Majoritatea persoanelor care au suferit abuzuri sexuale în copilărie fie nu vorbesc deloc despre această experiență, fie cu un decalaj considerabil. Asa numitul detectarea întârziată a abuzului este tipică pentru această zonă a violenței sexuale. Cu toate acestea, în loc de sprijin și ajutor, cei care experimentează abuzuri sexuale întâmpină adesea întrebări atât din partea publicului laic, cât și a celui profesional. Putem preveni acest lucru învățând mai multe despre cauzele dezvăluirilor târzii, precum și despre prezumția statutului de victimă.

abuzul

Din punctul de vedere al acțiunii eficiente împotriva abuzurilor sexuale, precum și din punct de vedere juridic, ar fi ideal dacă, într-un astfel de caz, copilul să fie imediat încredințat unui adult de încredere care să ofere asistență promptă și să notifice autoritățile de aplicare a legii. Cu toate acestea, experiența practică, precum și rezultatele cercetărilor indică faptul că astfel de reacții rapide apar doar într-o minoritate de cazuri și că tipic sunt, dimpotrivă, așa-numitele. detectarea întârziată a abuzului.

Dezvăluirile spontane și relativ rapide, adică cele care apar la sau imediat după abuz, sunt rare. Cercetările străine au constatat că:

  • Mai puțin de 1 din 4 victime vor vorbi despre abuzuri sexuale imediat. Odată cu experiența victimizării sexuale în copilărie, o proporție semnificativă a victimelor se încrede în timp sau niciodată.
  • Aproape fiecare al doilea copil expus unei forme penetrante de abuz sexual nu va împărtăși această experiență decât după 5 ani.
  • Tipicinterval de timp între abuzul sexual din copilărie și detectarea acestuia 8-15 ani.
  • Cel puțin o treime dintre victime nu se încredințează în mod intenționat experiența abuzului sexual înainte de maturitate.

Se întâmplă adesea că, dacă un adolescent sau un adult vorbește despre ani de victimizare sexuală experimentați în copilărie după ani, el/ea îi va pune mai întâi întrebarea: „De ce nu ai spus-o sau ai făcut-o înainte? Detectare întârziată în adesea folosit pentru a pune la îndoială credibilitatea acuzațiile făcute de o persoană care a suferit abuzuri sexuale. Acțiunile ei par a fi „anormale” pentru cei din jur, ea acționând contraintuitiv. O persoană obișnuită crede că reacția „normală” după ce a fost atacată de un agresor este să caute ajutor imediat. Cu toate acestea, o astfel de așteptare este incorectă. Nu ia în considerare dinamica problemei și contextul în care are loc violența sexuală împotriva fetelor și băieților. Copilul este expus unei mari presiuni din cauza situației de violență sexuală, ceea ce îl împiedică să aibă încredere în oricine cu ceea ce se întâmplă. Mulți factori interni și externi pot co-crea o situație care este impas pentru victimă. A vorbi cu voce tare despre violență poate fi periculos nu numai într-un moment în care se produc abuzuri, ci și pentru mult timp - chiar și ani sau decenii - după aceea.

Posibile cauze ale detectării întârziate

Victimele abuzurilor sexuale au de cele mai multe ori încredere în prietenele apropiate sau prietenii, mai rar au încredere în autorități. Faceți o reacție pentru detectarea întârziată nu a rănit victimele, este necesar să înțeleagă ce este implicat în mutarea lor.

Motivul tăcerii poate fi, de exemplu:

Principiul prezumției statutului de victimă

Nu numai în cazul revelațiilor târzii, oamenii tind să respecte principiul prezumției de nevinovăție în raport cu făptuitorul. În general, ei tind să creadă că o infracțiune se întâmplă numai dacă este dovedită. Cu toate acestea, istoria este plină de infracțiuni care nu au fost niciodată raportate sau incriminate. În plus, procedurile penale nu garantează că justiția va fi executată. Nu pot fi găsite suficiente dovezi, pot apărea erori de procedură ireparabile sau orice eșec al factorului uman din partea grupurilor profesionale relevante, ceea ce va afecta negativ rezultatul procesului.

Pentru a sprijini în mod adecvat victimele, este important să ne dăm seama că acuzațiile inventate de abuz sexual sunt într-adevăr foarte rare. Potrivit cercetărilor din străinătate, acuzațiile false, fabricate, de abuz sexual apar doar în 2-12% din cazurile raportate formal.

O prevenire importantă a victimizării secundare - nu numai - în caz de detectare întârziată, resp. rapoarte de abuz sexual este respectați cu strictețe principiul prezumției statutului de victimă. Conform acestui principiu, „o persoană ar trebui considerată victimă indiferent dacă făptuitorul a fost identificat, reținut, urmărit penal sau condamnat și indiferent de relația de familie dintre acestea” (Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliul, punctul 19).