REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
ZYTIGA 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține 500 mg acetat de abirateronă.
Excipienți cu efect cunoscut
Fiecare comprimat filmat conține 253,2 mg lactoză și 13,5 mg sodiu.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, ovale, violete (20 mm lungime și 10 mm lățime), marcate cu „AA” pe o parte și „500” pe cealaltă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
ZYTIGA este indicat împreună cu prednison sau prednisolon pentru:
- tratamentul cancerului de prostată metastatic, cu sensibilitate la hormoni metastatici, cu risc ridicat nou diagnosticat (mHSPC) la bărbații adulți în combinație cu terapia de deprivare a androgenilor (ADT) (vezi pct. 5.1).
- tratamentul cancerului de prostată metastatic rezistent la castrare (mCRPC) la bărbații adulți care sunt asimptomatici sau ușor simptomatici după eșecul terapiei de deprivare a androgenilor și pentru care chimioterapia nu este încă indicată clinic (vezi pct. 5.1).
- tratamentul mCRPC la bărbații adulți a căror boală a progresat în timpul sau după chimioterapia care conține docetaxel.
4.2 Doze și mod de administrare
Acest medicament este prescris de un medic specializat în domeniul relevant.
Doza recomandată este de 1000 mg (două comprimate de 500 mg) ca doză unică pe zi, care nu trebuie administrată împreună cu alimente (vezi mai jos „Metoda de administrare”). Administrarea comprimatelor cu alimente crește expunerea sistemică la abirateronă (vezi pct. 4.5 și 5.2).
Dozarea prednisonului sau prednisolonului
Pentru mHSPC, ZYTIGA se administrează zilnic cu 5 mg prednison sau prednisolon.
Pentru mCRPC, ZYTIGA se administrează zilnic cu 10 mg prednison sau prednisolon.
La pacienții care nu au fost supuși castrării chirurgicale, castrarea medicamentului cu un analog al hormonului care eliberează hormonul luteinizant (LHRH) trebuie continuată în timpul tratamentului.
Transaminazele serice trebuie măsurate înainte de inițierea terapiei și la fiecare două săptămâni în primele trei luni de tratament și lunar după aceea. Tensiunea arterială, potasiul seric și retenția de lichide trebuie monitorizate lunar (vezi pct. 4.4). Pacienții cu risc semnificativ de insuficiență cardiacă congestivă trebuie monitorizați la fiecare 2 săptămâni în primele trei luni de tratament și apoi lunar după aceea (vezi pct. 4.4).
La pacienții cu hipokaliemie preexistentă sau la pacienții care dezvoltă hipokaliemie în timpul tratamentului cu ZYTIGA, luați în considerare menținerea nivelului de potasiu al pacientului ≥ 4,0 mM.
La pacienții care dezvoltă toxicitate de grad ≥ 3, inclusiv hipertensiune arterială, hipokaliemie, edem și alte toxicități non-mineralocorticoide, tratamentul trebuie întrerupt și trebuie instituită terapia adecvată. Tratamentul cu ZYTIGA nu trebuie reluat până când semnele de toxicitate nu au atins nivelul de severitate 1 sau valoarea inițială.
Dacă doza zilnică de ZYTIGA, prednison sau prednisolon este omisă, tratamentul trebuie continuat în ziua următoare cu doza zilnică obișnuită.
La pacienții care dezvoltă hepatotoxicitate (alanină aminotransferază (ALT) sau aspartat aminotransferază [AST] de 5 ori peste limita superioară a normalului [LSN] în timpul tratamentului, tratamentul trebuie oprit imediat (vezi pct. 4.4). Teste hepatice ale pacientului la nivel inițial la o doză redusă la 500 mg (un comprimat) o dată pe zi. Pentru re-tratament, pacienții trebuie monitorizați pentru transaminaze serice cel puțin o dată la două săptămâni în primele trei luni și mg reapare zilnic hepatotoxicitatea, tratamentul trebuie oprit.
Dacă un pacient dezvoltă hepatotoxicitate severă (ALT sau AST de 20 de ori HHN) în orice moment în timpul tratamentului, tratamentul trebuie întrerupt și nu mai trebuie reluat.
Insuficiență hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară preexistentă, clasa A Child-Pugh.
S-a demonstrat că insuficiența hepatică moderată (clasa B Child-Pugh) crește expunerea sistemică la abirateronă de aproximativ 4 ori după o doză orală unică de 1.000 mg acetat de abirateronă (vezi pct. 5.2). Nu există date privind siguranța clinică și eficacitatea dozelor multiple de acetat de abirateronă atunci când sunt administrate pacienților cu insuficiență hepatică moderată sau severă (clasa B sau C Child-Pugh). Nu poate fi prevăzută nicio ajustare a dozei. Utilizarea ZYTIGA trebuie evaluată cu atenție la pacienții cu insuficiență hepatică moderată, pentru care beneficiul ar trebui să depășească în mod clar riscul potențial (vezi pct. 4.2 și 5.2). ZYTIGA nu trebuie utilizat la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.2).
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 5.2). Cu toate acestea, nu există experiență clinică la pacienții cu cancer de prostată și insuficiență renală severă. Se recomandă prudență la acești pacienți (vezi pct. 4.4).
Nu există date disponibile cu privire la utilizarea ZYTIGA la copii și adolescenți.
ZYTIGA este pentru uz oral.
Comprimatele nu trebuie luate timp de cel puțin două ore după masă și nu trebuie administrate alimente timp de cel puțin o oră după administrarea comprimatelor. Ar trebui înghițite întregi cu apă.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
- Femeile care sunt sau pot fi gravide (vezi pct. 4.6)
- Insuficiență hepatică severă [clasa C Child-Pugh (vezi pct. 4.2, 4.4 și 5.2)].
- ZYTIGA este contraindicat cu prednison sau prednisolon în combinație cu Ra-223.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Hipertensiune, hipokaliemie, retenție de lichide și insuficiență cardiacă din cauza excesului mineralocorticoizi
ZYTIGA poate provoca hipertensiune, hipokaliemie și retenție de lichide (vezi pct. 4.8) din cauza nivelurilor crescute de mineralocorticoizi care rezultă din inhibarea CYP17 (vezi pct. 5.1). Administrarea concomitentă a unui corticosteroid suprimă secreția hormonului adrenocorticotrop (ACTH), rezultând o reducere a incidenței și severității acestor reacții adverse. Trebuie acordată precauție la tratarea pacienților a căror stare medicală actuală poate fi agravată de creșterea tensiunii arteriale, hipokaliemie (de exemplu, pacienți tratați cu glicozide cardiace) sau de retenție de lichide (de exemplu, pacienți cu insuficiență cardiacă, angina pectorală severă sau instabilă, infarct miocardic recent sau aritmie ventriculară și la pacienții cu insuficiență renală severă).
În studiile clinice, riscul de hepatotoxicitate a fost redus prin excluderea pacienților cu hepatită inițială sau anomalii semnificative ale testelor hepatice. Studiul 3011 a exclus pacienții cu ALT și AST inițiale> 2,5 x LSN, bilirubina> 1,5 x LSN sau pacienții cu hepatită virală activă sau simptomatică sau boli hepatice cronice; ascită sau tulburări de sângerare din cauza disfuncției hepatice. Studiul 301 a exclus pacienții cu ALT inițial și AST ≥ 2,5 ori LSN fără prezența metastazelor hepatice și> 5 ori LSN, în prezența metastazelor hepatice. Pacienții cu metastaze hepatice nu au fost eligibili, iar pacienții cu ALT inițială și AST ≥ 2,5 x ULN au fost excluși din studiul 302. Testele anormale ale funcției hepatice la pacienții care au participat la studiile clinice au fost puternic abordate prin cerința de a întrerupe tratamentul și permisiunea de a reveni la tratament. numai după ce valorile testului hepatic al pacientului au revenit la valoarea inițială (vezi pct. 4.2). Pacienții cu creștere a ALT sau AST> 20 de ori mai mare decât LSN nu au revenit la tratament. Siguranța tratamentului la acești pacienți este necunoscută. Mecanismul hepatotoxicității este neclar.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată la centrul național de raportare enumerat în anexa V.
4.9 Supradozaj
Experiența cu supradozajul cu ZYTIGA la om este limitată.
Nu există un antidot specific. În caz de supradozaj, administrarea trebuie întreruptă și trebuie instituite măsuri generale de susținere, inclusiv monitorizarea aritmiilor, hipokaliemiei și a semnelor și simptomelor retenției de lichide. În același timp, funcția hepatică trebuie evaluată.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: terapia endocrină, alți antagoniști hormonali și medicamente conexe, codul ATC: L02BX03
Acetat de abirateronă (ZYTIGA) este convertit in vivo în abirateronă, un inhibitor al biosintezei androgenilor. În special, abiraterona inhibă selectiv enzima 17α-hidroxilază/C17,20-liasă (CYP17). Această enzimă se găsește și este necesară pentru biosinteza androgenilor în țesuturile tumorale testiculare, suprarenale și de prostată. CYP17 catalizează conversia pregnenolonei și progesteronului în precursori ai testosteronului, DHEA și androstendionei (respectiv) prin 17α-hidroxilare și scindare a legăturii C17.20. Inhibarea CYP17 are ca rezultat și creșterea producției de mineralocorticoizi în glandele suprarenale (vezi pct. 4.4).
Cancerul de prostată sensibil la androgen răspunde la un tratament care scade nivelul de androgen. Terapia de privare a androgenilor, cum ar fi tratamentul cu analogi LHRH sau orchiectomie, reduce producția de androgeni în testicule, dar nu afectează producția de androgeni în glandele suprarenale sau în tumoră. Terapia ZYTIGA reduce testosteronul seric la niveluri nedetectabile (folosind teste comerciale) atunci când este administrat cu analogi LHRH (sau orhiectomie).
ZYTIGA reduce testosteronul seric și alți androgeni la niveluri mai mici decât cele obținute folosind analogi LHRH sau orhiectomie singur. Acest lucru se datorează inhibării selective a enzimei CYP17, care este necesară pentru biosinteza androgenelor. PSA servește ca biomarker la pacienții cu cancer de prostată. În studiul clinic III. În faza pacienților care nu au reușit chimioterapia anterioară cu taxani, 38% dintre pacienții tratați cu acetat de abirateronă au prezentat o reducere de cel puțin 50% față de valoarea inițială în PSA, comparativ cu 10% dintre pacienții cărora li sa administrat placebo.
Eficacitate și siguranță clinică
Modificările nivelurilor serice de PSA nu prezic întotdeauna beneficiile clinice. Prin urmare, în toate studiile, s-a recomandat ca pacienții să rămână în studiu până la atingerea criteriului de finalizare a tratamentului, așa cum este descris mai jos pentru fiecare studiu.
Spironolactona nu a fost permisă în toate studiile, deoarece spironolactona se leagă de receptorul androgen și poate crește nivelul PSA.
Studiul 3011 (pacienți cu mHSPC cu risc crescut nou diagnosticat)
Supraviețuirea fără progresie radiografică a fost definită ca timpul de la randomizare la apariția progresiei radiografice sau a decesului din orice motiv. Progresia radiografică a inclus progresia prin scanare osoasă (conform criteriilor modificate PCWG2) sau progresia leziunilor țesuturilor moi prin CT sau RMN (prin RECIST 1.1).
O diferență semnificativă în rPFS a fost observată între grupurile de tratament (vezi Tabelul 2 și Figura 1).
Tabelul 2: Supraviețuirea fără progresie radiografică - analiză stratificată; populația tuturor pacienților înrolați (studiu PCR3011)