Codex Alimentarius

  • Despre constituție
  • Departamentele institutului
    • Departamentele institutului
    • Contacte
    • Schema de organizare
  • Publicații profesionale și științifice
    • Tendințe în industria alimentară
      • Volumul 24, 2019, nr. 1
      • Volumul 23, 2018, nr. 2
    • Journal of Food and Nutrition Research
    • Activitate de publicare
    • Mâncăruri tradiționale într-o bucătărie modernă
  • Bibliotecă
  • Alte documente
    • Rapoarte anuale
    • Pareri
    • Contracte
  • Baze de date
    • Banca alimentară dă
    • Baza de date online cu produse alimentare
  • Site-ul web NPPC


Istoria Codului

Îmbunătățirea participării la activitățile Codex
Un pachet de instruire FAO/OMS
FAO/OMS, Roma 2005,193 p.

Istoria Codului

Ideea de a crea standarde alimentare internaționale nu este nouă și a însoțit omenirea din cele mai vechi timpuri. Din Vechiul Imperiu Asirian (2000 î.Hr.), procedurile pentru determinarea acurateței măsurării și cântăririi cerealelor au fost păstrate pe plăcile de piatră. Din perioada Egiptului antic (mai bine de 1000 de ani î.Hr.) provin pergamente, care indică modul în care anumite alimente ar trebui etichetate. Autorul indian Kautilya (cca 300 î.Hr.) s-a ocupat de măsurile de control pentru a asigura calitatea alimentelor în lucrările sale. Alte dovezi ale sistemelor de control alimentar care vizează protejarea consumatorilor de practicile neloiale provin din Grecia antică și Roma antică.

Termenul latin „Codex Alimentarius” înseamnă „Codex Alimentarius”. Codex Alimentarius (CA) este de fapt o colecție de standarde alimentare internaționale pentru utilizare la nivel mondial. Originea CA poate fi urmărită în Austria-Ungaria, unde a fost creată o colecție de standarde și descrieri ale diferitelor alimente (Codex Alimentarius Austriacus) între 1897 și 1911. Deși această colecție nu avea forță juridică, ea a fost folosită ca punct de plecare pentru a decide asupra identității anumitor alimente.

Organizația Mondială pentru Alimentație și Agricultură (FAO)

Decizia privind necesitatea creării unui program internațional a fost luată în 1943, când a avut loc Conferința Națiunilor Unite (ONU) privind alimentația și agricultura (Hot Springs, Virginia, SUA). Conferința, care a reprezentat 44 de state, a recomandat înființarea unei organizații internaționale „pentru a ajuta guvernele de stat să dezvolte și să-și îmbunătățească standardele de nutrienți în toate alimentele majore”. În același timp, s-a solicitat organizației să ia în considerare „crearea și adoptarea unor standarde internaționale similare pentru a promova și a proteja schimburile alimentare între state”.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS)

O altă etapă a fost înființarea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) în 1948, care a fost împuternicit cu responsabilitatea pentru sănătatea umană, precum și pentru dezvoltarea standardelor alimentare. Întâlnire comună a experților FAO/OMS r. 1950 a tratat nutriția, aditivii alimentari și alte probleme conexe. Ulterior (1953), sesiunea plenară a OMS a declarat că utilizarea substanțelor chimice în industria alimentară pune o nouă problemă care punea în pericol sănătatea populației și trebuie abordată. În r. În 1955, a avut loc o conferință comună FAO/OMS privind aditivii alimentari, care a recomandat directorului general al FAO și directorului general al OMS să numească un comitet care să se ocupe de problemele tehnice ale aditivilor chimici și siguranța acestora în alimente.

Această recomandare a fost punctul de plecare pentru prima ședință a Comitetului mixt FAO/OMS de experți în aditivi alimentari (JECFA), care a avut loc în 1956. Deși inițial Comitetul JECFA era destinat să se ocupe de siguranța aditivilor alimentari, astăzi se ocupă și de contaminanți și reziduuri de medicamente veterinare din alimente. Negocierile ciudate ale JECFA se referă la aditivi și contaminanți, chiar negocieri cu medicamente veterinare. De exemplu, cea de-a 61-a sesiune (iunie 2003) a JECFA a tratat o gamă largă de aditivi și contaminanți, în timp ce cea de-a 62-a sesiune (februarie 2004) de medicamente veterinare.

Codex Alimentarius Europaeus

Decizia de a stabili un program internațional a fost accelerată de eforturile Europei de a stabili un Cod alimentar european. În perioada 1954-58, Austria a lucrat la crearea unui cod alimentar regional (Codex Alimentarius Europaeus). Prima conferință regională FAO pentru Europa a avut loc în octombrie 1960, reafirmând necesitatea unui acord internațional privind standardele care stabilesc cele mai elementare cerințe alimentare (etichetare, metode analitice etc.), protejarea sănătății consumatorilor, asigurarea calității și eliminarea barierelor în calea comerțului, în special în zonele unei piețe europene în evoluție rapidă.

Pe această bază, FAO a inițiat negocieri cu OMS, Comisia Economică pentru Europa (ECE), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) și Consiliul Codex Alimentarius Europaeus cu privire la o propunere de stabilire a unui program de standarde alimentare internaționale. .

Comisia Codex Alimentarius (CAC)

Decizia de a înființa Comisia Codex Alimentarius (CAC) a fost luată la cea de-a 11-a Conferință FAO (1961). Adunarea generală a OMS (mai 1963) a fost de acord să stabilească un program comun FAO/OMS pentru standardele alimentare, inclusiv statutul CAC.

Comisia CAC („Cod” colocvial) este o organizație internațională formată din 171 de state membre și o organizație membră. Calitatea de membru este deschisă statelor membre ale FAO sau ale OMS.

Rolul CAC este de a elabora standarde internaționale alimentare pentru a proteja consumatorii și a promova bunele practici comerciale cu alimente. Importanța standardelor de cod a crescut în ultimii ani ca urmare a adoptării de către Organizația Mondială a Comerțului (OMC) a Acordului privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare (SPS), care se referă în mod specific la standardele de cod care stabilesc criteriile de siguranță alimentară ca referință în comerțul internațional.

Prima întâlnire a CAC a avut loc la Roma în iunie 1964. Întâlnirile ulterioare au loc alternativ la Roma și Geneva (sediile FAO și OMS). De exemplu, cea de-a 26-a reuniune CAC a avut loc la Roma (30 iunie - 7 iulie 2003), în timp ce cea de-a 27-a sesiune de la Geneva (28 iunie - 3 iulie 2004).

Ar trebui să se atragă atenția asupra diferenței dintre termenii „Codex Alimentarius” și „Comisia Codex Alimentarius”. Comisia este organismul care elaborează standardele alimentare, care sunt publicate în Codex Alimentarius.

Textele care alcătuiesc organismele subsidiare CAC constau din standarde (de exemplu, standarde de mărfuri, limite de reziduuri de contaminanți), precum și coduri de practică și orientări recomandate. Toate aceste texte sunt destinate utilizării de către stat. În cadrul CA, termenul „standard” este utilizat pentru a desemna toate categoriile de texte.