Invitație la transformarea personală (Mt 17: 1-9)
Postul Mare este un timp pentru a ști cum să-L primim pe Hristos pe cruce când vrem să fim fericiți în înviere
Se întâmplă ca cineva să fie un model, un exemplu sau o încurajare în viața noastră. Îl admirăm. Uităm să ne dăm seama că și acești oameni au dificultățile, eșecurile, înfrângerile personale. Tânăra vrea să fie model, dar visează la asta într-o patiserie peste o farfurie cu deserturi și frișcă. Cuvintele medicului pe care l-a auzit în ultima sa vizită la operație - mai multă mișcare, mai puțină agitație și stres - sunt realizate de un bărbat când aude că prietenul său tocmai a murit cu același diagnostic și nu avea cincizeci de ani.
Nu percepem perioada de post doar prin culoarea liturgică purpurie, că nu se cântă glorie la Liturghie, că se vorbește mai mult despre suferința și tortura lui Hristos. Este corect să percepem postul ca pe un moment în care Isus însuși ne invită la o transformare personală a vieții.
Să ne reamintim această problemă gravă de transformare personală a evenimentului când: „Isus i-a luat cu el pe Petru, Iacov și pe fratele său Ioan și i-a adus pe un munte înalt în singurătate” (Mt 17: 1-9).
Nu vrem doar să visăm ca o fată într-un magazin de bomboane. Când putem accepta sfatul medicilor corpurilor, cu atât mai mult dorim să acceptăm provocările doctorului medicilor - Isus cu privire la mântuirea sa. Postul va trece, dar nu se va mai întoarce. Este timpul să începem astăzi. La această Sfântă Liturghie, continuați rugăciunea pentru cererea harurilor necesare.