Diagnosticul genetic preimplantator este o tehnică de selecție a embrionilor: este utilizat pentru cuplurile cărora le este frică de o posibilă tulburare genetică la copiii lor.

genetic

Scopul este de a realiza, prin fertilizarea in vitro (într-o eprubetă, în afara corpului femeii), nașterea unui copil care nu va fi afectat de o anumită boală sau care va avea anumite caracteristici genetice.

După crearea mai multor embrioni, tehnicienii selectează unul dintre ei, pe care îl implantează apoi în corpul mamei. Embrionii care pot fi afectați de boală sau cei care nu au predispoziție genetică sunt distruși.

„Rasismul cromozomial este teribil, la fel ca toate celelalte forme de rasism.”

- Jérôme Lejeune

02. Metode

Prin fertilizarea in vitro, mai mulți embrioni sunt creați și dezvoltați până la stadiul de 8 celule. Una sau două celule sunt apoi recoltate din fiecare embrion.

Aceste celule sunt apoi analizate pentru a determina dacă embrionul este un purtător al bolii pe care medicii încearcă să o elimine. Aceasta se numește biopsie embrionară.

Embrionii care nu sunt afectați de nicio anomalie sunt apoi introduși în corpul mamei de către tehnicienii de laborator. Dacă mai mulți embrioni sunt sănătoși, aceștia pot fi înghețați; cele care nu îndeplinesc criteriile sunt distruse sau utilizate pentru cercetare.

Distrugerea unui embrion uman, indiferent dacă este în interiorul sau în afara corpului mamei, este de fapt un avort.

Termenul „copil de proiectare” este utilizat pentru a se referi la momentul în care părinții folosesc opțiunea diagnosticului genetic preimplantator pentru a selecta un copil cu anumite caracteristici genetice, cum ar fi un anumit sex sau culoarea ochilor. În alte cazuri, embrionul poate fi selectat prin diagnostic genetic preimplantator pentru a-și salva fratele care suferă de o tulburare genetică gravă. Pentru ca o astfel de salvare să aibă succes, embrionul trebuie să îndeplinească 2 criterii: nu trebuie să aibă aceeași tulburare și trebuie să fie compatibil cu fratele bolnav din cauza transplantului necesar. Diagnosticul genetic preimplantator este o tehnică care permite această „terapie” în mai multe etape. Pentru ca un „copil de proiectare” să se nască, este necesar să se creeze un număr de embrioni. Primul „salvator al fraților”, Adam Nash, s-a născut în Statele Unite în 2000, ca parte a efortului de salvare a surorii sale de anemia Fanconi.

„Mame surogat” sunt femei care sunt dispuse să „își închirieze pântecul” atunci când alte femei care tânjesc după un copil nu pot suporta și naște. „Mama surogat” poartă și naște un copil al unui cuplu care a fost conceput prin inseminare artificială și introdus în uter. La naștere, bebelușul este predat cuplului, de obicei contra cost.

Uneori, o „mamă surogat” rămâne însărcinată prin inseminare cu spermă masculină; în acest caz ea este și mama biologică a copilului.

TINE MINTE

Diagnosticul dublu de preimplantare care duce la nașterea unui „copil de design“ este o tehnică dublă eugenică. Există și alte soluții pentru tratamentul patologiilor pentru care este utilizat.

03. Legislație

Legislația privind „copiii de design” nu este aceeași peste tot.

De exemplu, legea britanică prevede:

- Părinții pot alege sexul copilului numai dacă copilul prezintă un risc ridicat de a transmite o tulburare genetică legată de sex.

- Diagnosticul genetic preimplantator este în prezent legal.

- În prezent, nu este legal să producem oameni modificați genetic, dar este legal să modificăm genetic șoareci, vaci, porci, oi și capre.

Legea SUA privind selecția de gen și diagnosticarea preimplantării este și mai laxă, dar totuși interzice modificarea genetică a copiilor. („Design Babies: Legal vs. Illegal”, https://sites.google.com/a/gatewayhigh.net/designer-babies2/3-legal-vs-illegal.)

Slovacia nu face excepție. Condiția prealabilă de bază pentru diagnosticul genetic preimplantator este participarea unui cuplu la un program de FIV, ca parte a reproducerii asistate. Cu toate acestea, în Slovacia nu este suficient tratat legal. Unele aspecte ale reproducerii asistate sunt reglementate în sistemul legal slovac în mod fragmentar sau insuficient (inseminare artificială, donarea de gameți, înghețarea și depozitarea embrionilor), altele nu reflectă deloc sistemul juridic (donarea embrionilor, utilizarea lor sau cercetarea celulelor embrionare), deși unele dintre aceste acte sunt efectuate în centre de reproducere asistată. Problema reproducerii asistate, inclusiv diagnosticul genetic preimplantator, este asociată cu o serie de probleme etice, în special în ceea ce privește embrionii umani. Dacă statul decide să reglementeze, va trebui probabil să se ocupe de interpretarea statutului juridic al embrionului și a capacității sale juridice, deoarece constituția noastră îl protejează.