Fiecare flacon

Text aprobat la decizia de transfer, ev. Nr.: 2018/01740-TR și 2018/01742-TR

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conține 1 g cefotaximă (sub formă de cefotaximă sodică).

Fiecare flacon conține 2 g cefotaximă (sub formă de cefotaximă sodică).

Medicamentul conține sodiu.

Fiecare flacon conține sodiu 2,1 mmol (48,2 mg).

Fiecare flacon conține sodiu 4,2 mmol (96,4 mg).

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Pulbere albă până la ușor galbenă

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

TAXIMED este indicat pentru tratamentul următoarelor infecții, fie înainte de infecția organismului infectant, fie când infecția este cauzată de bacterii cu o susceptibilitate specificată:

· Infecții ale tractului respirator, cum ar fi bronșită acută și cronică, pneumonie bacteriană, bronșiectazie infectată, abces pulmonar și infecții toracice postoperatorii

· Infecții ale tractului urinar, cum ar fi pielonefrita acută și cronică, cistita și bacteriuria asimptomatică

· Infecții ale țesuturilor moi, cum ar fi celulita, peritonita și infecțiile plăgilor

· Infecții osoase și articulare, cum ar fi osteomielita și artrita septică

· Infecții obstetricale și ginecologice, cum ar fi bolile inflamatorii pelvine.

· Gonoreea, mai ales atunci când penicilina a eșuat sau este inadecvată.

· Alte infecții bacteriene, meningite și alte infecții sensibile, potrivite pentru tratamentul antibiotic parenteral.

Administrarea profilactică a TAXIMED poate reduce incidența anumitor infecții post-operatorii la pacienții supuși unei intervenții chirurgicale clasificate drept contaminante sau potențial contaminante sau în alte operații în care infecția ar avea consecințe grave.

Protecția este asigurată cel mai bine dacă se ating concentrații locale adecvate în țesuturi într-un moment în care este probabilă contaminarea.

Prin urmare, TAXIMED trebuie administrat imediat înainte de operație și, dacă este necesar, trebuie continuat imediat după operație.

De obicei, trebuie oprit în 24 de ore, deoarece utilizarea continuă a oricărui antibiotic în majoritatea procedurilor chirurgicale nu reduce incidența infecției ulterioare.

TAXIMED poate fi, de asemenea, utilizat profilactic cu antibiotice neresorbabile administrate pe cale orală pentru a reduce incidența infecției la pacienții selectați supuși terapiei intensive, cu o durată a unității de terapie intensivă mai mare de 48 de ore.

4.2 Doze și mod de administrare

Dozare

TAXIMED poate fi administrat intravenos, prin injecție lentă, prin perfuzie sau intramuscular. Dozajul, calea și frecvența administrării trebuie să fie determinate de gravitatea infecției, de susceptibilitatea organismului cauzal și de starea pacientului. Terapia poate fi inițiată înainte ca rezultatele testelor de sensibilitate să fie cunoscute.

Doza recomandată pentru infecțiile ușoare până la moderate este de 1 g la fiecare 12 ore. Cu toate acestea, doza poate fi variată în funcție de gravitatea infecției, de susceptibilitatea organismelor cauzatoare și de starea pacientului. Terapia poate fi inițiată înainte ca rezultatele testelor de sensibilitate să fie cunoscute.

În infecțiile severe, doza poate fi crescută la 12 g pe zi în 3 sau 4 doze divizate. Pentru infecțiile cauzate de Pseudomonas spp. Se recomandă o doză zilnică mai mare de 6 g.

Dozarea în gonoree

O injecție de 1 g poate fi administrată intramuscular sau intravenos.

Intervalul de dozare uzual este de 100 - 150 mg/kg/zi în 2 până la 4 doze divizate. Cu toate acestea, pentru infecții foarte severe, pot fi necesare doze de până la 200 mg/kg/zi.

Doza recomandată este de 50 mg/kg/zi în 2 până la 4 doze divizate. În infecțiile severe, 150-200 mg/kg/zi au fost administrate în doze divizate.

Dozarea în insuficiența renală

La pacienții cu un clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min, dozele de întreținere trebuie reduse la jumătate din doza normală după doza inițială normală, fără a modifica intervalul de dozare.

La pacienții care fac hemodializă sau dializă peritoneală: 1 până la 2 g pe zi, în funcție de gravitatea infecției; în ziua hemodializei, cefotaxima trebuie administrată după dializă.

Mod de administrare

TAXIMED poate fi administrat intravenos, prin injecție lentă, prin perfuzie sau intramuscular.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și administrarea, a se vedea secțiunea 6.6 Pentru incompatibilități a se vedea secțiunea 6.2.

Au existat mai multe rapoarte după punerea pe piață a aritmiilor care pot pune viața în pericol la pacienții care au primit cefotaximă rapidă printr-un cateter venos central.

4.3 Contraindicații

· Hipersensibilitate la cefotaximă și la alte antibiotice

· Istoricul reacțiilor anafilactice la penicilină

· Pot apărea reacții alergice încrucișate între peniciline și cefalosporine (vezi pct. 4.4).

TAXIMED reconstituit cu lidocaină este contraindicat:

· La pacienții cu antecedente de hipersensibilitate la lidocaină sau alte anestezice locale de tip amidă

· La pacienții cu bloc cardiac nestimulat (bloc AV)

· La pacienții cu insuficiență cardiacă severă

· Când este administrat intravenos

· La copii cu vârsta sub 30 de luni

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Ca și în cazul altor antibiotice, utilizarea TAXIMED, mai ales dacă este prelungită, poate duce la o creștere excesivă a microorganismelor nesensibile. Prin urmare, este necesară evaluarea frecventă a stării pacientului. Dacă apare suprainfecție în timpul tratamentului, trebuie luate măsuri adecvate (vezi pct. 4.8).

Au fost raportate reacții anafilactice grave, inclusiv reacții fatale de hipersensibilitate, la pacienții tratați cu cefotaximă (vezi pct. 4.3 și 4.8).

Dacă apare o reacție de hipersensibilitate, tratamentul trebuie oprit.

TAXIMED este strict contraindicat la pacienții cu antecedente de hipersensibilitate la cefalosporină (vezi pct. 4.3).

Datorită alergiei încrucișate între peniciline și cefalosporine, utilizarea cefalosporinelor ar trebui luată în considerare cu atenție, în special la pacienții sensibili la penicilină.

Reacții buloase severe

Au fost raportate cazuri de reacții cutanate buloase severe, cum ar fi sindromul Stevens-Johnson sau necroliza epidermică toxică, cu cefotaximă (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie informați că, dacă apar reacții cutanate sau mucoase, medicul lor trebuie contactat imediat înainte de a continua tratamentul.

Boli asociate cu Clostridium difficile (de exemplu, colită pseudomembranoasă)

Diareea, mai ales dacă este severă sau persistentă, care apare în timpul tratamentului sau în primele săptămâni după întreruperea tratamentului, poate fi un simptom al unei boli asociate cu Clostridium difficile. Diareea asociată cu Clostridium difficile (CDAD) poate varia în severitate, de la ușoară la viață, precum colita pseudomembranoasă.

Diagnosticul acestei afecțiuni rare, dar potențial fatale, se poate face prin endoscopie și/sau examen histologic. Este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienții care au diaree în timpul sau după tratamentul cu cefotaximă.

Dacă se suspectează colită pseudomembranoasă, tratamentul cu TAXIMED trebuie întrerupt imediat și trebuie instituită imediat o terapie cu antibiotice adecvată.

Poate exista o tendință de constipație în bolile asociate cu Clostridium difficile. Nu trebuie administrat un medicament care inhibă peristaltismul.

Leucopenia, neutropenia și, foarte rar, agranulocitoza se pot dezvolta în timpul tratamentului cu TAXIMED, mai ales dacă este prelungit. Pentru tratamentul care durează mai mult de 7-10 zile, hemogramele trebuie monitorizate pentru numărul de leucocite și întrerupte în caz de neutropenie.

Au fost raportate cazuri de eozinofilie și trombocitopenie, reversibile rapid la întreruperea tratamentului. De asemenea, au fost raportate cazuri de anemie hemolitică (vezi pct. 4.8).

Insuficiență renală

Doza trebuie ajustată în funcție de clearance-ul creatininei calculat.

Se recomandă prudență atunci când TAXIMED se administrează cu aminoglicozide sau alți agenți nefrotoxici (vezi pct. 4.8) la pacienții vârstnici, iar funcția renală trebuie monitorizată la pacienții cu antecedente de insuficiență renală.

Dozele mari de antibiotice beta-lactamice, inclusiv TAXIMED, pot duce la encefalopatie (de exemplu, tulburări de conștiență, mișcări anormale și convulsii, în special la pacienții cu insuficiență renală, vezi pct. 4.8).

Pacienții trebuie informați că, dacă apar astfel de reacții, trebuie să contacteze medicul înainte de a continua tratamentul.

Precauții pentru administrare

Aritmiile potențial amenințătoare de viață au fost raportate rar în experiența după punerea pe piață la pacienții cărora li s-a administrat cefotaximă rapidă printr-un cateter venos central. Trebuie respectat timpul recomandat de injectare sau perfuzare (vezi pct. 4.2).

În cazul reconstituirii TAXIMED în lidocaină, trebuie luate în considerare contraindicațiile lidocainei, vezi pct. 4.3.

Pentru a reduce riscul de tromboflebită, timpul de injectare sau perfuzare recomandat nu trebuie depășit.

Influența asupra testelor de laborator

Ca și în cazul altor cefalosporine, un test pozitiv al Coombs a fost găsit la unii pacienți tratați cu cefotaximă. Acest fenomen poate interfera cu testarea încrucișată a sângelui. Un test de glucoză în urină folosind agenți reducători nespecifici poate da rezultate fals pozitive. Acest fenomen nu apare atunci când se utilizează metoda glucozei oxidazei.

Fiecare flacon de TAXIMED 1 g conține sodiu 2,1 mmol (48,2 mg). Fiecare flacon de TAXIMED 2 g conține sodiu 4,2 mmol (96,4 mg). Acest lucru trebuie luat în considerare de pacienții care urmează o dietă controlată cu sodiu.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Probenecidul interferează cu transmisia tubulară renală a cefalosporinelor, încetinind astfel excreția acestora și crescând concentrațiile plasmatice ale acestora.

La fel ca alte cefalosporine, TAXIMED poate potența efectele nefrotoxice ale medicamentelor, cum ar fi aminoglicozidele sau diureticele puternice (de exemplu, furosemida). Funcția renală trebuie monitorizată în caz de administrare concomitentă (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Siguranța cefotaximei în timpul sarcinii nu a fost stabilită.

Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere la animale nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte.

Nu există studii adecvate și bine controlate la femeile gravide.

Cefotaxima traversează bariera placentară. Prin urmare, nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă beneficiile tratamentului depășesc riscurile potențiale.

Cefotaxima este excretată în laptele matern.

Nu poate fi exclus un efect asupra florei intestinale a sugarilor. Pot apărea diaree, colonizare prin ciuperci de drojdie și alergie la sugar. Prin urmare, pe baza unei evaluări a beneficiului alăptării pentru copil și a beneficiului tratamentului pentru mamă, este necesar să se decidă dacă se întrerupe alăptarea sau se întrerupe/se abține de la alăptare.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

TAXIMED nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Doze mari de cefotaximă, în special la pacienții cu insuficiență renală, pot provoca encefalopatie (de exemplu, tulburări de conștiență, mișcări anormale și convulsii, vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie sfătuiți să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă apar astfel de simptome.

4.8 Reacții adverse

Clase de sisteme de organe

(≥ 1/100 până la 2 după perfuzie intravenoasă de 1 g timp de 30 de minute.

Concentrațiile de cefotaximă (determinate de obicei prin analize neselective) au fost studiate în diferite țesuturi și fluide umane. Concentrațiile în lichidul cefalorahidian sunt scăzute atunci când meningele nu sunt inflamate, dar la copiii cu meningită sunt în intervalul de la 3 la 30 μg/ml.

Cefotaxima traversează de obicei bariera hematoencefalică la niveluri mai mari decât concentrațiile minime inhibitoare ale agenților patogeni obișnuiți sensibili atunci când meningele sunt inflamate. Concentrațiile (0,2-5,4 μg/ml) care inhibă majoritatea bacteriilor Gram-negative sunt atinse în sputa purulentă, secrețiile bronșice și lichidul pleural după doze de 1 sau 2 g. Concentrațiile care sunt susceptibile de a fi eficiente împotriva celor mai sensibile organisme se realizează în mod similar atunci când sunt administrate la dozele terapeutice uzuale în organele de reproducere feminine, efluenți de otită medie, țesut de prostată, lichid interstițial, țesut renal, lichid peritoneal și peretele vezicii biliare. Concentrații mari de cefotaximă și deacetilcephotaximă sunt atinse în bilă.

Cefotaxima este parțial metabolizată înainte de excreție. Metabolitul principal este un produs activ din punct de vedere microbiologic, deacetilcephotaxima. Cea mai mare parte a dozei de cefotaximă este excretată în urină - aproximativ 60% ca medicament neschimbat și încă 24% ca deacetilcepotaximă. Clearance-ul plasmatic este estimat a fi între 260 și 390 ml/min, iar clearance-ul renal este de 145 până la 217 ml/min.

După administrarea intravenoasă de cefotaximă la adulți sănătoși, timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al compusului părinte este de 0,9 până la 1,14 ore, iar timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al diacetilcepotaximei este de aproximativ 1,3 ore.

La nou-născuți, farmacocinetica este influențată de vârsta gestațională și cronologică, timpul de înjumătățire este prelungit la nou-născuții prematuri și nou-născuții cu greutate mică la naștere de aceeași vârstă.

În disfuncția renală severă, timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al cefotaximei a crescut la minimum 2,5 ore, în timp ce timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al diacetilcepotaximei a crescut la aproximativ 10 ore. Excreția totală urinară a cefotaximei și a metabolitului său major scade odată cu scăderea funcției renale.

5.3 Date preclinice de siguranță

Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale de farmacologie de siguranță, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, potențial cancerigen, toxicitate asupra reproducerii și dezvoltării.

6. DATE FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

6.2 Incompatibilități

Soluția de cefotaximă nu trebuie amestecată cu soluții de alte antibiotice, în special nu cu aminoglicozide.

· Cefotaxima nu este miscibilă cu soluțiile de bicarbonat de sodiu.

6.3 Perioada de valabilitate

Stabilitatea chimică și fizică la utilizare a fost demonstrată timp de 12 ore la 2-8 ° C (vezi pct. 6.6).

Din punct de vedere microbiologic, produsul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, timpii și condițiile de păstrare în timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului și în mod normal nu ar trebui să depășească 24 de ore la 2-8 ° C, cu excepția cazului în care diluarea a avut loc în condiții aseptice controlate și validate.

6.4 Precauții speciale pentru depozitare

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare a temperaturii.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condițiile de depozitare după reconstituire, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Flacon din sticlă incoloră (Clasa I), 10 ml sau 15 ml, dop din cauciuc bromobutilic, capac din aluminiu

Dimensiunea ambalajului: 1, 10 sau 100 flacoane pe cutie

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminare și alte manipulări

Reconstituirea conținutului flaconului trebuie efectuată în condiții aseptice adecvate. După reconstituirea în apă pentru preparate injectabile, se formează o soluție galbenă.

Prezența particulelor în soluție trebuie verificată înainte de utilizare. Nu trebuie utilizate soluții care conțin particule.

Soluția rezultată pentru administrare intramusculară, injecție intravenoasă sau perfuzie intravenoasă rapidă trebuie utilizată imediat după reconstituire.

Stabilitatea chimică și fizică la utilizare după diluare pentru perfuzie intravenoasă a fost demonstrată timp de 12 ore când a fost depozitată la frigider (2 ° C - 8 ° C) cu următoarele soluții de perfuzie intravenoasă:

· Apă pentru preparate injectabile

· Soluție injectabilă de clorură de sodiu 0,9%

· Soluție injectabilă de glucoză 5%

· Soluție injectabilă 5% glucoză și soluție 0,9% clorură de sodiu

· Soluția injectabilă Ringer cu lactat

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat după 24 de ore.

Cefotaxima este, de asemenea, compatibilă cu soluție de lidocaină 1%, pot fi administrate numai soluții proaspăt preparate.

Reconstituire și aplicare

Cefotaxima provoacă iritații locale și rareori trebuie administrată intramuscular:

· 1 g se reconstituie cu cel puțin 4 ml de apă pentru preparate injectabile sau soluție de clorhidrat de lidocaină 0,5-1%.

Soluția de clorhidrat de lidocaină poate fi utilizată numai pentru a dilua o soluție destinată administrării intramusculare.

Soluția trebuie agitată bine și aplicată adânc într-un mușchi mare.

Dozele mai mari de 1 g trebuie administrate intravenos.

· 1 g se reconstituie în cel puțin 4 ml de apă pentru preparate injectabile

· 2 g se reconstituie în 10 ml apă pentru preparate injectabile

Scutura. Doza de TAXIMED trebuie administrată lent timp de 3-5 minute, fie direct într-o venă, fie prin perfuzie continuă printr-o supapă cu mai multe căi.

Perfuzie intravenoasă rapidă

2 g se reconstituie în 40 ml apă pentru preparate injectabile sau soluție de clorură de sodiu 0,9% și se perfuzează timp de 20 de minute.

2 g se reconstituie în 100 ml soluție de clorură de sodiu 0,9% sau soluție de glucoză 5% și se perfuzează timp de 50-60 minute.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

MEDOCHEMIE Ltd., strada Constantinoupoleos 1-10, 3011 Limassol, Cipru