REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Puregon 300 UI/0,36 ml soluție injectabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Un cartuș conține o doză totală netă de 300 UI hormon foliculostimulant recombinant (FSH) în 0,36 ml soluție apoasă. Soluția injectabilă conține medicamentul folitropină beta, produs de o linie celulară de ovar de hamster chinezesc modificat genetic (CHO), la o concentrație de 833 UI/ml soluție apoasă. Această concentrație corespunde 83,3 micrograme proteină/ml (bioactivitatea specifică in vivo este de aproximativ 10.000 UI FSH/mg proteină).
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție injectabilă (injecție). Soluție clară și incoloră.
În cartușe pentru utilizare împreună cu un stilou dozator.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
La femeile adulte:
Puregon este indicat pentru tratamentul infertilității feminine în următoarele condiții clinice:
· Anovulație (inclusiv sindromul ovarului polichistic, SOP) la femeile care nu au răspuns la tratamentul cu citrat de clomifen.
· Hiperstimulare ovariană controlată pentru a induce dezvoltarea foliculilor multipli în programele de tratament pentru reproducere asistată [de ex. fertilizarea in vitro/transferul embrionilor (FIV/ET), transferul de gamete intratubal (GIFT) și injecția intracitoplasmatică a spermei (ICSI)].
La bărbații adulți:
· Spermatogeneza insuficientă din cauza hipogonadismului hipogonadotrop.
4.2 Doze și mod de administrare
Tratamentul cu Puregon trebuie început sub supravegherea unui medic cu experiență în tratamentul problemelor de infertilitate.
Prima injecție cu Puregon trebuie administrată sub supravegherea directă a unui medic.
Doze la femei
Există diferențe mari inter- și intra-individuale în răspunsul ovarelor la gonadotropine exogene. Prin urmare, nu se poate stabili un singur program de dozare. Prin urmare, doza trebuie ajustată individual, în funcție de răspunsul ovarelor. Acest lucru necesită o examinare cu ultrasunete a dezvoltării foliculare. Determinarea concomitentă a nivelurilor serice de estradiol poate fi, de asemenea, utilă.
Când utilizați stiloul injector (pen), trebuie luat în considerare faptul că stiloul injector (pen) este un dispozitiv de precizie care furnizează doza exactă setată. S-a demonstrat că în medie cu 18% mai mult FSH se administrează cu stilou în comparație cu o seringă convențională. Acest lucru poate avea o importanță deosebită în trecerea între utilizarea unui stilou și a unei seringi convenționale în timpul unui ciclu de tratament. Mai ales la trecerea de la o seringă la un stilou, este necesară o ajustare mică a dozei pentru a preveni o doză prea mare.
Pe baza rezultatelor studiilor clinice comparative, se consideră adecvată administrarea unei doze totale mai mici de Puregon pe o perioadă mai scurtă de tratament decât cea utilizată în mod obișnuit pentru FSH urinar, nu numai pentru a optimiza creșterea foliculară, ci și pentru a reduce riscul de hiperstimulare ovariană adversă. (vezi pct. 5.1).
Experiența clinică cu Puregon se bazează pe maximum trei cicluri de tratament în ambele indicații. Experiența generală cu FIV indică faptul că rata de succes a tratamentului rămâne stabilă în timpul primelor patru studii și scade treptat după aceea.
Se recomandă o schemă de tratament secvențial cu o doză zilnică inițială de 50 UI Puregon. Doza inițială este menținută timp de cel puțin șapte zile. Dacă nu există un răspuns ovarian, doza zilnică este apoi crescută treptat până când creșterea nivelului de folicul și/sau estradiol plasmatic arată un răspuns farmacodinamic adecvat. O creștere zilnică a nivelurilor de estradiol de 40-100% este considerată optimă. Doza zilnică este apoi menținută până la atingerea stărilor preovulatorii. Stările preovulatorii sunt atinse atunci când un folicul dominant cu un diametru de cel puțin 18 mm în diametru este detectat ultrasunografic și/sau nivelurile plasmatice de estradiol ating 300-900 picograme/ml (1000-3000 pmol/l). De obicei, un tratament de 7 până la 14 zile este suficient pentru a atinge acest stadiu. Ulterior, administrarea de Puregon este întreruptă și ovulația poate fi indusă prin administrarea de coriogonadotropină umană (hCG).
Dacă numărul foliculilor care răspund este prea mare sau nivelul de estradiol crește foarte rapid, de ex. mai mult de o dublare zilnică a estradiolului în următoarele două sau trei zile, doza zilnică trebuie redusă. Deoarece foliculii mai mari de 14 mm pot duce la sarcini, foliculii preovulatori multipli mai mari de 14 mm prezintă riscul sarcinilor multiple. În acest caz, hCG nu trebuie administrat și trebuie evitată sarcina pentru a preveni sarcinile multiple.
· Hiperstimulare ovariană controlată în metodele de reproducere asistată
Sunt utilizate protocoale de stimulare multiple. Se recomandă o doză inițială de 100-225 UI pentru cel puțin primele patru zile. Doza poate fi apoi ajustată individual pe baza răspunsului ovarian. Studiile clinice au confirmat că dozele de întreținere cuprinse între 75-375 UI timp de șase până la douăsprezece zile sunt suficiente, deși poate fi necesar un tratament mai lung.
Puregon poate fi administrat fie singur, fie în combinație cu agoniști sau antagoniști GnRH pentru a preveni luteinizarea prematură. Când se utilizează un agonist GnRH, poate fi necesară o doză terapeutică totală mai mare de Puregon pentru a obține un răspuns folicular adecvat.
Răspunsul ovarian este monitorizat cu ultrasunete. Determinarea concomitentă a nivelurilor serice de estradiol poate fi, de asemenea, utilă. Când cel puțin trei foliculi de 16-20 mm sunt prezenți la ultrasunete și este demonstrat un răspuns bun la estradiol (niveluri plasmatice de aproximativ 300-400 picograme/ml (1000-1300 pmol/l) pentru fiecare folicul cu diametrul mai mare de 18 mm), maturarea foliculară a fazei finale este indusă prin administrarea de hCG. Colectarea ovocitelor se efectuează 34-35 de ore mai târziu.
Doze la bărbați
Puregon trebuie administrat la o doză de 450 UI/săptămână, de preferință în 3 doze divizate de 150 UI, concomitent cu hCG. Tratamentul cu Puregon și hCG trebuie continuat timp de cel puțin 3 până la 4 luni până când se poate aștepta îmbunătățirea spermatogenezei. Analiza spermei este recomandată la 4 până la 6 luni după începerea tratamentului pentru a evalua răspunsul. Dacă pacientul nu răspunde după această perioadă, terapia combinată poate fi continuată; Experiența clinică actuală indică faptul că tratamentul de până la 18 luni sau mai mult poate fi necesar pentru a realiza spermatogeneza.
Utilizarea Puregon nu afectează populația pediatrică în indicația aprobată.
Soluția injectabilă Puregon într-un cartuș a fost dezvoltată pentru a fi utilizată cu Puregon Pen și se administrează subcutanat. Locul injectării trebuie rotit pentru a evita lipoatrofia.
Pacientul poate utiliza, de asemenea, stiloul Puregon, cu condiția ca medicul să ofere instrucțiuni adecvate.
4.3 Contraindicații
Pentru bărbați și femei
· Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
· Tumori ovariene, mamare, uterine, testiculare, hipofizare sau hipotalamice.
· Insuficiență gonadică primară.
Mai multe pentru femei
· Sângerări vaginale nediagnosticate.
· Chisturi ovariene sau ovare mărite, care nu sunt legate de sindromul ovarului polichistic (SOP).
· Malformații genitale incompatibile cu sarcina.
· Fibroamele uterine incompatibile cu sarcina.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Reacții de hipersensibilitate la antibiotice
Puregon poate conține urme de streptomicină și/sau neomicină. Aceste antibiotice pot provoca reacții de hipersensibilitate la persoanele sensibile.
Examinarea infertilității înainte de începerea tratamentului
· Infertilitatea cuplului trebuie evaluată în mod adecvat înainte de începerea tratamentului. În special, pacienții trebuie evaluați pentru hipotiroidism, insuficiență adrenocorticală, hiperprolactinemie și tumori hipofizare sau hipotalamice și să primească un tratament specific adecvat.
Sindromul de hiperstimulare ovariană (OHSS)
OHSS este o afecțiune diferită de mărirea ovariană necomplicată. Semnele și simptomele clinice ale SHSO ușoare până la moderate includ dureri abdominale, greață, diaree, mărire ovariană ușoară până la moderată și chisturi ovariene. OHSS grav poate pune viața în pericol. Semnele și simptomele clinice ale OHSS severe includ chisturi ovariene mari, dureri abdominale acute, ascită, revărsat pleural, hidrotorax, dispnee, oligurie, anomalii hematologice și creștere în greutate. În cazuri rare, tromboembolismul venos sau arterial poate apărea în asociere cu OHSS. Au fost raportate anomalii tranzitorii ale testelor funcției hepatice în asociere cu OHSS, indicând disfuncție hepatică, care poate fi însoțită de sau fără modificări morfologice în timpul biopsiei hepatice.
OHSS poate fi cauzat de administrarea de coriogonadotropină umană (hCG) și sarcină (hCG endogenă). OHSS precoce apare de obicei în decurs de 10 zile după administrarea hCG și poate fi legată de o reacție exagerată ovariană la stimularea gonadotropinei. OHSS târziu apare la mai mult de 10 zile după administrarea hCG din cauza modificărilor hormonale asociate cu sarcina. Pacienții trebuie monitorizați timp de cel puțin două săptămâni după administrarea hCG din cauza riscului de a dezvolta OHSS.
Femeile cu factori de risc cunoscuți pentru un răspuns ovarian ridicat pot fi deosebit de predispuși la apariția OHSS în timpul sau după tratamentul cu Puregon. Se recomandă monitorizarea atentă a semnelor și simptomelor precoce ale OHSS la femeile care au un prim ciclu de stimulare ovariană și pentru care factorii de risc sunt cunoscuți doar parțial.
Examinările cu ultrasunete ale dezvoltării foliculare trebuie efectuate înainte de tratament și la intervale regulate în timpul tratamentului pentru a reduce riscul de OHSS. Determinarea concomitentă a nivelurilor serice de estradiol poate fi, de asemenea, utilă. În cazul ART, există un risc crescut de OHSS cu 18 sau mai mulți foliculi cu diametrul de 11 mm sau mai mult. Dacă există un total de 30 sau mai mulți foliculi, se recomandă întreruperea hCG.
În funcție de răspunsul ovarian, se recomandă următoarele măsuri pentru a reduce riscul de OHSS:
- suspendarea stimulării ulterioare a gonadotropinei timp de maximum 3 zile (recuperare);
- suspendarea administrării hCG și încetarea ciclului de tratament;
- administrarea unei doze mai mici de 10.000 UI hCG urinar pentru a declanșa maturarea finală a ovocitelor, de ex. 5.000 UI hCG urinar sau 250 micrograme rec-hCG (echivalent cu aproximativ 6.500 UI hCG urinar);
- anularea transferului de embrioni proaspeți și crioconservarea embrionilor;
- evita administrarea de hCG pentru a susține faza luteală.
În cazul dezvoltării OHSS, trebuie stabilit și respectat managementul OHSS standard și adecvat.
Au fost raportate sarcini și nașteri multiple la fiecare tratament cu gonadotropină, inclusiv Puregon. Sarcinile multiple, în special gradele ridicate, prezintă un risc crescut de efecte secundare materne (complicații asociate sarcinii și nașterii) și consecințe perinatale (greutate mică la naștere). Pentru a reduce riscul de sarcini multiple la femeile anovulatoare care fac obiectul inducției ovulației, ultrasonografia transvaginală poate ajuta la deciderea continuării sau nu a ciclului. Determinarea concomitentă a nivelurilor serice de estradiol poate fi, de asemenea, utilă. Pacienții trebuie instruiți cu privire la posibilele riscuri ale nașterilor multiple înainte de a începe tratamentul.
La femeile supuse tehnicilor de reproducere asistată (ART), riscul de sarcină multiplă este în principal asociat cu numărul de embrioni transferați. Ajustarea (dozele) adecvată (e) de FSH ar trebui, atunci când este utilizată în ciclul de inducție a ovulației, să împiedice dezvoltarea foliculilor multipli.
Femeile sterile care suferă ART au o incidență crescută a sarcinilor ectopice. Prin urmare, confirmarea ecografică timpurie că sarcina este intrauterină este importantă.
Numărul pierderilor de reproducere este mai mare la femeile care urmează metode de reproducere asistată decât la populația normală.
Au fost raportate evenimente tromboembolice cu sau fără OHSS în urma tratamentului cu gonadotrofine, inclusiv Puregon. Tromboza intravasculară, care poate apărea în vasele venoase sau arteriale, poate duce la scăderea fluxului sanguin către organele sau membrele vitale. La femeile cu factori de risc identificați în general pentru evenimente tromboembolice, cum ar fi antecedente personale sau familiale, obezitate severă sau trombofilie, tratamentul cu gonadotrofine, inclusiv Puregon, poate crește riscul. La aceste femei, beneficiile administrării gonadotropinei, inclusiv tratamentul cu Puregon, trebuie puse în balanță cu riscurile. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că sarcina în sine prezintă și un risc crescut de tromboză.
Incidența malformațiilor congenitale după ART poate fi ușor mai mare decât după fertilizarea spontană. Acest lucru se poate datora diferențelor dintre caracteristicile părintești (de exemplu, vârsta maternă, caracteristicile spermei) și sarcinile multiple.
Torsiunea ovariană a fost raportată după tratamentul cu gonadotrofine, inclusiv Puregon. Torsiunea ovariană poate fi asociată cu alți factori de risc, cum ar fi OHSS, sarcina, intervenții chirurgicale abdominale anterioare, istoric de torsiune ovariană, chisturi ovariene anterioare sau actuale și ovare polichistice. Deteriorarea ovarului datorită fluxului redus de sânge poate fi prevenită prin diagnosticarea precoce și detectarea imediată.
Tumori ale ovarelor și ale altor organe de reproducere
Atât tumorile benigne, cât și cele maligne ale ovarelor și ale altor sisteme de reproducere au fost raportate la femeile care au suferit regimuri multiple de infertilitate. Nu este încă stabilit dacă tratamentul cu gonadotropină crește sau nu riscul acestor tumori la femeile infertile.
Alte afecțiuni medicale
Condițiile de sănătate care contraindică sarcina trebuie, de asemenea, evaluate înainte de a începe tratamentul cu Puregon.
Eșec testicular primar
Nivelurile crescute de FSH endogen la bărbați indică eșec testicular primar. Acești pacienți nu răspund la tratamentul cu Puregon/hCG.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Administrarea concomitentă de Puregon și citrat de clomifen poate spori răspunsul folicular. După desensibilizarea hipofizară indusă de agonistul GnRH, poate fi necesară o doză mai mare de Puregon pentru a obține un răspuns folicular adecvat.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Puregon este utilizat pentru inducerea ovariană sau hiperstimularea ovariană controlată la femeile care participă la un program de reproducere asistată. La bărbați, Puregon este utilizat pentru a trata spermatogeneza insuficientă din cauza hipogonadismului hipogonadotrofic. Doze și mod de administrare, vezi pct. 4.2.
Puregon nu este indicat pentru utilizare în timpul sarcinii. În caz de expunere neintenționată în timpul sarcinii, nu există date clinice suficiente pentru a exclude un efect teratogen al FSH recombinant. Cu toate acestea, până acum nu a fost raportat niciun efect malformativ specific. Nu au fost observate efecte teratogene în studiile pe animale.
Nu sunt disponibile informații din studiile clinice sau la animale cu privire la excreția folitropinei beta în lapte. Este puțin probabil ca folitropina beta să fie excretată în laptele uman datorită greutății sale moleculare ridicate. Dacă folitropina beta a fost excretată în laptele uman, aceasta ar fi descompusă în tractul gastro-intestinal al bebelușului. Folitropina beta poate afecta producția de lapte.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Puregon nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Utilizarea clinică a Puregon pe cale intramusculară sau subcutanată poate duce la reacții locale la locul injectării (3% din toți pacienții tratați). Majoritatea acestor reacții locale sunt în esență ușoare și tranzitorii. Reacțiile de hipersensibilitate generalizate au fost observate doar mai puțin frecvent (aproximativ 0,2% din toți pacienții tratați cu folitropină beta).
Semne și simptome legate de hiperstimularea ovariană (OHSS) au fost raportate la aproximativ 4% dintre femeile tratate cu folitropină beta în studiile clinice (vezi pct. 4.4).
Reacțiile adverse asociate cu acest sindrom includ dureri pelvine și/sau de constipație, dureri abdominale și/sau balonare, probleme ale sânilor și mărirea ovarelor.
Tabelul de mai jos prezintă reacțiile adverse raportate cu folitropină beta în studiile clinice la femei, în funcție de clasa de sisteme de organe și frecvență; obișnuit (≥ 1/100 pentru a contacta Termenii și condițiile de utilizare Ajutor Feedback Confidențialitate Cookie-uri