Text aprobat pentru decizia de modificare, ev. Nr.: 2018/01204-ZME
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
▼ Acest medicament este supus unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite obținerea rapidă a noilor informații de siguranță. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată. Vezi pct. 4.8 pentru informații despre cum să raportezi reacțiile adverse.
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Lichid pentru inhalare
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conține 3 ml de metoxifluran 99,9%.
Excipient cu efect cunoscut: butilhidroxitoluen (E321) (0,01% g/g)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Lichid pentru inhalare
Lichid transparent, aproape incolor, volatil, cu o aromă caracteristică de fructe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Ameliorarea rapidă a durerii moderate până la severe la pacienții adulți cu leziuni conștiente și dureri asociate.
4.2 Doze și mod de administrare
Penthrox trebuie administrat sub supravegherea unei persoane instruite în administrarea acestei substanțe, a medicului, asistentei sau a personalului medical folosind un inhalator manual Penthrox. Se inhalează cu ajutorul inhalatorului Penthrox încorporat.
Un flacon de 3 ml Penthrox sub formă de doză unică, administrat utilizând dispozitivul furnizat. A doua sticlă trebuie utilizată numai dacă este necesar.
Frecvența la care Penthrox poate fi utilizat în siguranță nu este specificată (vezi pct. 4.4). Se recomandă următorul program de dozare: nu mai mult de 6 ml pe zi, administrarea pentru zile consecutive nu este recomandată și doza totală la pacient pe săptămână nu trebuie să depășească 15 ml.
Debutul ameliorării durerii este rapid și apare după 6-10 respirații. Pacienții trebuie instruiți să inspire intermitent pentru a obține analgezia adecvată. Pacienții își pot evalua propriul nivel de durere și titrează cantitatea de Penthrox inhalat pentru a atinge nivelul adecvat de ameliorare a durerii. Inhalarea continuă a unui flacon de 3 ml asigură ameliorare analgezică timp de 25-30 de minute. Inhalarea intermitentă poate oferi un efect analgezic mai lung. Pacienții trebuie sfătuiți să utilizeze cea mai mică doză posibilă pentru a ameliora durerea (vezi pct. 4.4).
Se recomandă prudență la pacienții cu o afecțiune clinică diagnosticată care poate duce la insuficiență renală (vezi pct. 4.4).
O judecată clinică atentă este necesară atunci când Penthrox trebuie utilizat mai frecvent decât o dată la 3 luni (vezi pct. 4.4).
Penthrox nu trebuie utilizat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Pentru inhalare.
Instrucțiunile pentru prepararea inhalatorului Penthrox și administrarea corectă sunt date în imaginile de mai jos.
1 Asigurați-vă că cartușul de cărbune activ (AC) este introdus în orificiul din partea superioară a inhalatorului Penthrox.
2 Scoateți capacul sticlei cu mâna. Alternativ, utilizați fundul flaconului cu inhalator Penthrox pentru a elibera capacul rotindu-l la jumătate. Separați inhalatorul de sticlă și scoateți capacul cu mâna.
3 Înclinați inhalatorul Penthrox la un unghi de 45 ° și turnați întregul conținut al unei sticle Penthrox în fundul inhalatorului în timp ce rotiți.
4 Așezați bucla încheieturii mâinii peste încheietura pacientului. Pacientul inspiră și expiră Penthrox prin piesa bucală pentru a obține analgezia. Primele câteva respirații trebuie să fie blânde și apoi să respire normal prin inhalator.
5 Pacientul expiră în inhalatorul Penthrox. Aerul expirat trece prin rezervorul de curent alternativ pentru a absorbi tot metoxifluranul expirat.
6 Dacă este necesară o analgezie mai puternică, pacientul poate acoperi deschiderea rezervorului de cărbune activ cu degetul în timpul utilizării.
7 Dacă este necesară o ușurare suplimentară, utilizați a doua sticlă, dacă este disponibilă, după utilizarea primei sticle. Alternativ, utilizați o a doua sticlă din noul pachet combinat. Utilizați în același mod ca prima sticlă conform pașilor 2 și 3. Nu este necesar să scoateți cartușul de curent alternativ. Păstrați sticla uzată în punga de plastic furnizată.
8 Pacientul trebuie instruit să inspire intermitent pentru a obține o analgezie adecvată. Inhalarea continuă va limita timpul de utilizare. Pentru a obține analgezie, trebuie administrată o doză minimă.
9 Puneți la loc capacul sticlei Penthrox. Așezați inhalatorul Penthrox folosit și flaconul folosit într-o pungă de plastic resigilabilă și aruncați în mod corespunzător (vezi secțiunea 6.6).
Medicul sau persoana instruită în administrarea Penthrox trebuie să explice pacientului informațiile din prospect.
4.3 Contraindicații
Se utilizează ca anestezic.
Hipersensibilitate la metoxifluran, la orice anestezic fluorurat sau la oricare dintre excipienții enumerați la punctul 6.1.
Hipertermie malignă: pacienții despre care se știe că au sau au predispoziție genetică la hipertermie malignă.
Pacienți cu antecedente familiale cunoscute de reacții adverse grave la anestezicele inhalate.
Pacienți cu antecedente de insuficiență hepatică după utilizarea anterioară a metoxifluranului sau a anesteziei cu hidrocarburi halogenate.
Insuficiență renală semnificativă clinic.
Nivel modificat de conștiință din orice cauză, inclusiv leziuni la nivelul capului, consum de droguri sau alcool.
Instabilitate cardiovasculară evidentă clinic.
Depresie respiratorie evidentă clinic.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Următoarele măsuri de precauție trebuie respectate pentru a asigura utilizarea în siguranță a Penthrox ca analgezic.
- Utilizați cea mai mică doză eficientă pentru ameliorarea durerii.
- A se utiliza cu precauție la vârstnici sau la alți pacienți cu factori de risc cunoscuți pentru boli de rinichi.
- A se utiliza cu precauție la pacienții diagnosticați cu o afecțiune clinică care poate duce la insuficiență renală.
Metoxifluranul provoacă nefrotoxicitate semnificativă la doze mari. Nefrotoxicitatea este luată în considerare pentru ionii de fluor anorganici, un produs al degradării metabolice. Când se administrează metoxifluran așa cum este indicat în instrucțiunile de indicație analgezică, o doză unică de 3 ml de metoxifluran produce niveluri serice de ioni de fluorură anorganică sub 10 micromoli/l. Când a fost folosit ca anestezic în trecut, metoxifluran a cauzat nefrotoxicitate semnificativă la doze mari și s-a constatat că apare la niveluri serice de ioni de fluorură anorganică mai mari de 40 micromolari/L. Nefrotoxicitatea se referă, de asemenea, la rata metabolismului. Prin urmare, factorii care cresc rata metabolismului, cum ar fi medicamentele care induc enzimele hepatice, pot crește riscul de toxicitate cu metoxifluran, precum și subgrupurile de indivizi cu anomalii genetice care conduc la o stare de metabolizare mai rapidă (vezi pct. 4.5).
Metoxifluranul este metabolizat în ficat, prin urmare expunerea crescută la pacienții cu insuficiență hepatică poate provoca toxicitate. Penthrox nu trebuie utilizat la pacienții cu antecedente de insuficiență hepatică după utilizarea anterioară a metoxifluranului sau a anesteziei cu hidrocarburi halogenate (vezi pct. 4.3). Penthrox trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică sau cu risc de disfuncție hepatică (cum ar fi inductorii enzimatici - vezi de exemplu pct. 4.5).
A fost raportată expunerea anterioară la anestezice sub formă de hidrocarburi halogenate (inclusiv metoxifluran, utilizat anterior ca anestezic), mai ales dacă intervalul este mai mic de 3 luni, poate crește riscul de afectare a ficatului.
Dacă Penthrox trebuie utilizat mai frecvent decât o dată la 3 luni, trebuie efectuată o evaluare clinică atentă.
Depresie cardiovasculară/utilizare la vârstnici
Efectele potențiale asupra tensiunii arteriale și a ritmului cardiac sunt efectele cunoscute de grup ale dozelor mari de metoxifluran utilizate în anestezie și alte anestezice. Nu par a fi semnificative la doze analgezice. Nu există o schemă specifică pentru nivelul tensiunii arteriale sistolice la pacienți după administrarea de metoxifluran ca analgezic în raport cu grupele de vârstă. Cu toate acestea, întrucât riscul ar putea crește la persoanele în vârstă cu hipotensiune arterială și bradicardie, ar trebui luată o abordare prudentă din cauza reducerii posibile a tensiunii arteriale.
Efecte asupra sistemului nervos central (SNC)
Efectele secundare, farmacodinamice, inclusiv efectele potențiale ale SNC, cum ar fi sedarea, euforia, amnezia, capacitatea de concentrare, coordonarea senzoriomotorie modificată și schimbările de dispoziție, sunt, de asemenea, efecte de grup cunoscute. Administrarea de metoxifluran la pacienții singuri la doze analgezice va fi limitată de apariția efectelor SNC, cum ar fi sedarea. Deși posibilitatea apariției efectelor SNC poate părea a fi un factor de risc pentru abuzuri potențiale, rapoartele după punerea pe piață sunt foarte rare.
Utilizare frecventă repetată
Datorită limitării dozei de Penthrox (vezi pct. 4.2) și a duratei de ameliorare a durerii, Penthrox nu este adecvat pentru a oferi o ameliorare a durerii descoperite/agravarea durerii în condiții de durere cronică. Penthrox nu este, de asemenea, adecvat pentru ameliorarea durerii legate de traume în episoadele care se repetă îndeaproape la același pacient.
Penthrox conține un excipient, butilhidroxitoluen (E321), un stabilizator. Butilhidroxitoluenul poate provoca reacții cutanate locale (de exemplu, dermatită de contact) sau iritarea ochilor și a mucoaselor. A se vedea secțiunea 6.1.
Expunerea profesionala
Profesioniștii din domeniul sănătății care sunt expuși în mod repetat la pacienții care utilizează inhalatoare Penthrox ar trebui să fie informați cu privire la orice recomandări relevante de sănătate și siguranță pentru utilizarea inhalatoarelor. Pentru a limita expunerea la metoxifluran la locul de muncă, inhalatorul Penthrox trebuie utilizat întotdeauna cu un rezervor de cărbune activ care adsorbe metoxifluranul expirat. Reutilizarea inhalatorului Penthrox fără cartuș de cărbune activ duce la un risc suplimentar. Creșteri ale enzimelor hepatice, azotului ureic din sânge și acidului uric seric au fost raportate în maternități expuse la maternități unde metoxifluran a fost utilizat în trecut la pacienții ginecologici în etapele prenatale și în timpul nașterii.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Nu au fost raportate interacțiuni medicamentoase atunci când sunt utilizate în doze analgezice (3-6 ml).
Metabolizarea metoxifluranului este mediată de enzimele CYP 450, în special CYP 2E1 și, într-o oarecare măsură, de CYP 2A6. Este posibil ca inductorii enzimatici (cum ar fi alcoolul sau izoniazida pentru CYP 2E1 și fenobarbitalul sau rifampicina pentru CYP 2A6), care cresc rata metabolismului metoxifluranului, pot crește toxicitatea lor potențială și ar trebui evitați concomitent cu metoxifluran.
Utilizarea concomitentă a metoxifluranului cu medicamente (de exemplu, agenți de contrast și unele antibiotice) despre care se știe că au un efect nefrotoxic ar trebui evitată, deoarece pot fi prezente efecte nefrotoxice suplimentare. Antibioticele cu potențial nefrotoxic cunoscut includ tetraciclină, gentamicină, colistină, polimixină B și amfotericină B. Se recomandă evitarea utilizării anesteziei sevofluran după analgezia metoxifluranică, deoarece sevofluranul crește nivelul fluorurii serice și crește nivelul nefrotoxinei serice.
Utilizarea concomitentă a Penthrox cu depresive ale SNC, cum ar fi opioide, sedative sau hipnotice, anestezice generale, fenotiazine, tranchilizante, relaxante ale mușchilor scheletici, antihistaminice sedative și alcool pot produce efecte depresive suplimentare. Când opioidele sunt administrate concomitent cu Penthrox, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape, ceea ce este o practică clinică normală cu opioide.
Când s-a utilizat metoxifluran pentru anestezie la doze mai mari de 40-60 ml, s-au raportat următoarele:
a) Interacțiunea medicamentului cu inductori ai enzimelor hepatice (de exemplu, barbiturice), crescând metabolismul metoxifluranului și ducând la mai multe cazuri raportate de nefrotoxicitate. Nu există informații suficiente pentru a demonstra dacă inducția enzimatică afectează afectarea ficatului în urma unei doze analgezice de metoxifluran.
b) Scăderea fluxului sanguin renal și, prin urmare, efectul crescut așteptat asupra rinichilor atunci când este utilizat în combinație cu medicamente (de exemplu, barbiturice) care reduc debitul cardiac.
c) Efect de grup asupra depresiei cardiace, care poate fi sporit de alți depresivi cardiaci, de ex. praktolol intravenos în timpul operației cardiace.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Nu sunt disponibile date clinice privind efectele metoxifluranului asupra fertilității. Datele limitate din studiile pe animale nu indică efecte asupra morfologiei spermei.
Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare indirecte sau directe în ceea ce privește toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Acolo unde metoxifluran a fost utilizat în analgezia obstetrică la femeile gravide, a existat un raport de depresie respiratorie neonatală asociată cu niveluri ridicate de metoxifluran fetal. Cu toate acestea, în cazul în care au fost administrate concentrații scăzute sau durata concentrațiilor ridicate a fost menținută pentru o perioadă scurtă de timp și, în funcție de doza recomandată, s-a observat un efect scăzut al metoxifluranului asupra fătului. În toate studiile de analgezie postpartum nu au fost raportate complicații fetale rezultate în urma analgeziei materne cu metoxifluran. Ca și în cazul tuturor medicamentelor, trebuie să aveți grijă în timpul sarcinii, în special în primul trimestru.
Nu există informații suficiente despre excreția metoxifluranului în laptele uman. Metoxifluranul trebuie utilizat cu precauție la mamele care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Metoxifluranul poate avea o influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Amețeli, somnolență și somnolență pot apărea după administrarea de metoxifluran (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie sfătuiți să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă se simt somnoroși sau amețiți.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de securitate
Reacțiile frecvente non-grave sunt reacțiile SNC, cum ar fi amețeli și somnolență și sunt, în general, ușor reversibile.
Listă tabelată a reacțiilor adverse
Nefrotoxicitatea severă legată de doză a fost asociată cu metoxifluran numai atunci când este utilizată în doze mari pe perioade prelungite de anestezie generală. Prin urmare, metoxifluranul nu mai este utilizat pentru anestezie. Vezi pct. 4.4 pentru boala renală. Prin urmare, doza maximă recomandată pentru Penthrox nu trebuie depășită
Următorul tabel constă în reacții adverse:
- Observat în studiile clinice cu Penthrox asupra analgeziei
- Observat cu utilizarea analgezică a metoxifluranului în perioada post-comercializare
- Reacții adverse asociate cu utilizarea metoxifluranului în analgezie identificate în perioada post-comercializare și în literatura științifică
Următoarele frecvențe stau la baza evaluării reacțiilor adverse:
Foarte frecvente (≥1/10);
Frecvente (≥1/100 până la 2 de la momentul inițial comparativ cu doza clinică maximă propusă. Deoarece Penthrox nu este destinat utilizării zilnice, riscul dezvoltării fetale întârziate este considerat a fi foarte mic.
Efecte asupra ficatului
Administrarea repetată neîntreruptă sau continuă a concentrațiilor subanestezice de metoxifluran este asociată cu modificări limitate și frecvent reversibile ale ficatului (metamorfoză grasă, ALT/AST crescut) la mai multe specii. NOAEL nu este determinat. Aceste efecte au fost observate la expuneri considerate suficient de mari decât expunerea așteptată în timpul utilizării clinice normale a produsului.