REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Stribild 150 mg/150 mg/200 mg/245 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține 150 mg elvitegravir, 150 mg cobicistat, 200 mg emtricitabină și 245 mg tenofovir disoproxil (echivalent cu 300 mg fumarat de tenofovir disoproxil sau 136 mg tenofovir).
Excipienți cu efect cunoscut
Fiecare comprimat conține 10,9 mg lactoză (sub formă de monohidrat).
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat (comprimat).
Comprimatul filmat, verde, în formă de capsulă, de 20 mm x 10 mm este imprimat cu „GSI” pe o parte și „1” într-un pătrat pe cealaltă parte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Stribild este indicat pentru tratamentul infecției cu virusul imunodeficienței umane de tip 1 (HIV-1) la adulți cu vârsta de 18 ani și peste care nu au fost tratați anterior cu agenți antiretrovirali sau sunt infectați cu HIV-1 fără mutații cunoscute asociate cu rezistența la orice dintre cei trei agenți antiretrovirali conținute în Stribilde (vezi pct. 4.2, 4.4 și 5.1).
În studiul GS-US-236-0103, 27 de pacienți tratați cu Stribild au avut substituție K103N asociată cu NNRTI în transcriptază inversă la momentul inițial pentru tratamentul HIV-1 și succesul tratamentului virologic (82% în săptămâna 144) a fost similar cu cel observat cu populația generală (78%) și nu a dezvoltat rezistență la elvitegravir, emtricitabină sau tenofovir în HIV-1.
La pacienții cu supresie virologică
În studiile clinice la pacienți cu supresie virologică care au trecut de la un regim de inhibitor al proteazei (PI + RTV) stimulat de ritonavir (studiu GS-US-236-0115), NNRTI (studiu GS-US-236-0121) sau raltegravir (RAL) (studiu GS-US-236-0123), nu s-a dezvoltat nicio rezistență la Stribild.
și pacienții au fost stratificați în funcție de valorile inițiale ale ARN-ului HIV-1 în ambele studii.
Tabelul 4: Rezultatul virologic al tratamentului randomizat în studiile GS-US-236-0102 și GS-US-236-0103 în săptămâna 48 (analiza instantanee) și săptămâna 144
În săptămâna 48, 44 din 50 (88%) dintre pacienții adolescenți tratați cu Stribild au obținut o scădere cu 4% a ARN-ului HIV-1). La 28 de pacienți cărora li s-a administrat tratament de 96 săptămâni cu tenofovir disoproxil, scorul BMD Z a scăzut cu -0,341 pentru coloana lombară și -0,458 pentru întregul corp.
În studiul GS-US-104-0352, 97 de pacienți tratați anterior (2-4% din vârstă) au prezentat o scădere a DMO a coloanei lombare în săptămâna 48. Scorurile BMD Z au scăzut cu -0,012 pentru coloana lombară și -0,338 pentru întregul corp la 64 de participanți tratați cu tenofovir disoproxil timp de 96 de săptămâni. Scorurile BMD Z nu au fost ajustate pentru înălțime sau greutate.
În studiul GS-US-104-0352, 8 din 89 de pacienți pediatrici (9,0%) expuși la tenofovir disoproxil au întrerupt medicamentul din studiu din cauza evenimentelor adverse renale. Cinci subiecți (5,6%) au prezentat rezultate de laborator în concordanță clinică cu tubulopatia renală proximală, dintre care 4 au întrerupt tenofovir disoproxil (expunere mediană la tenofovir disoproxil 331 săptămâni).
Siguranța și eficacitatea Stribild la copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost stabilite (pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți, vezi pct. 4.2).
5.2 Proprietăți farmacocinetice
După administrarea orală de Stribild cu alimente la pacienții infectați cu HIV-1, s-au observat concentrații plasmatice maxime la 4 ore după doză pentru elvitegravir, 3 ore după doză pentru cobicistat, 3 ore după doză pentru emtricitabină și 2 ore pentru tenofovir pentru rapid conversia tenofovirului disoproxil. Cmax, AUCtau și Ctrough (media ± SD) la starea de echilibru după doze multiple de Stribild la pacienții infectați cu HIV-1 au fost de 1,7 ± 0,39/g/ml, 23 ± 7,5 µg • h/ml pentru elvitegravir și 0 ±, 45 ± 0,26/g/ml, respectiv, ceea ce înseamnă coeficientul de inhibare
10 (Raportul Ctrough: valoarea IC95 ajustată în funcție de legarea proteinelor pentru HIV-1 de tip sălbatic). Cmax, AUCtau și Ctrough (medie ± SD) corespunzătoare la starea de echilibru au fost 1,1 ± 0,40/g/ml pentru cobicistat, 8,3 ± 3,8 µg • h/ml 0,05 ± 0,13 µg/ml, pentru emtricitabină 1,9 ± 0,5/g/ml, 13 ± 4,5 • g • h/ml și 0,14 ± 0,25 µg/ml și pentru tenofovir 0,45 ± 0,16 µg/ml, 4,4 ± 2,2 • g • h/ml și 0,1 ± 0,08 µg/ml.
În comparație cu condițiile de post, administrarea Stribild cu o masă ușoară (
373 kcal, 20% grăsime) sau cu o masă bogată în grăsimi (
800 kcal, 50% grăsime) rezultând o expunere crescută la elvitegravir și tenofovir. Pentru elvitegravir, Cmax și ASC au fost crescute cu 22% și 36% cu o masă ușoară și, respectiv, cu 56% și 91% cu o masă bogată în grăsimi. Cmax și ASC ale tenofovirului au crescut cu 20% și, respectiv, 25% la mesele ușoare, în timp ce mesele bogate în grăsimi nu au afectat în continuare Cmax și ASC au crescut cu 25%. Mesele ușoare nu au afectat expunerea la cobicistat și, deși o masă bogată în grăsimi a dus la o ușoară scădere a Cmax și ASC de 24%, respectiv 18%, nu s-a observat nicio diferență în efectul său potențial farmacologic asupra elvitegravirului. Expunerea la emtricitabină nu a fost afectată de mesele ușoare sau bogate în grăsimi.
Elvitegravirul este legat de 98-99% de proteinele plasmatice umane și această legare este independentă de concentrația medicamentului variind de la 1 ng/ml la 1.600 ng/ml. Raportul mediu de concentrație plasmatică la sânge a fost de 1,37. Cobicistatul este legat de 97-98% de proteinele plasmatice umane, iar raportul mediu al concentrației plasmatice la sânge a fost de 2.
După administrarea intravenoasă, volumul de distribuție a emtricitabinei și tenofovirului a fost de aproximativ 1.400 ml/kg, respectiv. 800 ml/kg. După administrarea orală de emtricitabină sau tenofovir disoproxil, emtricitabina și tenofovirul sunt distribuite pe tot corpul. Legarea in vitro a emtricitabinei la proteinele plasmatice umane a fost contactată Contact Termeni și condiții Ajutor Feedback Politica de confidențialitate Cookie-uri