23 rezultate găsite (1 pagină)
singurătate separare de alte persoane, oameni • singurătate • singurătate • abandon • diluare. abandon: o povară descurajantă a singurătății, singurătate, singurătate, abandon • carte. dilua. singurătate • poet. dilua. singurătate (Mihálik) • sarcină • orfanitate • orfanitate • orfanitate: sarcină opresivă; orfanitatea vechilor majori • izolare: trăirea în izolare • viața privată (viața în afara publicului): strângerea în viața privată
misantropează o persoană căreia nu îi plac oamenii, care evită oamenii (op. filantrop) • odil • dezuman: îl considerau o dezamăgire, misantrop • singuratic (căruia îi place de sine)
p. chiar și un urât
persoană singură care trăiește singură • expr. plecare: nu există singuratic, plecare • expr. dilua.; sălbatic
singurătatea de a trăi singur, căuta singurătatea • expr. la pustnic (trăiește ca pustnic): era văduv fără copii, era singuratic pentru al treilea an; pustnic într-o colibă alpină
non-social 1. care evită societatea și contactul social; mărturisindu-l (op. social) • incoerent: persoană nesociabilă, nesociabilă • solitar (căutând singurătatea): trăirea unei vieți non-sociale, solitare • închis • inaccesibil (care are dificultăți în a avea încredere în cineva, se apropie de alte persoane; op. deschis, prietenos): au o natură închisă, inaccesibilă • strâns (prea mult prin convenție; restrâns în a face contacte): bătrână strânsă; au un comportament tensionat • necomunicativ (care este greu de urmat, conduce o conversație; op. comunicativ, vorbăreț): tip necomunicativ de persoană • expr. dilua. depravat
2. inadecvat social, inadecvat • necultural: comportament nesocial, necultural • peior.: gadžovský • chrapúnský: gadžovské, comportament chrapúnske
timid 1. căruia îi lipsește curajul, care se sperie ușor; care este incert în rândul oamenilor (despre om); dovadă de timiditate • timid • timid (op. îndrăzneț, curajos): fată timidă, timidă, timidă; aspect timid, timid, timid • înfricoșător • înfricoșat • înfricoșat • înfricoșat: un copil timid, înfricoșat; voce speriată, înspăimântată • timidă • timidă: atingeri timide, timide • jenat (timid și, prin urmare, nehotărât): încercare timidă, jenată de a vorbi în societate • strigat • strigat • strâns (cine nu are încredere): țipat, strigat, școlar închis • • solitar (evitând societatea): era un romantic închis, solitar • blând • trecător (foarte scurt, aproape imperceptibil): sărut blând, trecător • expr.: minuscul • minuscul • poet. dilua. timid: vedere timidă, minte timidă (Sládkovič)
2. cine se sperie ușor, care fuge de orice distragere; salvarea omului (despre animale; op. îmblânzit) • timid: timid, cerb timid • timid • timid: timid, cal tentant • neîmblânzit • nedomesticit • neprietenos • sălbatic (op. îmblânzit, domesticit, afectuos): neîmblânzit, neîmblânzit, pisoii sălbatici • expr.: tiny • tiny: tiny
solitar căutător solitudine, care trăiește în singurătate; tipic unui singuratic • non-social (op. social) • expr. depravat: este o persoană singuratică, nesociabilă, depravată • închis: singuratic, închis natură • Robinson • Robinson (așa cum se caracteriza Robinson) • singuratic • abandonat: conducând o viață Robinson, Robinson, singuratică; loc singuratic, pustiu
strâns care evită societatea, comunicarea; căruia îi place să fie izolat; dovezi ale acestui lucru • impenetrabil • tăcut: copil strâns, impenetrabil, tăcut; toată lumea îl știa ca un om strâns, fără compromisuri, liniștit • timid • închis • solitar • pren.: monahal • monahal • pustnic: șa fără cuvânt - strâns, timid; a încercat să-și schimbe viața închisă, pustnică, solitară, monahală, monahală • țipă • țipă (strânsă din lipsă de încredere în sine): într-o companie zgomotoasă, un băiat țipător, țipător, se remarca
închis 1. care are acces restricționat, trecere (op. deschis) • închis • închis • închis: porțiune de drum închisă, închisă, închisă; stații de metrou închise, închise • inaccesibil: părți închise, inaccesibile ale muzeului, castel • intră în pas: tunel intrasecabil
2. formarea unui întreg separat de mediu • închis: complex închis • complet: sistem închis, complet de elemente • delimitat (temporal sau spațial): epocă delimitată; spațiu închis, limitat (op. deschis, liber) • izolat • separat: pentru o lungă perioadă de timp locuiește într-un mediu izolat, separat al unei instituții de învățământ • cărți. fermecat • expr. vicios (numai într-un cerc închis, vicios, vicios) • exclusiv • exclusiv (accesibil doar unui grup selectat): companie exclusivă, exclusivă
3. cine caracter, emoțional, social etc. nu se manifestă; care este greu de abordat; dovezi de • închis • rezervat • inaccesibil • inaccesibil (op. accesibil, deschis): bunicul era un om închis, închis, rezervat; inaccesibil, inaccesibil superior • tensionat • autonom (închis exagerat, nefiresc în închiderea sa; op. relaxat, imediat): era speriat de oameni tensionați, autonomi • strânși • singur • nesociabil • inflexibil • expr. dilua. depravat (evitarea societății): natura strânsă, singură, inflexibilă, nesociabilă • necomunicativ • tăcut • obraznic (închis în tăcerea sa, reticența sau incapacitatea de a comunica; op. comunicativ, vorbăreț): necomunicativ, tăcut copil • introvertit ( op.): tip de băiat introvertit • impenetrabil: Ce ascunde caracterul său impenetrabil? • pren.: monahal • religios • monahal • pustnic: trăiește o viață monahală (op. laică) • pren. expr.: nasturat • nasturat
cf. de asemenea, strâns, solitar
4. care s-a închis, s-a încheiat, a încetat să mai fie actual (op. Deschis) • terminat • finalizat • finalizat: lucrare închisă, terminată, finalizată, finalizată; închis, finalizat, finalizat, finalizat studiu • rezolvat • închis: rezolvat, caz închis • depășit: întrebări închise, depășite, probleme
apel bâlbâit. expr. 1. a spune indistinct, greșit: într-o criză, smeriți ceva sub nas • expr.: a crește • a adulmeca • a sufla (cu respirație nazală) • expr.: bâzâit • bâzâit • șuierat (făcând greșeli în articulație; despre trăsături înnăscute) • expr. blabber on (incomprensibil și incoerent): blabbering on your claims • expr.: mârâie • băltoacă • băltoacă • mormăie • mormăie • mormăie: mârâie, bălte, mormăie ceva sub nasul tău • expr.: fireclay • fireclay • beep (de neînțeles și tăcut) • expr. muta (înăbușit)
2. rapid și obișnuit. vorbi indistinct • grind • rap • strike: fast grill, grind, rapoce its role • pejor.: atingeți • atingeți • lalot
3. p. câinele 1, 2
cf. chiar tipa 1
2. p. depune mărturie 2 2 3. p. a apela
hundrať expr. 1. a arăta nemulțumire în cuvinte • expr.: zgomot • bâlbâit • adulmec • adulmec • smulge • mârâie • mârâie • mârâie • mormăie • nar. farsa: intepatura pe robot; scârțâie, bâlbâie la toate; frfle, mumble împotriva deciziei • expr. drdlať (Ferko) • arc.: fier • se diluează. chicoti: bârfă către întreaga lume • mormăie (intens, public etc.): este nemulțumit, încă violează • tunete • expr.: hartusit • harusit • hartusit • agrava (furios): se acumulează în dezordine • expr. dilua. homrat • nat. mormăi (Timrava) • pantalon
2. a vorbi de neînțeles, indistinct • expr.: mormăi • mormăi • mormăi • mormăi • mormăi • mormăi • mormăi • mormăi • mormăi: hundre, mormăi sub nas; nimeni nu înțelege ce bombănit • expr.: murmur • șamotă • murmur • murmur (a vorbi neînțeles și liniștit): nu știu ce este încă murmur, murmur, murmur • expr. pufnit (înăbușit) • pufotit • suflat • pufos (cu accent nazal)
mormăi 1. scoate sunete înăbușite adânci (despre animale, despre instrumente muzicale) • mormăie: urșește mormăie, mormăie; mormăit bas, tunet • mormăit • mormăit • murmur • murmur: murmur al mării
2. expr. a vorbi de neînțeles și liniștit • expr.: bâlbâială • bâlbâială • bâzâit: mai ai ceva bâjbâit, umil, hundre sub nas • mormăi • mormăie: mormăie, mormăie la robot • expr.: a mormăi • a mormăi (a mormăi o vreme): a mormăi înainte de examen • expr.: mumble • mumble • mumble • mumble: a murmurat ceva la ureche; femeile scotoceau acasă • expr.: baltă • băltoacă • puf • stropi • se sfărâmă • se sfărâmă: dudre, firimituri sub barbă • expr.: șoaptă • șoaptă • șamotă (foarte liniștită): fetele șopteau secrete • expr.: chicoti • chicoti • sufla • chicoti • chicoti (înăbușit, cu accent nazal): bețiv huhlal, fufnal • expr.: mormăi • mormăi (cu o voce subțire): mormăi o melodie • expr. amenda. clipi (despre copii): copilul clipi în timpul jocului. furios
3. p. câinele 1, 2
a vorbi 1. a vorbi (adesea în liniște, nu în public) • a vorbi • a vorbi • a vorbi: oamenii vorbesc, spun că benzina va deveni mai scumpă; se zvonește, se spune, se spune că guvernul cade • se răspândește • se răspândește (neos.): se răspândește, se extinde, se zvonește că ... • șoaptă • șoaptă (neos.): totul se șoptește despre asta, șoptește • expr. șoaptă: oamenii șoptesc despre un caz de foarte mult timp
2. spuneți-vă ceva al. cu cineva cu o voce înăbușită, de neînțeles • șoaptă • șoaptă: zvon furioasă, șoapte, șoapte cuvinte de sfidare • expr.: șoaptă • șoaptă: cuvintele blânde îți șoptesc la ureche; fetele șoptesc ceva în colț • sună. expr. șoaptă: umblă prin casă și șoptește constant ceva • expr.: mumble • mumble • mumble • mumble • chicoti • murmur • mumble • cuddle (de neînțeles): nu voi plăti nimic - mumble, murmur, mocneste tatăl meu • expr.: șoaptă • șoaptă • șoaptă: șoaptă, șoptește ceva sub nasul tău
șamotă p. câinele 2
dur 1. care exprimă nemulțumirea prin cuvinte (adesea nu destul de semnificativ, viguros); care are caracterul de hundran • • ursuz • mormăit: bătrân morocănos, morocănos, mormăit • expr.: ursuz • prădător • frflavý • nár. expr. frfravy: femeie morocănoasă, prădătoare, frflavý, frfravy; voce morocănoasă • expr.: ursuz • ursuz • ursuz • arc. dilua. lacom
2. neînțeles, vag, inconsistent vorbind, vorbit (inclusiv transmiterea despre sunet similar cu puffing) • expr.: ursuz • mormăit • mușcă • mușcă • nar. ursuz: un copil ursuz, care se mișcă; un pârâu stearp, mârâit, lent; vioara lungă • de neînțeles: vorbire de neînțeles • expr.: morocănos • mormăit • mormăit • mormăit: sunete ursuz, mormăind, mormăind, mormăind • expr.: fireclaying • șoaptă • șoaptă (de neînțeles și liniște) • expr.: ursuz • ursuz • pufos • pufos (vorbitor nazal, vorbit)
abandonat 1. care rămâne fără compania altora, care rămâne singur • singur • singur: bătrânul burlac trăia abandonat, singur, singur • singur • singur (singur) (singur) (despre lucruri): lăsat la conducere singuratic, singuratic; în toată lumea nu exista decât un singur copac singuratic, singuratic, orfan • orfan • orfan • orfan • poet. sulf (abandonat ca orfan): sentimente de oameni orfani, orfani; câine abandonat, orfan • fără adăpost (care este fără grijă, fără ajutorul adulților obișnuiți): copii abandonați, fără adăpost • uitați • neobservați • pierduți: bătrâni uitați, neobservați • expr.: sine • sine • sine
2. p. singuratic 1, 2, gol 1, pustiu 1 3. p. neglijat 1, 2
singuratic 1. care apare separat, îndepărtat de alții, singurul de acest fel într-un anumit loc • singuratic: locuia într-o casă singuratică, singuratică la capătul satului • singuratic: pieton singuratic care mergea pe o stradă de noapte • izolat • separat • singur a stat izolat, singur; a trăit separat de toate • singur • expr.: autodidact • autodidact • autodidact • mic: copacul a stat singur, autodidact, autodidact; în cafenea a rămas singur, autodidact, autodidact. uitat: a fost aprinsă o singură lampă uitată • singură (singură de acest gen): protestele individuale singure nu au niciun efect • izolat (singur și care apare în mod excepțional): numai acolo unde a apărut un singur țipăt • abandonat • stânga/stânga/lăsat singur (din pe care ceilalți l-au lăsat și l-au lăsat fără sprijin): grijă de oameni singuri, părăsiți, bătrâni; după ce fiul său a plecat, a rămas singur în casă, (stânga), (stânga) singur • fără adăpost (care este fără adăpost): câinii singuri, fără adăpost, au cutreierat orașul
p. tot singuratic
2. care este fără oameni al. alte creaturi vii • pustii • goi: după plecarea copiilor parcul a rămas singuratic, pustiu, gol • abandonat (din care a plecat cineva; op. locuit): singuratic, abandonat vulpe • orfan • orfan • singur • diluat. orfan: a construi o casă într-un loc orfan; câmpii orfani, orfani
singur, care este fără compania altora • expr.: autodidact • autodidact: în jurul sau un suflet viu, numai el autodidact, autodidact • expr. învechit.: singură • singură: mama locuia într-o casă mare singură, singură
chinuitoare care provoacă al corpului. chin mental, suferință • chinuitor • abuziv: a simțit sete chinuitoare, chinuitoare; aflux de amintiri chinuitoare, chinuitoare, abuzive • expr.: mușcă • mușcă • mușcă: mușcă, gânduri mușcătoare, îndoieli • expr.: coroziv • coroziv • carte. coroziv: durere corozivă, corozivă • carte.: sfâșietor • sfâșietor: sfâșietor, plângător sfâșietor • înfricoșător • teribil: înfricoșător, vise cumplite • carte. dilua.: autotorturarea • autotorturarea (autotorturarea): a fost captivată de curiozitatea autotorturării
samotrýznivý p. chinuitor
samotvorný p. creativ
creativ pentru care este propria creativitate, activitate, care este capabilă să creeze; dovezi ale creativității; care să permită crearea de cărți. activ: creativ, persoană activă, artist • odb.: creativ • creativ (caracterizat prin creativitate; legat de creativitate): energie creativă, potență; calități creative, produse • activ (op. pasiv): gândire creativă, activă • fructuoasă • productivă (bogată în rezultate): perioadă fertilă, productivă; viață fructuoasă • constructiv (op. distructiv): activitate constructivă, spirit constructiv • inspirator (încurajator pentru a crea): mediu creativ, inspirator; atmosfera inspiratoare • carte. inventiv • stimulator: lucrător inventiv; abordare inventivă, stimulatoare • învechită. auto-creatoare (Štúr)