Una dintre funcțiile de bază ale familiei este de a crea condiții economice pentru nutriția membrilor familiei, în special a copiilor.

familie

Termenul „pensie alimentară” sau „pensie alimentară” nu este definit în Legea familiei. Cu toate acestea, din regulamentul său reiese clar că este vorba de asigurarea și plata pentru nevoile personale ale persoanelor care sunt înrudite sau într-o altă relație de familie. Cercul acestor persoane este specificat în Legea familiei.

Alimentația copiilor

Alimentația copilului, la care contribuie ambii părinți, înseamnă satisfacerea tuturor necesităților vieții pentru dezvoltarea fizică și mentală a copilului. Astfel, include și satisfacerea altor nevoi decât cele alimentare, de ex. îngrijirea sănătății, medicamente, îmbrăcăminte, articole de igienă, călătorii, rechizite școlare, activități de agrement, cămin, dar și satisfacerea nevoilor de locuință a copilului, chiar și într-un moment în care acesta este deja capabil să ofere mijloace de hrănire, când nu totuși ai ocazia să locuiești în apartamentul tău. Este datoria legală a părinților să asigure condițiile de întreținere sau de viață ale copilului.

Dacă părinții nu sunt de acord, întreținerea este stabilită de instanță, ținând seama de costurile gospodăriei sau de nevoile copilului, de veniturile părintelui, dar și de valoarea totală a proprietății sale, de opțiunile sale în funcție de vârsta, calificările, sănătatea sau fitness.

Părintele este obligat prin lege să ofere întotdeauna copilului cel puțin o nutriție minimă, indiferent de situația sa financiară. §62 alin. 3 din Legea familiei, prevede că fiecare părinte, indiferent de abilitățile, posibilitățile și relațiile sale de proprietate, este obligat să își îndeplinească obligația de întreținere în interval minim în cuantum de 30% din cuantumul minimului de existență pentru un copil aflat în întreținere.

Neglijarea nutriției obligatorii este infracțiune, a cărei substanță de fapt este îndeplinită de o persoană care, timp de cel puțin trei luni într-o perioadă de doi ani, nu reușește, chiar dacă este doar din neglijență, să își îndeplinească obligația legală de a menține sau de a prevedea o altă persoană.

Pensie alimentară pentru un soț divorțat

El poate fi întrebat de soțul care nu poate să se întrețină. Soții pot conveni asupra cuantumului întreținerii, dacă acest lucru nu se întâmplă, suma va fi stabilită de instanță la cererea unuia dintre soți. La stabilirea acesteia, va lua în considerare posibilitățile și circumstanțele financiare ale soților, precum și cauzele care au condus la divorț.

Această alocație poate fi solicitată pentru o perioadă maximă de cinci ani după divorț. Instanța poate prelungi în mod excepțional această perioadă. De exemplu, dacă soțul căruia instanța i-a acordat alocația nu mai poate să se întrețină din motive obiective.