Țăranii medievali se caracterizează prin feluri de mâncare fără carne. Din motive financiare, nu își permiteau să mănânce carne în fiecare zi. Țăranii lucrau cerealele în câmpuri, din care făceau făină și apoi diferite tipuri de pâine sau terci. Chiar dacă păstrau niște vite, o foloseau mai ales într-un mod diferit - aveau lână sau lapte de la oi, cresceau o vacă din cauza laptelui, găini din cauza ouălor. Au făcut brânză proaspătă din lapte. Dacă au conservat deja un porc, de exemplu, l-au făcut slănină, au topit grăsime și au folosit aproape fiecare parte, din care au trăit apoi tot anul. În mod regulat, aceștia trebuiau să plătească impozite pentru acest lucru - în total două zecimi din ceea ce creșteau sau păstrau. Ei au trebuit să dea o zecime din seceriș Bisericii, o zecime conducătorului și puteau trăi din ceea ce mai rămăseseră. Ceea ce nu au folosit, l-au vândut mai ales pe piețe. Totuși, de multe ori, țăranii au murit de foame. Dacă recolta era mai slabă, nu puteau face provizii pentru toată iarna și erau ușurați să fure.
Pe de altă parte, conducătorii s-au dus la o dietă foarte bogată în carne. Au trăit din zeci de supuși, au avut propriile lor iazuri, au crescut pești sau rațe în șanțurile castelului, au plecat la vânătoare. Nu degeaba regii sunt înfățișați cu burți mari în portrete. În plus, le-a plăcut să se bucure de miere, care era o adevărată delicatesă la acea vreme. O altă primă exclusivitate a alimentelor lor a fost ierburile și condimentele exotice, care au fost importate în principal din Asia. Erau foarte scumpe, deci numai monarhii sau negustorii foarte bogați își puteau permite. Deoarece monarhii mâncau carne, fibre scăzute și legume în fiecare zi, sufereau de obezitate, colesterol ridicat, hipertensiune arterială, alte boli cardiovasculare și cancer de colon și, ca urmare, au murit destul de tineri.