Practic toate speciile din natură, de la organisme unicelulare la mamifere, inclusiv oameni, prezintă un ciclu zilnic de activitate numit ritm circadian, care afectează cel mai mult somnul (precum și comportamentul nostru, starea mentală etc.). Acestea sunt bioritmuri ale corpului care alternează aproximativ (circa) într-o perioadă de o zi (zile). Acestea includ veghe alternativă și somn, modificări ale nivelurilor diferiților hormoni (de exemplu, cortizol sau melatonină, care sunt excretați de aproximativ 8 până la 10 ori mai mult în întuneric sau în timpul somnului decât în lumină) și așa mai departe. Ritmul circadian la mamifere este reglat de două grupuri de celule nervoase din hipotalamusul anterior. Geneticienii au identificat deja un set de gene care reglează acest grup de celule nervoase și, astfel, ritmul circadian în rândul mamiferelor.
Dar oamenii, spre deosebire de alte specii de mamifere, au o capacitate unică de a-și suprima în mod conștient ceasul biologic intern și rezultatele ritmice ale acestuia. Cu alte cuvinte, cel puțin pentru oameni, ritmul circadian nu este exclusiv o chestiune de genetică. În cadrul constrângerilor genetice largi, oamenii pot alege dacă este timpul să se culce sau să se ridice. Oamenii pot alege dacă doresc să petreacă noaptea și să fie ca niște bufnițe sau să se trezească devreme ca veverițele de dimineață.
Deși există unele diferențe individuale în ritmurile diurne, în care unele persoane sunt mai predispuse la activități nocturne decât altele, oamenii sunt în esență o specie vie în timpul zilei. Omul, spre deosebire de speciile nocturne adevărate care există la animale, nu vede bine în întuneric nici măcar în condiții de lumină slabă. Și în trecut, strămoșii noștri nu aveau iluminare artificială în timpul nopții până la domesticirea focului. Fiecare persoană a fost astfel mai amenințată de posibilul atac al prădătorilor nocturni.
În plus, nu există activități nocturne cunoscute în culturile umane care se desfășoară altfel în timpul zilei, cu excepția ceremoniilor religioase, cum ar fi luna sau divertismentul, precum dansul sau povestirile. Studii ample confirmă aceste constatări și sugerează că oamenii din societățile tradiționale se ridicau de obicei cu puțin timp înainte de zori/cu găinile, așa cum spunem noi,/și mergeau la culcare la scurt timp după întuneric pentru a profita din plin de lumina naturală oferită de soare. Astfel, nu există nicio indicație că există activități permanente de noapte care au loc în societățile tradiționale, în afară de cânturi ocazionale sau conversații în triburi.
Revenim însă la întrebarea cuprinsă în titlul articolului. Unii oameni seamănă mai mult cu bufnițele de noapte, iar alții sunt mai mult cu bufnițele de dimineață. Ce diferență poate exista în nivelul lor de inteligență generală? Potrivit unor oameni de știință, această diferență poate fi mare.
O analiză a unui mare eșantion reprezentativ de tineri americani confirmă această predicție. După scăderea unui număr mare de factori sociali și demografici, rezultatele arată că copiii mai inteligenți cresc și sunt mai înclinați să petreacă noaptea ca adulți decât copiii mai puțin inteligenți. Comparativ cu omologii lor mai puțin inteligenți, indivizii mai inteligenți s-au culcat o săptămână mai târziu (când trebuiau să se trezească la o anumită oră a doua zi) și să se trezească mai târziu în weekend. De exemplu, acei copii care au avut un IQ în copilărie sub 75 de ani s-au culcat la vârsta adultă timpurie în timpul săptămânii în jurul orei 23:41, în timp ce cei care au avut un IQ în copilărie peste 125 de ani s-au culcat în jurul orei 00:29.
Dar tot nu trebuie să vă spânzurați. La urma urmei, ca și alte câteva studii, există excepții de la regulă.