tbl flm 100x20 mg (blis.PVC/PVDC/Al)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
Anexa nr. 1 la notificarea unei modificări a înregistrării unui medicament, ev. Nu. 2011/08453, 2012/04941
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Citalopram Mylan 20 mg
Comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține 24,98 mg bromură de citalopram, echivalent cu 20 mg citalopram.
Excipient cu efect cunoscut: 53,28 mg lactoză monohidrat
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate albe, ovale, filmate, marcate cu „scor CM 20” pe o parte și litera „G” pe cealaltă. Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore.
Tratamentul tulburării de panică, cu sau fără agorafobie.
4.2 Doze și mod de administrare
Mod de administrare
Citalopram Mylan 20 mg trebuie administrat oral într-o singură doză, dimineața sau seara. Comprimatul poate fi luat cu sau fără alimente, dar trebuie înghițit întotdeauna cu lichid.
Dozare
Adulți
Tratamentul episoadelor depresive majore
Citalopram trebuie administrat ca doză orală unică de 20 mg o dată pe zi.
În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la maximum 40 mg pe zi.
Efectul antidepresiv nu poate fi așteptat decât la două săptămâni după începerea tratamentului. Tratamentul trebuie continuat până când pacientul nu prezintă simptome timp de 4-6 luni pentru a oferi o protecție adecvată împotriva posibilității recurenței.
Tratamentul tulburării de panică
În prima săptămână, se recomandă o doză orală unică de 10 mg pe zi, urmată de o creștere a dozei la 20 mg pe zi.
În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la maximum 40 mg pe zi.
Efectul maxim este atins după 3 luni. Continuarea tratamentului poate fi necesară timp de câteva luni.
Pacienți vârstnici (> 65 de ani)
La pacienții vârstnici, doza trebuie redusă la jumătate din doza recomandată pentru adulți, i. 10-20 mg acest lucru. Doza maximă recomandată pentru pacienții vârstnici este de 20 mg pe zi.
Copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani
Citalopram Mylan 20 mg nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor și adolescenților cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4).
Scăderea funcției hepatice
La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, se recomandă o doză inițială de 10 mg pe zi pentru primele două săptămâni de tratament. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la maximum 20 mg pe zi. La pacienții cu insuficiență hepatică severă este necesară precauție și, în special, o titrare atentă a dozelor (vezi pct. 5.2).
Scăderea funcției renale
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată. Nu sunt disponibile date privind cazurile de insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei 2, scrâșnirea dinților, neliniște
Numărul de pacienți: Citalopram/placebo = 1.346/545
1 În perioada de după punerea pe piață, au fost raportate cazuri de prelungire QT și aritmii ventriculare, inclusiv Torsade de Pointes, predominant la pacienții de sex feminin, pacienți cu hipokaliemie sau prelungire QT preexistentă sau alte boli de inimă (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.9 și 5.1).
2 Au fost raportate cazuri de idei suicidare și comportamente suicidare în timpul tratamentului sau la scurt timp după întreruperea tratamentului cu citalopram (vezi pct. 4.4).
Studiile epidemiologice efectuate în principal la pacienți cu vârsta de peste 50 de ani au arătat un risc crescut de fracturi osoase la pacienții care iau ISRS și antidepresive triciclice (TCA). Mecanismul care duce la creșterea riscului este necunoscut.
Simptome de omisiune observate la întreruperea tratamentului
Întreruperea tratamentului cu SSRI/SNRI (mai ales dacă este bruscă) duce de obicei la întreruperea simptomelor. Au fost raportate amețeli, tulburări senzoriale (inclusiv parestezie și șoc electric), tulburări de somn (inclusiv insomnie și vise intense), agitație sau anxietate, greață și/sau vărsături, tremurături, confuzie, transpirație, cefalee, diaree, palpitații, instabilitate emoțională., iritabilitate și tulburări vizuale. Aceste simptome sunt, în general, ușoare până la moderate ca severitate și limitate ca scop, dar pot fi mai severe și/sau persistente la unii pacienți. Prin urmare, dacă tratamentul cu citalopram nu mai este necesar, se recomandă întreruperea tratamentului prin reducerea treptată a dozei (vezi pct. 4.2 și 4.4).
4.9 Supradozaj
Experiența cu supradozajul cu citalopram în practica clinică este limitată și implică, în multe cazuri, supradozajul concomitent cu alte medicamente/alcool. Au fost raportate cazuri fatale de supradozaj cu citalopram singur, dar cele mai multe cazuri letale implică supradozajul concomitent cu alte medicamente.
Următoarele simptome au fost observate în cazurile raportate de supradozaj cu citalopram: convulsii, tahicardie, somnolență, comă, stupoare, aritmii atriale și ventriculare, prelungire QT, greață, vărsături, tremor, hipotensiune arterială, stop cardiac, hipervetardie, amețeală cianoză, blocare a brațului Tawar, Prelungirea QRS, hipertensiune, midriază, Torsade de vârfuri și transpirație.
Nu se cunoaște niciun antidot specific pentru citalopram. Tratamentul trebuie să fie simptomatic și de susținere. Trebuie avută în vedere administrarea cărbunelui activat, un laxativ osmotic (un laxativ precum sulfatul de sodiu) și spălare gastrică. Dacă apare tulburarea de conștiență, pacientul trebuie intubat. ECG și semnele vitale trebuie monitorizate.
Testarea ECG este recomandată în caz de supradozaj la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă/bradiaritmie, la pacienții care iau medicamente concomitente care prelungesc intervalul QT sau la pacienții cu metabolism modificat, de ex. afectarea ficatului.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresivi
Codul ATC: N06AB04
Citalopramul s-a dovedit a fi un inhibitor puternic al absorbției serotoninei (5-HT). Tratamentul pe termen lung cu citalopram nu induce toleranță la inhibarea absorbției 5-HT.
Citalopramul este cel mai selectiv inhibitor al recaptării serotoninei (ISRS) descris până în prezent cu efect minim asupra absorbției noradrenalinei (NA), dopaminei (DA) și acidului gamma-aminobutiric (GABA). Citalopramul nu are sau are o afinitate foarte scăzută pentru un grup de receptori, inclusiv receptorii 5-HT1A, 5-HT2, dopamină D1 și D2, alfa 1, alfa 2 și beta adrenoreceptori, receptor histamin H1 și colinergic muscarinic, benzodiazepină și opioid receptori. Acest lucru diferă de multe antidepresive triciclice și de alte SSRI. Absența afinității receptorilor a fost confirmată folosind o varietate de teste funcționale in vitro pe organe izolate, precum și teste funcționale in vivo. Absența efectelor receptorilor poate explica de ce citalopramul provoacă efecte secundare mai puțin tradiționale, cum ar fi uscarea gurii, tulburări ale vezicii urinare și intestinului, vedere încețoșată încețoșată, sedare, cardiotoxicitate și hipotensiune ortostatică.
Citalopramul, la fel ca antidepresivele triciclice, alte SSRI și inhibitori MAO, suprimă faza REM a somnului și prelungește somnul caracterizat prin unde lente profunde. Suprimarea fazei REM (mișcare rapidă a ochilor) a somnului este considerată un indicator al activității antidepresive. Deși citalopramul nu se leagă de receptorii opioizi, acesta potențează efectul anti-nociceptiv al analgezicelor opioide utilizate în mod obișnuit. După administrarea citalopramului, s-a observat o creștere a hiperactivității induse de d-amfetamină.
Principalii metaboliți ai citalopramului sunt toți ISRS, deși raportul dintre potența lor și selectivitate este mai mic decât cel al citalopramului. Cu toate acestea, raportul de selectivitate al metaboliților citalopramului este mai mare decât mulți alți ISRS. Metaboliții nu contribuie la efectul antidepresiv general.
Într-un studiu ECG dublu-orb, controlat placebo la subiecți sănătoși, a fost observată o modificare a QTc (ajustarea Fridericia) față de valoarea inițială de 7,5 ms (IÎ 90%, 5,9 - 9,1) la 20 mg/zi și 16 mg/zi. 7 ms (IÎ 90%, 15,0 - 18,4) la 60 mg/zi (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 și 4.9).
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție: Absorbția este aproape completă și nu depinde de aportul de alimente (medie Tmax 3,8 ore). Biodisponibilitatea orală este de aproximativ 80%.
Distribuție: Volumul aparent de distribuție (Vd) β este de aproximativ 12,3 l/kg. Legarea citalopramului de proteinele plasmatice și a metaboliților săi principali este mai mică de 80%.
Biotransformare: Citalopramul este metabolizat în demetilcitalopram activ, didemeticitalopram, N-oxid de citalopram și într-un derivat inactiv al acidului proprionic dezaminat. Toți metaboliții activi sunt, de asemenea, SSRI, deși mai slabi decât citalopramul. Citalopramul nemodificat este compusul predominant în plasmă. CYP 2C19 este enzima metabolizatoare majoră. Izoenzimele CYP 3A4 și CYP 2D6 pot contribui într-o oarecare măsură la metabolism.
Eliminare: timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare (T1/2β) este de aproximativ 1,5 zile, iar clearance-ul plasmatic sistemic (IC)
citalopramul este de aproximativ 0,33 l/min, iar clearance-ul plasmatic oral (CIoral) este de aproximativ 0,41 l/min.
Citalopramul este excretat în principal de ficat (85%), iar restul (15%) de rinichi. Aproximativ 12-23% din doza zilnică este excretată în urină sub formă de citalopram nemodificat. Clearance-ul hepatic este de aproximativ 0,35 l/min, iar clearance-ul renal este de aproximativ 0,068 l/min.
Cinetica este liniară. Nivelurile stabile de citalopram sunt atinse în 1-2 săptămâni. La o doză zilnică de 40 mg, se obțin concentrații medii de 250 nmol/l (100-500 nmol/l). Nu există o relație clară între nivelurile plasmatice ale citalopramului și răspunsul terapeutic sau evenimentele adverse.
Pacienți vârstnici (≥ 65 ani): S-a demonstrat că pacienții vârstnici au timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare prelungit și clearance-ul scăzut datorită ratei metabolice reduse.
Insuficiență hepatică: La pacienții cu insuficiență hepatică, citalopramul este eliminat mai lent. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al citalopramului este de aproximativ două ori mai lung, iar concentrațiile la starea de echilibru ale citalopramului la o doză dată vor fi de aproximativ două ori mai mari decât la pacienții cu funcție hepatică normală.
Insuficiență renală: La pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată, citalopramul este eliminat mai lent, dar fără un efect semnificativ asupra farmacocineticii sale. În prezent nu sunt disponibile informații despre tratamentul pacienților cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei).