strk, -u omule. r. dilua. stoarce: Împinge, roie, ceață - mulțime, care, se rostogolește în câmpii pustii. (Stea)

sensul

pietriș 1, -u omule. r. bucăți mici ascuțite de piatră zdrobită folosite la comandă. pentru modificarea pistei al. drumuri și pentru pregătirea betonului;

geol. tipul depozitelor fluviale de pietre și nisip;

pietriș adaugă. m.: sedimente š-é, straturi š-é, š. terasament, drumul š-á, fundul râului š-é;
cu. filtru

pietriș 2, -u omule. r. baza. pietriș: pietriș în lanț (Botto)

pietriș 3 cit. imită sunetul unei lovituri al. impactul obiectelor dure, în special metalice: Salturi, pietriș de fier, pietriș - îl dezvăluie. (Mor.)

pietriș sau 1, -un om. r. fel de iarbă;
bot. cu. Alpin (Rhinanthus minor)

štrkáč 2, -a, mn. Nu. -E omule. r. o specie de șarpe veninos care trăiește în America;
zool. cu. Crotalus horridus

șarpe cu clopoței 3, -un om. r. un fel de jucărie pentru copii asemănătoare zăngănitului: š-om si štrát (Hviezd.);
[Wiremen] au cumpărat zornăituri și aparate de ras. (Iil.)

  • cui, unde unde) introduceți, conectați, introduceți, introduceți: p. ceva într-o pungă, într-o gaură, într-un buzunar, într-un buzunar;
    Își împinse mâinile goale sub o haină subțire. (Contează) Sprijinindu-și cotul pe fereastră, își aruncă capul în jos. (Cal.) Mischa a înfipt o revistă subțire în revistă. (Cráf) Vârcolacul își împinge fiicele în groapă. (Dobš.) Mi-am băgat nasul în carte gratuit. (Tim.) Și-au lipit capul, gesticulând convulsiv. (Vaj.) Cum te-ar putea pune în aceeași pungă. (Kuk.);
    pren. expr. Îl împinge în nenorocire și își trage datoriile (Brez.).

    ● sunați. cu. nas pentru a amesteca ceva, tricota, îngriji ceva inutil;

    3. expr. (ce cui, ce unde) să dea, să servească, să completeze: El a adus ziare și le-a împins la foc. (Hor.) Își înclină capul peste masă, împingându-l aproape de Širický. (Tim.) Pentru două [chibrituri], gardienii au împins o gaură în ușă. (Taj.) Își împinse ziarul stăpânului în fața ochilor. (Ondr.)

    ● sunați. cu. a arăta de aproape ceva sub nas;

    4. (pe cine) prin împingere, prin aspirație pentru a conduce în fața lui, a suge: El apucă mâna și împinge ușa. (Al.) Au dispărut zilele în care ne puteau împinge și ne putea conduce oriunde doreau. (Strălucire);

    opusul. împinge, -a, -ají;

    || shove (național și shove)

    1. să sugeți, să vă amestecați, să vă scufundați: Copiii uneori izbucneau în râs și se împingeau. (Iil.)

    2. (în ce, în cine) a ciocni, lira, lira: Se plimba prin cameră supărat, împingându-se în instrument. (Jégé)

    3. expr. (de) a merge, a împinge în ceva;
    pren. Și inima îmi bate din nou, de ce mă pierd în viață (Ondr.) Rătăcesc, trăiesc fără țintă.

    Al 4-lea apel. (la ce, unde) să împingă, să apese, să frece: Se va uita la mâna lui Čipčan, care a fost împinsă în caratul ei. (Tim.) Se împing în rudenie cu forța. (Vaj.);

    doc. la 1, 4 apăsare

    1. scoate un sunet scurt plictisitor în prăbușire, scoate un scârțâit, scârțâie, zornăie: un lanț scârțâie, scârțâie bani, scârțâie oasele;
    Linguri și furci împrăștiate. (Lask.)

    2. (prin) provoacă zgomote plictisitoare scurte la lovirea obiectelor dure: š. vase, zornăit;
    Grigory scoase o grămadă de taste. (Da);

    1. scoate un sunet scurt plictisitor în zdrobire, zgomot, ciripit: Măgarul pufnește în măgar. (Kuk.) Cheia din ușă trântește de două ori. (Švant.)

    2. (ce) provoacă un sunet scurt, plictisitor, atunci când lovește obiecte dure: o palmă invizibilă a rupt fundul. (Numara)

    3. expr. așteaptă, bombănește: interzicea copiilor să forțeze chiar pietrișul să fie acasă. (Švant.);

    ned. la 1, 2 lire sterline

    rulment de pietriș adăugați. m. ciudat.: râul š-á caracterizat prin depunerea abundentă de pietriș;
    cu. tok

    centura cu pietricele, -sku man. r. ciudat. un amestec de pietriș și nisip;

    1. mormăit: š. linguri, w. cheie, w. zornăituri, lanțuri, w. bucate;

    2. dil. răzuire, răzuire: w. stilou (Vaj.)

    pietriș pentru a întreba, -eye, -eye, -swatching ned. (necondiționat și ce) cauzează sunete plictisitoare scurte, scoateți scârțâituri (atunci când bateți obiecte dure), sună, scârțâie: cureaua de umăr îți zgâlțâie pe mână. (Gab.) Scobitorii de cai se scot într-o ciupercă. (Laz.) Martuška grav cu ace de tricotat. (Laz.) Cineva bătea o cheie. (Smochin.)

    pietriş m. zăngănit: plăci š-é (Al.);
    š-á palica (Taj.)

    pietricică adăuga. m. acoperit, presărat cu pietriș: š-á cesta, hradská, š-é trotuare

    pietricică, -uje, -ují nedock. (ce) acoperi cu un strat de pietriș: w. drum, w. terasament de cale ferată

    pietriș ovisko, -a, -vísk střed. locul unde se află pietrișul;
    locul unde se obține pietrișul

    pietricică m. care conține pietriș: š-á sol, pământ, š. terasament, w. suprafața terenului, albia râului;
    š-á cesta, š. úšust;

    pietricele oi, -no, -no femei. r. un loc în care o piatră este zdrobită în pietriș