sară (sau să adauge) o doză cu acea masă.
În cazul utilizării concomitente a altor medicamente, vezi pct. 4.4 și 4.5 pentru determinarea dozei.
4.3 Contraindicații
• Hipersensibilitate la repaglinidă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
• Diabet zaharat de tip 1, peptidă C negativă.
• Cetoacidoză diabetică, cu sau fără comă.
• Probleme hepatice severe.
• Utilizarea concomitentă a gemfibrozilului (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Repaglinida trebuie prescrisă dacă există un control slab al glicemiei și simptomele diabetului persistă în ciuda eforturilor adecvate în ceea ce privește dieta, exercițiile fizice și pierderea în greutate.
Când un pacient stabilizat pe un agent antidiabetic oral este expus la stres, cum ar fi febră, traume, infecții sau intervenții chirurgicale, acesta poate pierde controlul glicemic. În această perioadă, poate fi necesară întreruperea tratamentului cu repaglinidă și trecerea temporară la terapia cu insulină.
Repaglinida, la fel ca alte substanțe care afectează secreția de insulină, poate provoca hipoglicemie.
Combinație cu secretagogi de insulină
Efectul de scădere a glicemiei poate fi redus în timp în timpul tratamentului cu medicamente hipoglicemiante orale la pacienți. Acest lucru se poate datora severității progresive a diabetului sau răspunsului redus la medicament. Acest fenomen este cunoscut sub numele de eșec secundar, spre deosebire de eșecul tratamentului primar, în care medicamentul este ineficient la pacienții care îl primesc pentru prima dată. Este posibil să se estimeze dacă un pacient are un eșec al tratamentului secundar după ajustarea dozei și după dieta și exercițiile fizice.
Repaglinida se leagă de anumite site-uri cu efecte cu acțiune scurtă asupra celulelor ß. Utilizarea repaglinidei în caz de eșec secundar al secretagogilor de insulină nu a fost studiată clinic. Nu au fost efectuate studii clinice care investigau combinații cu alte secretagogi de insulină.
Combinație cu insulină sau tiazolidindioni cu protamină neutră Hagedorn (NPH)
Au fost efectuate studii de terapie combinată cu insulină NPH sau tiazolidindioni. Cu toate acestea, profilul beneficiu-risc trebuie determinat în comparație cu alte terapii combinate.
Combinație cu metformină
Terapia combinată cu metformină este asociată cu un risc crescut de hipoglicemie.
Dacă un pacient care este stabilizat pe orice agent hipoglicemiant oral este expus la stres, cum ar fi febră, leziuni, infecții sau intervenții chirurgicale, poate apărea pierderea controlului glicemic. În astfel de cazuri, poate fi necesară întreruperea tratamentului cu repaglinidă și prescrierea temporară a tratamentului cu insulină. Sindrom coronarian acut Utilizarea repaglinidei poate fi asociată cu o incidență crescută a sindromului coronarian acut (de exemplu, infarct miocardic), vezi pct. 4.8 și 5.1.
Repaglinida trebuie utilizată cu precauție sau evitată la pacienții care iau medicamente care afectează metabolismul repaglinidei (vezi pct. 4.5). Dacă este necesară administrarea concomitentă, nivelul glicemiei trebuie monitorizat îndeaproape și trebuie efectuată o monitorizare clinică atentă.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Se știe că multe medicamente afectează metabolismul repaglinidei. Prin urmare, medicul ar trebui să ia în considerare posibilele interacțiuni:
Datele in vitro indică faptul că repaglinida este metabolizată preferențial de CYP2C8, precum și de CYP3A4. Datele clinice la voluntarii sănătoși susțin ipoteza că CYP2C8 este cea mai importantă enzimă implicată în metabolismul repaglinidei cu CYP3A4, care joacă un rol minor, dar beneficiul relativ al CYP3A4 poate fi crescut dacă CYP2C8 este inhibat. Astfel, metabolismul și, astfel, eliminarea repaglinidei, pot fi modificate de substanțe care afectează enzimele citocromului P-450 prin inhibare sau inducție. Se recomandă prudență la administrarea concomitentă atât a inhibitorilor CYP2C8, cât și a celor 3A4 cu repaglinidă.
Pe baza datelor in vitro, repaglinida pare a fi un substrat pentru absorbția hepatică eficientă (anion organic care transportă proteina OATP1B1). Substanțele care inhibă OATP1B1 pot avea, de asemenea, capacitatea de a crește concentrațiile plasmatice de repaglinidă, așa cum se arată pentru ciclosporină (vezi mai jos).
Următoarele substanțe pot crește și/sau prelungi efectul hipoglicemiant al repaglinidei: gemfibrozil, claritromicină, itraconazol, ketoconazol, trimetoprim, ciclosporină, deferasirox, clopidogrel, alte medicamente antidiabetice, inhibitori de monoamină oxidază (MAO betiobenzilbenzilbenzilbenzilbenzilbenzen), alcool și steroizi anabolizanți.
La voluntarii sănătoși, administrarea concomitentă de gemfibrozil (600 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP2C8 și repaglinidă (doză unică de 0,25 mg) a crescut ASC a repaglinidei de 8,1 ori și Cmax de 2,4 ori. Timpul de înjumătățire a fost prelungit de la 1,3 la 3,7 ore, ceea ce poate duce la potențarea și prelungirea efectului repaglinidei de scădere a glicemiei, iar concentrația plasmatică a repaglinidei după 7 ore a crescut de 28,6 ori de gemfibrozil. Administrarea concomitentă de gemfibrozil și repaglinidă este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de trimetoprim (160 mg de două ori pe zi), un inhibitor slab al CYP2C8 și repaglinidă (doză unică de 0,25 mg) a crescut ASC, Cmax și t½ (de 1,6 ori, 1,4 ori și 1,2 ori, respectiv) de repaglinidă, cu efect statistic nesemnificativ asupra nivelului de glucoză din sânge. Acest efect farmacodinamic insuficient a fost observat la o doză mai mică decât terapeutică de repaglinidă. Deoarece profilul de siguranță al acestei combinații nu a fost stabilit pentru doze de repaglinidă mai mari de 0,25 mg și 320 mg pentru trimetoprim, ar trebui evitată utilizarea concomitentă a trimetoprimului cu repaglinidă. Dacă este necesară administrarea concomitentă, nivelul glicemiei trebuie monitorizat îndeaproape și trebuie efectuată o monitorizare clinică atentă (vezi pct. 4.4).
Rifampicina, un potențial inductor al CYP3A4, dar și al CYP2C8, acționează atât ca inductor, cât și ca inhibitor al metabolismului repaglinidei. Șapte zile de pretratament cu rifampicină (600 mg), urmate de administrarea concomitentă cu repaglinidă (doză unică de 4 mg), au dus la o reducere cu 50% a ASC (efect combinat de inducție și inhibare) în ziua 7. Când repaglinida a fost administrată la 24 de ore după ultima doză de rifampicină, s-a observat o reducere cu 80% a ASC a repaglinidei (efectul inducției numai). Prin urmare, administrarea concomitentă de rifampicină și repaglinidă poate necesita ajustarea dozei de repaglinidă, care trebuie să se bazeze pe o monitorizare atentă a nivelului de glucoză din sânge la ambele inițieri ale rifampicinei (inhibiție acută), dozarea ulterioară (inhibiție mixtă și inducție) și întreruperea singură). Aproximativ două săptămâni după oprirea tratamentului cu rifampicină, efectul inductiv al rifampicinei nu se mai manifestă. Nu se poate exclude faptul că alți inductori, de ex. fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul, sunătoarea, pot avea un efect similar.
A fost studiat efectul ketoconazolului, un prototip al unui inhibitor puternic și competitiv al CYP3A4, asupra farmacocineticii repaglinidei la subiecții sănătoși. Administrarea concomitentă de 200 mg ketoconazol a crescut repaglinida (ASC și Cmax) de 1,2 ori cu profiluri de glucoză din sânge modificate cu mai puțin de 8% la administrarea concomitentă (doză unică de 4 mg repaglinidă). Administrarea concomitentă de 100 mg itraconazol, un inhibitor al CYP3A4, a fost de asemenea observată la voluntarii sănătoși, ASC crescând de 1,4 ori. Nu a existat niciun efect semnificativ asupra nivelului de glucoză la voluntarii sănătoși.
Într-un studiu de interacțiune la voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de 250 mg claritromicină, un inhibitor puternic al CYP3A4, a crescut ușor ASC a repaglinidei de 1,4 ori și a Cmax de 1,7 ori și a crescut media ASC a insulinei serice de 1,5 ori și concentrația maximă de 1,6 ori. Mecanismul exact al acestei interacțiuni nu este clar.
Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de repaglinidă (doză unică 0,25 mg) și ciclosporină (doză repetată 100 mg) a crescut ASC repaglinidă de 2,5 ori și repaglinidă Cmax de 1,8 ori. Deoarece nu a fost stabilită nicio interacțiune pentru doze mai mari de 0,25 mg pentru repaglinidă, trebuie evitată utilizarea concomitentă a ciclosporinei cu repaglinidă. Dacă combinația se dovedește necesară, trebuie efectuată o monitorizare clinică atentă și a glicemiei (vezi pct. 4.4).
Într-un studiu de interacțiune la voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de deferasirox (30 mg/kg/zi, 4 zile), un inhibitor slab al CYP2C8 și CYP3A4 și al repaglinidei (doză unică, 0,5 mg) a dus la o creștere a expunerii sistemice la repaglinidă ( ASC) până la controlul de 2,3 ori (IÎ 90% [2,03-2,63]), creșterea de 1,6 ori (IÎ 90% [1,42-1,84]) a Cmax și o ușoară scădere semnificativă a glicemiei. Deoarece nu a fost stabilită nicio interacțiune cu doze de repaglinidă mai mari de 0,5 mg, trebuie evitată utilizarea concomitentă de deferasirox cu repaglinidă. Dacă această combinație se dovedește necesară, trebuie efectuată o monitorizare clinică atentă și a glicemiei (vezi pct. 4.4).
Într-un studiu de interacțiune la voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de clopidogrel (doză de saturație inițială de 300 mg), un inhibitor al CYP2C8, expunerea crescută la repaglinidă (AUC0-∞) de 5,1 ori și expunerea la repaglinidă a crescut odată cu continuarea dozei (doza zilnică de 75 mg). (AUC0 - ∞) de 3,9 ori. A fost observată o scădere mică, semnificativă a glicemiei. Blocanții ß pot masca simptomele hipoglicemiei.
Administrarea concomitentă de cimetidină, nifedipină, estrogen sau simvastatină cu repaglinidă, toate substraturile CYP3A4 nu au modificat semnificativ parametrii farmacocinetici ai repaglinidei.
Repaglinida nu a avut niciun efect relevant clinic asupra farmacocineticii la starea de echilibru a digoxinei, teofilinei sau warfarinei atunci când a fost administrată voluntarilor sănătoși. Prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei pentru aceste substanțe atunci când este administrat concomitent cu repaglinidă.
Următoarele substanțe pot reduce efectul hipoglicemiant al repaglinidei:
contraceptive orale, rifampicină, barbiturice, carbamazepină, tiazide, corticosteroizi, danazol, hormoni tiroidieni și simpatomimetice.
Dacă aceste medicamente sunt prescrise sau întrerupte de un pacient care ia repaglinidă, pacientul trebuie să fie atent monitorizat pentru modificări ale nivelului zahărului din sânge.
Atunci când repaglinida este utilizată în asociere cu alte medicamente care sunt excretate în principal în bilă, cum ar fi repaglinida, trebuie luate în considerare posibilele lor interacțiuni.
Nu au fost efectuate studii de interacțiune la copii și adolescenți.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Nu s-au efectuat studii asupra repaglinidei la femeile gravide. Repaglinida nu trebuie prescrisă femeilor însărcinate.
Nu s-au efectuat studii cu repaglinidă la femeile care alăptează. Repaglinida nu trebuie utilizată la femeile care alăptează.
Datele din studiile pe animale care investighează efectele asupra dezvoltării embrionare și descendente, precum și excreția în laptele uman sunt descrise în secțiunea 5.3.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
NovoNorm nu are nicio influență directă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje, dar poate provoca hipoglicemie.
Pacienții trebuie sfătuiți să ia măsuri de precauție pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc la volan. Acest lucru este deosebit de important la acei pacienți cu capacitate redusă, care nu sunt conștienți de semnele de avertizare ale hipoglicemiei sau care au hipoglicemie frecventă. În aceste condiții, trebuie luată în considerare capacitatea de a conduce vehicule.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de securitate
Cele mai frecvent raportate reacții adverse sunt modificările nivelurilor de glucoză din sânge, de ex. hipoglicemie. Incidența acestor reacții depinde de factori individuali, cum ar fi obiceiurile alimentare, dozajul, activitatea fizică și stresul.
Listă tabelată a reacțiilor adverse
Pe baza experienței cu repaglinida și alți agenți antidiabetici, au fost raportate următoarele reacții adverse: Frecvențele sunt definite ca: frecvente (≥1/100 la Contact Termeni și condiții de utilizare Ajutor Feedback Confidențialitate Cookie-uri