Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. Nr.: 2020/02475-Z1B
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține 28,7 mg zofenopril sub formă de 30 mg zofenopril calciu și 12,5 mg hidroclorotiazidă.
Excipient cu efect cunoscut
Fiecare comprimat filmat conține lactoză monohidrat 56,20 mg.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate rotunde, de culoare roșu pastel, ușor biconvexe, de 9 mm, cu o linie de scor pe o parte.
Linia de scor ajută doar la ruperea comprimatului, astfel încât să poată fi înghițit mai ușor și nu servește la împărțirea în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale ușoare până la moderate.
O combinație de doză fixă este indicată pacienților a căror tensiune arterială nu este controlată în mod adecvat numai cu zofenopril.
4.2 Doze și mod de administrare
Se recomandă titrarea dozei de medicamente individuale (de exemplu, zofenopril și hidroclorotiazidă) înainte de a trece la o combinație de doză fixă.
Dacă este adecvat din punct de vedere clinic, poate fi luată în considerare o schimbare directă de la monoterapie la o combinație fixă.
Pacienți fără depleție de volum sau sare
Doza eficientă uzuală este de un comprimat o dată pe zi.
Pacienți cu suspiciune de volum sau de depleție de sare
Nu este recomandată utilizarea Zofaril HCTZ.
Persoane în vârstă (peste 65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei dacă persoanele în vârstă au valori normale ale clearance-ului creatininei.
Tratamentul cu Zofaril HCTZ nu este recomandat persoanelor vârstnice cu clearance al creatininei redus (mai puțin de 45 ml/min).
Clearance-ul creatininei poate fi determinat din creatinina serică conform formulei Cockroft-Gault:
[(140 - vârstă) x greutate (kg)]
72 x creatinină serică (mg/dl)
Această metodă este concepută pentru a determina clearance-ul creatininei la bărbați. Pentru a determina clearance-ul creatininei la femei, valoarea rezultată este înmulțită cu un factor de 0,85.
Siguranța și eficacitatea Zofaril HCTZ la copii și adolescenți nu au fost stabilite și nu se recomandă utilizarea acestuia.
Insuficiență renală și dializă
La pacienții hipertensivi cu insuficiență renală ușoară (clearance-ul creatininei> 45 ml/min), se poate menține același regim de dozare (aceeași doză o dată pe zi) ca la pacienții cu funcție renală normală.
Pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei 3), tratamentul cu zofenopril și alte terapii concomitente trebuie întrerupt (vezi pct. 4.5). Neutropenia este reversibilă la întreruperea tratamentului cu inhibitori ai ECA.
Psoriazis:
La pacienții cu psoriazis trebuie folosită precauție la utilizarea inhibitorilor ECA.
Proteinurie:
Proteinuria poate apărea în special la pacienții cu insuficiență renală preexistentă sau când se administrează doze relativ mari de inhibitori ai ECA. La pacienții cu antecedente de boli de rinichi, este necesar să se determine proteinele din urină (în prima urină de dimineață) înainte de a începe tratamentul și apoi periodic.
Pacienți cu diabet zaharat:
La pacienții diabetici tratați cu medicamente hipoglicemiante orale sau insulină, controlul glicemic trebuie monitorizat îndeaproape în prima lună de tratament cu inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.5).
Litiu:
În general, nu este recomandată combinația de litiu și Zofaril HCTZ (vezi pct. 4.5).
Diferențe etnice:
La fel ca alți inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, zofenoprilul poate fi mai puțin eficient în scăderea tensiunii arteriale la pacienții de culoare neagră.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină un risc mai mare de a dezvolta angioedem la pacienții de culoare neagră decât la alții.
Sarcina:
Terapia cu inhibitori ai ECA nu trebuie inițiată în timpul sarcinii. Dacă terapia cu inhibitori ai ECA nu este considerată necesară, pacientele care intenționează să rămână gravide trebuie trecute la un alt medicament antihipertensiv cu un profil de siguranță confirmat în timpul sarcinii. Dacă sarcina este confirmată, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie oprit imediat și, dacă este cazul, trebuie inițiată o terapie alternativă (vezi pct. 4.3 și 4.6).
HIDROCHLOROTIAZIDE
Insuficiență renală:
Tiazidele pot crește azotemia la pacienții cu afecțiuni renale. Efectul cumulativ al acestui medicament poate apărea la pacienții cu insuficiență renală. Dacă devine evidentă insuficiența renală progresivă, indicată de o creștere a azotului neproteic, este necesară reevaluarea terapiei și luarea în considerare a întreruperii tratamentului diuretic.
Insuficiență hepatică:
Tiazidele trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică sau boli hepatice progresive, deoarece modificări minore ale echilibrului fluidelor și ale electroliților pot provoca comă hepatică.
Efecte metabolice și endocrine:
Tratamentul cu tiazide poate afecta toleranța la glucoză. Poate fi necesară ajustarea dozei de insulină sau de medicamente hipoglicemiante orale (vezi pct. 4.5). În timpul terapiei cu tiazide poate apărea diabet zaharat latent.
Tratamentul cu diuretice tiazidice a fost asociat cu creșteri ale colesterolului și trigliceridelor. Terapia cu tiazide poate induce hiperuricemie și/sau gută la unii pacienți.
Lupus eritematos:
Exacerbarea sau activarea lupusului eritematos sistemic a fost raportată cu terapia cu tiazide.
Cancer de piele non-melanom
Două studii epidemiologice bazate pe Registrul național danez al cancerului au arătat un risc crescut de cancer de piele non-melanom (NMSC) [carcinom bazocelular (BCC) și carcinom cu celule scuamoase, BCC]. SCC)] cu expunere crescândă la o doză cumulativă de hidroclorotiazidă (HCTZ). Efectele fotosensibilizante ale HCTZ pot fi un posibil mecanism pentru formarea NMSC.
Pacienții care iau HCTZ trebuie informați cu privire la riscul apariției NMSC și sfătuiți să-și verifice pielea în mod regulat pentru orice leziune nouă și să raporteze cu promptitudine orice leziune suspectată a pielii. Pacienții trebuie sfătuiți să ia posibile măsuri de precauție, cum ar fi expunerea limitată la lumina soarelui și razele UV și să utilizeze o protecție adecvată în caz de expunere la lumina soarelui pentru a minimiza riscul de cancer de piele. Leziunile suspecte ale pielii trebuie examinate cu promptitudine, posibil prin examinarea histologică a biopsiilor. Este posibil, de asemenea, să fie reevaluată utilizarea HCTZ la pacienții cu antecedente de NMSC (vezi și secțiunea 4.8).
Revărsat coroidian, miopie acută și glaucom secundar cu unghi închis:
Sulfonamida sau derivații sulfonamidici pot provoca o reacție idiosincrazică care duce la revărsare coroidiană cu afectare a câmpului vizual, miopie tranzitorie și glaucom acut cu unghi închis. Simptomele includ scăderea acută a acuității vizuale sau a durerii oculare și apar de obicei în câteva ore până la săptămâni de la începerea tratamentului. Glaucomul cu unghi închis netratat poate duce la pierderea permanentă a vederii. Tratamentul principal constă în întreruperea administrării medicamentului cât mai curând posibil. Dacă presiunea intraoculară rămâne necontrolată, poate fi luată în considerare intervenția medicală sau chirurgicală promptă. Un istoric de alergie la sulfonamidă sau penicilină poate fi un factor de risc pentru dezvoltarea glaucomului cu unghi închis acut.
Test antidoping:
Hidroclorotiazida, medicamentul acestui medicament, poate provoca un rezultat analitic pozitiv la un test antidoping.
Alte:
Reacțiile de hipersensibilitate pot apărea la pacienții cu sau fără antecedente de alergie sau astm bronșic.
Au fost raportate cazuri de fotosensibilitate la diuretice tiazidice (vezi pct. 4.8). Dacă apare o reacție de fotosensibilitate în timpul tratamentului, tratamentul trebuie oprit. În cazul în care reinițierea terapiei diuretice este considerată necesară, se recomandă ca zonele expuse să fie protejate de soare sau radiații UVA artificiale.
COMBINAȚIE DE ZOFENOPRIL ȘI HIDROCHLOROTIAZIDE
În plus față de avertismentele de mai sus, care se aplică tratamentului cu medicamente individuale, pot fi respectate următoarele:
Zofaril HCTZ nu este recomandat în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
Pacienți cu insuficiență renală:
Datorită efectului zofenoprilului și hidroclorotiazidei la pacienții cu insuficiență renală, Zofaril HCTZ nu trebuie utilizat la pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 45 și 90 ml/min).
La pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă (7-44 ml/min), rata de eliminare este redusă cu până la 50%.
Pacienții cu boală renală în stadiu terminal, hemodializă și dializă peritoneală au o rată de eliminare redusă la 25% din rata normală de eliminare.
Farmacocinetica în disfuncția hepatică Cmax și Tmax la pacienții cu disfuncție hepatică ușoară până la moderată după o doză unică de zofenopril radiomarcat sunt similare cu cele la pacienții cu funcție normală. Cu toate acestea, ASC a pacienților cu ciroză a fost de două ori mai mare decât a pacienților normali, indicând faptul că pacienții cu disfuncție hepatică ușoară până la moderată ar trebui să primească o doză jumătate inițială comparativ cu pacienții cu funcție hepatică normală.
Deoarece nu există date farmacocinetice pentru zofenopril și zofenoprilat la pacienții cu disfuncție hepatică severă, terapia cu zofenopril este contraindicată la acești pacienți.
Hidroclorotiazida este bine absorbită (65-75%) după administrare orală. Concentrațiile plasmatice sunt liniar dependente de doză. Absorbția hidroclorotiazidei depinde de timpul tranzitului intestinal, este mai mare atunci când tranzitul intestinal este mai lent de ex. când se administrează cu alimente. Nivelurile plasmatice persistă cel puțin 24 de ore, s-a observat un timp de înjumătățire plasmatică între 5,6 și 14,8 ore și un nivel plasmatic maxim a fost atins între 1 și 5 ore după administrare.
Tiazidele sunt distribuite pe scară largă în fluidele corpului și se leagă pe scară largă de proteinele plasmatice (92%), în special de albumină, moleculele substituite fiind cele mai puternic legate. Acest lucru are ca rezultat un clearance renal mai scăzut și o activitate prelungită. Nu s-a găsit nicio asociere între nivelurile plasmatice de hidroclorotiazidă și gradul de reducere a tensiunii arteriale.
Hidroclorotiazida este eliminată în principal de rinichi. Majoritatea tiazidelor sunt excretate neschimbate în urină și mai mult de 95% din hidroclorotiazidă este excretată neschimbată în urină timp de 3-6 ore după administrarea orală. La pacienții cu afecțiuni renale, concentrațiile plasmatice de hidroclorotiazidă sunt crescute și timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este prelungit. Hidroclorotiazida traversează bariera placentară, dar nu bariera hematoencefalică.
5.3 Date preclinice de siguranță
Combinația fixă de zofenopril/hidroclorotiazidă nu a evidențiat niciun risc special pentru om pe baza toxicității acute, a toxicității după doze repetate și a genotoxicității.
Toxicitatea asupra funcției de reproducere a acestei combinații a fost studiată la șobolani și iepuri și nici zofenoprilul, nici hidroclorotiazida nu s-au dovedit a fi teratogene. Cu toate acestea, la șobolani și iepuri gravide, această combinație a crescut semnificativ toxicitatea maternă indusă de zofenopril în monoterapie.
Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu combinația de zofenopril/hidroclorotiazidă.
Studiile de carcinogenitate efectuate la șoareci și șobolani numai cu zofenopril nu au furnizat dovezi de carcinogenitate.
Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru oameni pe baza studiilor convenționale de siguranță farmacologică, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate și potențial cancerigen.