Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. Nr.: 2019/01081-Z1A
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Perindopril Xantis 4 mg
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Perindoprililerină 4.000 mg (cantitate corespunzătoare a 3.338 mg perindopril per comprimat).
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Tablete albe, lenticulare, marcate, cu diametrul de 8 mm.
Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul insuficienței cardiace simptomatice.
Forme stabile de cardiopatie ischemică
Reducerea riscului de evenimente cardiovasculare la pacienții cu forme stabile de cardiopatie ischemică.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza trebuie individualizată în funcție de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) și de rata de scădere a tensiunii arteriale.
Perindopril Xantis poate fi utilizat singur sau în combinație cu alte clase de agenți antihipertensivi (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 și 5.1).
Doza inițială recomandată este de 4 mg o dată pe zi dimineața.
Pacienții cu un sistem puternic activat renină-angiotensină-aldosteron (în special cu hipertensiune renovasculară, depleție de sare și/sau volum, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după doza inițială. La acești pacienți, se recomandă o doză inițială de 2 mg, iar tratamentul trebuie inițiat sub supraveghere medicală.
După o lună de tratament, doza poate fi crescută la 8 mg o dată pe zi.
Hipotensiunea simptomatică poate apărea după inițierea tratamentului cu perindopril; mai ales la pacienții tratați concomitent cu diuretice. Prin urmare, se recomandă prudență, deoarece acești pacienți pot avea depleție de sare și/sau volum.
Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de începerea tratamentului cu perindopril (vezi pct. 4.4).
La pacienții hipertensivi la care diureticul nu poate fi întrerupt, tratamentul cu perindopril trebuie inițiat la o doză de 2 mg. Funcția renală și potasiul seric trebuie monitorizate. Doza suplimentară de perindopril trebuie ajustată la viteza de scădere a tensiunii arteriale. Dacă este necesar, terapia diuretică poate fi reluată.
La pacienții vârstnici, tratamentul trebuie inițiat la o doză de 2 mg, care poate fi crescută treptat la 4 mg după o lună, până la 8 mg, dacă este necesar, în funcție de funcția renală (vezi tabelul de mai jos).
Insuficiență cardiacă simptomatică
Se recomandă ca tratamentul cu perindopril, de obicei în combinație cu diuretice care economisesc potasiu și/sau digoxină și/sau un beta-blocant, să fie inițiat sub supraveghere medicală atentă la doza inițială recomandată de 2 mg dimineața. Această doză poate fi crescută prin adăugarea a cel puțin 2 mg
la intervale de două săptămâni până la 4 mg o dată pe zi, dacă această doză este bine tolerată. Ajustarea dozei trebuie să se bazeze pe răspunsul clinic al fiecărui pacient.
În cazul insuficienței cardiace severe și la alți pacienți considerați cu risc crescut (pacienți cu insuficiență renală și tendință de dezechilibru electrolitic, pacienți care iau concomitent diuretice și/sau vasodilatatoare), tratamentul trebuie inițiat sub supraveghere atentă (vezi pct. 4.4).
Pacienți cu risc crescut de hipotensiune simptomatică, de ex. pacienții cu depleție de sare cu sau fără hiponatremie, pacienții cu hipovolemie sau pacienții tratați cu diuretică intensivă trebuie stabilizați, dacă este posibil, înainte de a începe tratamentul cu perindopril. Tensiunea arterială, funcția renală și potasiul seric trebuie monitorizate îndeaproape înainte și în timpul tratamentului cu perindopril (vezi pct. 4.4).
Forme stabile de cardiopatie ischemică
Perindopril Xantis trebuie început cu 4 mg o dată pe zi timp de două săptămâni, apoi crescut la 8 mg o dată pe zi, în funcție de funcția renală și cu condiția ca doza de 4 mg să fie bine tolerată.
Pacienții vârstnici trebuie să primească 2 mg o dată pe zi timp de o săptămână, apoi 4 mg o dată pe zi timp de încă o săptămână, înainte de a crește doza la 8 mg o dată pe zi, în funcție de funcția renală (vezi Tabelul 1 „Ajustarea dozei pentru insuficiență renală”). Doza trebuie crescută numai dacă doza anterioară mai mică este bine tolerată.
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală, doza trebuie ajustată în funcție de clearance-ul creatininei, după cum se arată în tabelul următor:
Tabelul 1: Ajustarea dozei pentru insuficiență renală
Clearance-ul creatininei (ml/min)
Doza recomandată
30 2) (vezi secțiunile 4.5 și 5.1).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Boală cardiacă ischemică stabilă
Dacă apare un eveniment de angină pectorală instabilă (severă sau non-severă) în prima lună de tratament cu perindopril, trebuie efectuată o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc înainte de continuarea tratamentului.
Inhibitorii ECA pot provoca o scădere bruscă a tensiunii arteriale. Hipotensiunea simptomatică este rară la pacienții cu hipertensiune arterială necomplicată și este mai probabil să apară la pacienții cu volum redus, de ex. după tratament cu diuretice, restricție dietetică a sării, dializă, diaree sau vărsături sau la pacienții cu hipertensiune arterială severă dependentă de renină (vezi pct. 4.5 și 4.8). Hipotensiune arterială simptomatică a fost raportată la pacienții cu insuficiență cardiacă simptomatică, cu sau fără insuficiență renală concomitentă. Este cel mai probabil să apară la pacienții cu grade mai severe de insuficiență cardiacă, adică tratați cu doze mari de diuretice de ansă sau la pacienții cu hiponatremia sau insuficiență renală. La pacienții cu risc crescut de hipotensiune simptomatică, inițierea tratamentului și ajustarea dozei trebuie monitorizate îndeaproape (vezi pct. 4.2 și 4.8). Precauții similare se aplică pacienților cu boli cardiace ischemice sau boli cerebrovasculare, la care o scădere marcată a tensiunii arteriale ar putea duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Dacă apare hipotensiune, pacientul trebuie așezat în decubit dorsal și, dacă este necesar, i se administrează o perfuzie intravenoasă de soluție salină (soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)). Un răspuns hipotensiv tranzitoriu nu este o contraindicație pentru administrarea de doze suplimentare, care pot fi administrate de obicei fără dificultate atunci când tensiunea arterială crește după o creștere a volumului.
La unii pacienți cu insuficiență cardiacă congestivă care au tensiune arterială normală sau scăzută, poate apărea o reducere suplimentară a tensiunii arteriale totale în timpul tratamentului cu perindopril. Un astfel de efect este de așteptat și de obicei nu este un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei sau întreruperea tratamentului cu Perindopril Xantis.
Stenoza aortică și mitrală/cardiomiopatia hipertrofică
Ca și în cazul altor inhibitori ai ECA, perindoprilul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu stenoză a valvei mitrale și obstrucție a fluxului ventricular stâng, cum ar fi stenoza aortică sau cardiomiopatia hipertrofică.
Insuficiență renală
În caz de insuficiență renală (clearance-ul creatininei 70 de ani), diabet zaharat, evenimente asociate, în special deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică și utilizarea concomitentă de diuretice care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amiloridă), suplimente de potasiu care conține înlocuitori de sare, precum și utilizarea altor medicamente asociate cu o creștere a potasiului seric (de exemplu, heparină). Utilizarea suplimentelor de potasiu, diuretice care economisesc potasiu sau înlocuitori de sare care conțin potasiu poate duce la o creștere semnificativă a potasiului seric, în special la pacienții cu insuficiență renală. Hiperpotasemia poate provoca aritmii grave, uneori fatale. Dacă se consideră necesară utilizarea concomitentă a substanțelor de mai sus, se recomandă monitorizarea periodică a potasiului seric (vezi pct. 4.5).
Pacienții cu diabet zaharat tratați cu medicamente hipoglicemiante orale sau insulină trebuie monitorizați îndeaproape pentru glicemie în prima lună de tratament cu un inhibitor ECA (vezi pct. 4.5).
În general, nu este recomandată combinația de litiu și perindopril (vezi pct. 4.5).
Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conțin potasiu
În general, nu se recomandă combinația de perindopril și diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conțin potasiu (vezi pct. 4.5).
Inhibarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (RAAS)
S-a demonstrat că utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului crește riscul de hipotensiune arterială, hiperkaliemie și insuficiență renală (inclusiv insuficiență renală acută). Prin urmare, nu este recomandată inhibarea dublă a RAAS prin utilizarea combinată a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 și 5.1).
Dacă tratamentul cu inhibiție dublă este considerat absolut necesar, acesta trebuie administrat numai sub supravegherea unui specialist și monitorizarea frecventă și consecventă a pacientului a funcției renale, a electroliților și a tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA și blocanții receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizați concomitent la pacienții cu nefropatie diabetică.
Inhibitorii ECA nu trebuie utilizați în timpul sarcinii. Cu excepția cazului în care tratamentul continuu cu inhibitori ai ECA este considerat esențial, pacienții care planifică sarcina ar trebui să fie schimbați la tratamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranță stabilit pentru utilizare în timpul sarcinii. După confirmarea sarcinii, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie oprit imediat și, dacă este cazul, trebuie inițiată o terapie alternativă (vezi pct. 4.3 și 4.6).
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Inhibarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (RAAS)
Datele din studiile clinice au arătat că inhibarea dublă a reninei-angiotensinei-aldosteronului (RASS) prin utilizarea combinată a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului este asociată cu o frecvență mai mare a evenimentelor adverse, cum ar fi hipotensiunea arterială, hiperkaliemia și insuficiența renală ( inclusiv insuficiență renală renală).) comparativ cu utilizarea unui modificator RAAS în monoterapie (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.1).
Medicamente care induc hiperpotasemie
Unele medicamente sau grupuri terapeutice pot crește incidența hiperkaliemiei: aliskiren, săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), heparine, imunosupresoare precum ciclosporina sau tacrolimus, trimetoprim. Asocierea acestor medicamente crește riscul de hiperkaliemie.
Utilizare concomitentă contraindicată
La pacienții cu insuficiență diabetică sau renală, există un risc crescut de hiperkaliemie, agravarea funcției renale și morbiditate și mortalitate cardiovasculară.
Utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4)
Alți pacienți, cum ar fi pacienții diabetici și pacienții cu insuficiență renală, cresc riscul de hiperkaliemie, agravează funcția renală și morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară.
Tratamentul concomitent cu un inhibitor ECA și un blocant al receptorilor angiotensinei
În literatura de specialitate, tratamentul concomitent cu un inhibitor ECA și un blocant al receptorilor angiotensinei a fost asociat cu o frecvență crescută de hipotensiune arterială, sincopă, hiperkaliemie și insuficiență renală (inclusiv insuficiență renală) la pacienții cu boală aterosclerotică stabilită, insuficiență cardiacă sau diabet cu organ țintă daune.în comparație cu utilizarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron singur. Inhibarea duală (de exemplu, combinația unui inhibitor ECA cu un antagonist al receptorilor angiotensinei II) ar trebui limitată la cazuri definite individual, cu monitorizare atentă a funcției renale, a nivelurilor de potasiu și a tensiunii arteriale.
Risc de efecte secundare crescute, cum ar fi edem angioneurotic (angioedem).
Se știe că inhibitorii ECA (de exemplu, perindoprilul) provoacă angioedem. Acest risc poate fi crescut atunci când este utilizat împreună cu racecadotril (un medicament utilizat pentru tratarea diareei acute).
Inhibitori MTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus)
Pacienții tratați concomitent cu inhibitori mTOR pot prezenta un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4).
Diuretice care economisesc potasiul (de exemplu, triamteren, amilorid), săruri de potasiu
Hiperpotasemie (potențial fatală), în special în asociere cu insuficiență renală (efecte hiperpotasemice aditive). Nu este recomandată asocierea perindoprilului cu medicamentele menționate mai sus (vezi pct. 4.4). Dacă este indicată și utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu precauție și cu monitorizarea frecventă a concentrațiilor serice de potasiu.
Au fost raportate creșteri reversibile ale concentrațiilor și toxicității serice de litiu în timpul administrării concomitente de litiu cu inhibitori ai ECA. Utilizarea perindoprilului cu litiu nu este recomandată, dar dacă această combinație se dovedește necesară, trebuie efectuată o monitorizare atentă a nivelului seric de litiu (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă care necesită îngrijire specială
Antidiabetice (insuline, agenți hipoglicemici orali)
Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA și antidiabetice (insulină, agenți hipoglicemici orali) poate crește efectul de scădere a glicemiei cu un risc de hipoglicemie. Acest efect pare a fi mai probabil în primele săptămâni de terapie combinată și la pacienții cu insuficiență renală.
Efect antihipertensiv crescut. Monitorizarea tensiunii arteriale și ajustarea dozei de antihipertensiv, dacă este necesar.
Diuretice care economisesc potasiul
Pacienții care iau diuretice și, în special, cei cu depleție de volum și/sau sare, pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după inițierea tratamentului cu inhibitori ai ECA. Potențialul efectelor hipotensive poate fi redus prin întreruperea diureticului, prin creșterea volumului sau a aportului de sare înainte de inițierea tratamentului cu doze mici și crescând treptat de perindopril.
În hipertensiunea arterială, unde terapia diuretică anterioară poate duce la epuizarea sării/volumului, fie diureticul trebuie întrerupt înainte de inițierea terapiei cu inhibitori ai ECA, caz în care diureticul care economisește potasiul poate fi reutilizat, fie poate fi inițiat terapia cu inhibitori ai ECA. la o rată scăzută și treptată.doză crescătoare.
În caz de insuficiență cardiacă congestivă tratată cu un diuretic, trebuie inițiat tratamentul cu un inhibitor ECA cu doză foarte mică sau după reducerea dozei diureticului care economisește potasiul.
În toate cazurile, funcția renală (nivelurile de creatinină) trebuie monitorizată în primele câteva săptămâni de tratament cu inhibitori ai ECA.
Diuretice care economisesc potasiu (eplerenonă, spironolactonă)
Eplerenonă și spironolactonă în doze între 12,5 mg și 50 mg pe zi și doze mici de inhibitori ai ECA: