REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
Acest medicament este supus unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite obținerea rapidă a noilor informații de siguranță. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată. Vezi pct. 4.8 pentru informații despre cum să raportezi reacțiile adverse.
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Synjardy 5 mg/850 mg comprimate filmate
Synjardy 5 mg/1000 mg comprimate filmate
Synjardy 12,5 mg/850 mg comprimate filmate
Synjardy 12,5 mg/1000 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Synjardy 5 mg/850 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat conține 5 mg empagliflozin și 850 mg clorhidrat de metformină.
Synjardy 5 mg/1000 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat conține 5 mg empagliflozin și 1000 mg clorhidrat de metformină
Synjardy 12,5 mg/850 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat conține 12,5 mg empagliflozin și 850 mg clorhidrat de metformină.
Synjardy 12,5 mg/1000 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat conține 12,5 mg empagliflozin și 1000 mg clorhidrat de metformină.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat (comprimat).
Synjardy 5 mg/850 mg comprimate filmate
Comprimate filmate galbene, albe, ovale, biconvexe, inscripționate cu „S5” și sigla Boehringer Ingelheim pe o parte și „850” pe cealaltă față (lungimea comprimatului: 19,2 mm, grosimea comprimatului: 9,4 mm).
Synjardy 5 mg/1000 mg comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare galben-maroniu, ovale, biconvexe, inscripționate cu „S5” și sigla Boehringer Ingelheim pe o față și „1000” pe cealaltă față (lungimea comprimatului: 21,1 mm, grosimea comprimatului: 9,7 mm).
Synjardy 12,5 mg/850 mg comprimate filmate
Comprimate filmate roz, ovale, biconvexe, inscripționate cu „S12” și sigla Boehringer Ingelheim pe o parte și „850” pe cealaltă față (lungimea comprimatului: 19,2 mm, grosimea comprimatului: 9,4 mm).
Synjardy 12,5 mg/1000 mg comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare maro închis, ovale, biconvexe, inscripționate cu „S12” și sigla Boehringer Ingelheim pe o față și „1000” pe cealaltă față (lungimea comprimatului: 21,1 mm, grosimea comprimatului: 9,7 mm).
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Synjardy este indicat la adulți cu vârsta de 18 ani și peste cu diabet zaharat de tip 2 ca adjuvant la dietă și activitate fizică pentru îmbunătățirea controlului glicemic
· La pacienții insuficient controlați numai cu doza maximă tolerată de metformină
· La pacienții slab controlați cu metformină în asociere cu alte medicamente care scad glucoza, inclusiv insulină (pentru date privind diferitele combinații, vezi pct. 4.5 și 5.1).
· La pacienții care sunt deja tratați cu combinație de empagliflozin și metformină sub formă de comprimate separate.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza recomandată este de un comprimat de două ori pe zi. Dozajul trebuie individualizat pe baza schemei curente a pacientului, eficacității și tolerabilității dozei zilnice recomandate de 10 mg sau 25 mg empagliflozin, pentru a nu depăși doza zilnică maximă recomandată de metformină.
La pacienții insuficient controlați numai cu metformină sau în asociere cu alte medicamente care scad glucoza, inclusiv insulina
La pacienții care nu sunt controlați în mod adecvat numai cu metformină sau în asociere cu alte medicamente care scad glucoza, inclusiv insulină, doza inițială recomandată de Synjarda trebuie să fie de 5 mg empagliflozin de două ori pe zi (doză zilnică de 10 mg) și metformina este similară cu cea utilizată până atunci . La pacienții care tolerează o doză zilnică totală de 10 mg empagliflozin și care necesită un control glicemic mai strict, doza poate fi crescută până la o doză zilnică totală de 25 mg empagliflozin. Când Synjardy este utilizat în asociere cu o sulfoniluree și/sau insulină, poate fi necesară o doză mai mică de sulfoniluree și/sau insulină pentru a reduce riscul de hipoglicemie (vezi pct. 4.5 și 4.8).
La pacienții care trec de la comprimate separate de empagliflozin și metformin
Pacienții care trec de la comprimate separate de empagliflozină (doză zilnică totală de 10 mg și 25 mg) și metformină la Synjard trebuie să primească aceeași doză zilnică de empagliflozină și metformină pe care o luau sau cea mai apropiată doză adecvată terapeutic de metformină.
Pentru diferite doze de metformină, Synjardy este disponibil în concentrații de 5 mg empagliflozină și 850 mg clorhidrat de metformină, 5 mg empagliflozină și 1000 mg clorhidrat de metformină, 12,5 mg empagliflozină și 850 mg clorhidrat de metformină și 12,5 mg empagliflozină și 1000 mg metformină.
Grupuri speciale de pacienți
Insuficiență renală
Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară. Acest medicament nu trebuie utilizat la pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 400 ml/min, indicând faptul că metformina este eliminată prin filtrare glomerulară și secreție tubulară. După administrarea orală, este evidentă o perioadă de înjumătățire plasmatică prin eliminare de aproximativ 6,5. ore.
În cazul insuficienței renale, clearance-ul renal scade în proporția de clearance-ul creatininei, prelungind astfel timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare, ducând la creșterea nivelului plasmatic de metformină.
Grupuri speciale de pacienți
Studiu cu doză unică: după doze unice de 500 mg clorhidrat de metformină, profilul farmacocinetic la copii și adolescenți a fost similar cu cel la adulții sănătoși.
Studiu cu doze repetate: După doze repetate de 500 mg de două ori pe zi timp de 7 zile la copii și adolescenți, concentrațiile plasmatice maxime (Cmax) au fost reduse cu aproximativ 33%, iar expunerea sistemică (ASC0-t) a fost redusă cu aproximativ 40% comparativ cu adulții cu diabet zaharat.care a primit doze repetate de 500 mg de două ori pe zi timp de 14 zile. Deoarece doza este titrată individual pe baza controlului glicemic, aceasta are o semnificație clinică limitată.
5.3 Date preclinice de siguranță
Empagliflozin și metformin
Studiile generale de toxicitate la șobolani cu durata de până la 13 săptămâni efectuate cu asocierea empagliflozin și metformin nu au evidențiat organe țintă suplimentare în comparație cu empagliflozin sau metformin în monoterapie. Terapia combinată a crescut unele răspunsuri, cum ar fi efecte asupra fiziologiei renale, echilibrului electrolitic și starea acid-bazică. Cu toate acestea, numai hipocloremia a fost considerată nedorită la expuneri de aproximativ 9 ori ASC pentru expunerea clinică a dozei maxime recomandate de empagliflozin și de 3 ori ASC pentru expunerea clinică a dozei maxime recomandate de metformină.
Un studiu de dezvoltare embriofetală la șobolani însărcinați nu a indicat un efect teratogen atribuit empagliflozinului și metforminei la expuneri de aproximativ 14 ori mai mari decât expunerea clinică la empagliflozin legată de doză și de 4 ori expunerea clinică la metformină la doza de 2000 mg.
Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale de farmacologie de siguranță, genotoxicitate, fertilitate și dezvoltare embrionară timpurie.
În studiile de toxicitate pe termen lung la rozătoare și câini, toxicitatea a fost observată la expuneri mai mari sau egale cu 10 ori doza clinică de empagliflozin. Cele mai multe efecte toxice au fost identice cu proprietățile farmacologice secundare asociate cu excreția urinară de glucoză și dezechilibrul electrolitic, incluzând scăderea greutății corporale și a grăsimii corporale, creșterea consumului de alimente, diaree, deshidratare, scăderea glucozei serice și creșterea nivelului seric al altor parametri metabolici, reflectând parametrii metabolici albi și modificări urinare, cum ar fi poliuria și glucozuria și modificările microscopice care implică formarea de minerale în rinichi și în unele țesuturi moi și vasculare. Dovezile microscopice ale efectelor proprietăților farmacologice îmbunătățite asupra rinichiului observate la unele specii au inclus dilatarea tubulară și formarea de minerale în tubuli și pelvis la aproximativ de 4 ori ASC clinică a expunerii la empagliflosină asociată cu doza de 25 mg.
Empagliflozin nu este genotoxic.
Într-un studiu de 2 ani de carcinogenitate, empagliflozin nu a crescut incidența tumorilor la șobolani femele până la o doză maximă de 700 mg/kg/zi, care este de aproximativ 72 de ori ASC clinică maximă a expunerii la empagliflozin. La șobolani masculi, leziunile proliferative vasculare benigne (hemangioame) ale ganglionului limfatic mezenteric legate de tratament au fost observate la cea mai mare doză, dar nu la 300 mg/kg/zi, ceea ce corespunde de 26 de ori expunerea clinică maximă la empagliflozin. La șobolani masculi, tumorile testiculare cu celule interstițiale au fost observate într-o măsură mai mare la doze de 300 mg/kg/zi și mai mult, dar nu la o doză de 100 mg/kg/zi, ceea ce corespunde la aproximativ 18 ori expunerea clinică maximă la empagliflozin. Ambele tumori au fost frecvente la șobolani și este puțin probabil să afecteze oamenii.
Empagliflozin nu a crescut incidența tumorilor la șoareci femele la doze de până la 1000 mg/kg/zi, ceea ce corespunde la aproximativ 62 de ori expunerea clinică maximă la empagliflozin. Empagliflozin a cauzat tumori renale la șoareci masculi la 1000 mg/kg/zi, dar nu la 300 mg/kg/zi, ceea ce reprezintă aproximativ 11 ori expunerea clinică maximă la empagliflozin. Mecanismul de acțiune în aceste tumori depinde de predispoziția naturală a șoarecilor masculi la patologia renală, iar calea metabolică nu reflectă starea la om. Tumorile renale la șoarecii masculi nu sunt considerate semnificative pentru oameni.
La expuneri cu mult peste expunerea la om după dozele terapeutice, empagliflozin nu a avut efecte adverse asupra fertilității sau dezvoltării embrionare precoce. Empagliflozin administrat în perioada organogenezei nu a fost teratogen. Doar la doze toxice pentru mamă a provocat curbura osoasă a membrelor la șobolani și o incidență crescută a avorturilor embrion-fetale la iepuri.
În studiile de toxicitate pre și postnatală la șobolani, s-a observat o reducere a creșterii în greutate a puilor la expunerile materne de aproximativ 4 ori expunerea clinică maximă la empagliflozin. La expunerea sistemică echivalentă cu expunerea clinică maximă la empagliflozin, nu s-a observat un astfel de efect. Semnificația acestor descoperiri pentru oameni nu este clară.
În studiile de toxicitate juvenilă ale empagliflozinei la populația de șobolani din ziua 21 postpartum până în ziua 90 postpartum, nu s-a observat dilatație tubulară și pelvină renală minimă până la ușoară la șobolanii tineri doar la o doză de 100 mg/kg/zi, corespunzând la aproximativ 11 ori doza clinică maximă de 25 mg. Aceste descoperiri lipseau după o perioadă de recuperare fără droguri de 13 săptămâni.
Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale de farmacologie de siguranță, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate sau potențial cancerigen sau toxicitate asupra reproducerii. La doze de 500 mg/kg/zi administrate șobolanilor Wistar Hannover asociate cu doza maximă recomandată de metformină umană (MRHD), teratogenitatea metforminei a fost observată cel mai semnificativ decât o creștere a malformațiilor scheletice.
6. DATE FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Synjardy 5 mg/850 mg comprimate filmate și Synjardy 5 mg/1000 mg comprimate filmate