(a) venituri în ordinea cronologică, defalcate după cum este necesar pentru determinarea bazei de impozitare (bază de impozitare parțială), inclusiv a documentelor primite, care îndeplinesc cerințele documentelor contabile
b) cheltuieli de impozitare în secvența de timp din defalcarea necesară pentru determinarea bazei de impozitare (baza de impozitare parțială), inclusiv documentele emise care îndeplinesc cerințele documentelor contabile
c) imobilizări corporale și imobilizări necorporale incluse în activele comerciale [(§ 2 lit. m)]
(d) stocuri și creanțe,
(e) angajamente.

țină evidența

Contribuabil cu venituri din afaceri (§ 6 alin. 1) sau alte activități independente (§ 6 alin. 2) sau cu venituri din închiriere (§ 6 alin. 3) sau din utilizarea muncii și utilizarea performanței artistice (§ 6 alin. 4)) poate decide să țină evidența fiscală, și anume fără a îndeplini condițiile prevăzute de lege.

Conform § 10 alin. 1 scrisoare a) la d) din Legea contabilității, documentul contabil, care este o evidență contabilă verificabilă, trebuie să conțină:
(a) formularea și numerotarea documentului contabil,
(b) conținutul evenimentului contabil și identificarea participanților săi,
(c) suma monetară sau indicația prețului pe unitate de măsură și o expresie a cantității și
(d) data emiterii documentului contabil.

În timpul aplicării cheltuielilor fiscale care pot fi dovedite în cadrul înregistrărilor fiscale, contribuabilul nu este o entitate conform Legii contabilității și nu are obligații care decurg din Legea contabilității (de exemplu, nu este obligat să întocmească situații financiare, să întocmească situații financiare). Dacă contribuabilul decide să țină evidența fiscală, le păstrează pe toată perioada impozitării. Nu este posibil ca o parte din perioada de impozitare să țină conturi și o parte din perioada de impozitare să țină evidența fiscală.

Veniturile înregistrate în evidența fiscală includ toate veniturile monetare și nemonetare obținute din afaceri sau alte activități independente, dar baza impozabilă a acestor tipuri de venituri va afecta doar venitul impozabil (venituri care fac obiectul impozitului și nu sunt scutite din impozit în temeiul prezentei legi sau al unui acord internațional).

În cazul aplicării cheltuielilor efective, numai cheltuielile fiscale care îndeplinesc condițiile de deductibilitate fiscală definite în dispozițiile articolului 2 lit. i) și § 19 alin. 1 din lege (cheltuielile reglementate de dispozițiile articolului 21 din lege nu sunt cheltuieli fiscale și nu sunt menționate în evidența fiscală).

Contribuabilul enumeră în evidența fiscală a imobilizărilor corporale și necorporale numai imobilizări corporale și imobilizări necorporale pe care le folosește pentru afaceri, alte activități independente sau pentru chirie, sau active aferente veniturilor din utilizarea operelor și utilizarea spectacolului artistic. Dacă contribuabilul decide să includă aceste active în evidența fiscală, atunci el devine proprietatea afacerii sale și poate solicita toate cheltuielile legate de utilizarea acestor active, cum ar fi. amortizarea activelor, cheltuieli pentru reparații și întreținere, asigurări etc.

Dacă contribuabilul care ține evidența fiscală este plătitor de TVA, atunci în scopuri de TVA trebuie să țină evidențe detaliate în conformitate cu prevederile Legii nr. 222/2004 Coll. privind taxa pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată.

Legea privind impozitul pe venit permite, de asemenea, unui contribuabil cu venituri din închiriere (§ 6 alin. 3) și venituri din utilizarea unei opere și din utilizarea spectacolului artistic (§ 6 alin. 4) să decidă să țină evidența fiscală .

Astfel de evidențe fiscale conform § 6 alin. 11 contribuabilul este obligat să păstreze pentru perioada în care expiră dreptul de a percepe impozitul sau impozitul suplimentar (conform articolului 69 din Codul fiscal).

Un contribuabil care, în cazul veniturilor din afaceri, alte activități independente, venituri din chirie sau venituri din utilizarea unei lucrări și utilizarea spectacolului artistic, aplică cheltuieli fiscale dovedibile și ține evidența fiscală, trebuie să indice acest fapt pe linia relevantă a declarației fiscale depuse.

Întrebarea nr. 2 - evidența fiscală fără a îndeplini condițiile
Un contribuabil care realizează venituri din comerț angajează angajați în 2020. El a decis să aplice cheltuieli fiscale reale dovedibile pentru această perioadă de impozitare. Un contribuabil poate ține evidența fiscală în 2020, chiar dacă angajează personal anul acesta?
Răspunsul
Contribuabilul poate păstra evidența fiscală în 2020, deoarece de la 1 ianuarie 2014 nu au fost stabilite condiții restrictive pentru aplicarea evidenței fiscale în Legea privind impozitul pe venit.

Întrebarea nr. 3 - evidența fiscală la contribuabil cu cheltuieli procentuale
Contribuabilul care realizează venituri din alte activități independente a decis să aplice cheltuielile ca procent din venit (îndeplinește condițiile prevăzute la § 6 paragraful 10 din lege), deoarece această metodă este avantajoasă pentru el. De asemenea, este obligat să țină unele evidențe ale pasivelor și activelor corporale ?
Răspunsul
Un contribuabil care pretinde cheltuieli ca procent din venit este obligat să țină evidența veniturile în ordinea cronologică defalcate pentru a determina baza de impozitare (baza impozabilă parțială), inclusiv documentele primite care îndeplinesc cerințele documentelor contabile și așa mai departe evidența stocurilor și a creanțelor.

Întrebarea nr. 4 - evidența fiscală la plătitorul de TVA
Un contribuabil care câștigă venituri din producția agricolă este un plătitor de TVA. Se aplică cheltuieli fiscale reale dovedibile în scopuri fiscale. În calitate de plătitor de TVA, el trebuie să țină un jurnal de numerar și un cont într-un sistem contabil simplu?
Răspunsul
În conformitate cu Legea impozitului pe venit poate chiar și un contribuabil care este plătitor de TVA pentru a ține evidența fiscală. Rezultă din dispoziția articolului 6 paragraful 11 ​​din Legea privind impozitul pe venit că acesta este obligat să țină evidența veniturilor în ordinea de timp defalcate pentru a determina baza impozabilă (baza impozabilă parțială), inclusiv documentele primite care îndeplinesc cerințele contabile documente, deci în defalcarea necesară pentru determinarea bazei de impozitare (baza impozabilă parțială), inclusiv documente emise care îndeplinesc cerințele documentelor contabile, imobilizărilor corporale și imobilizărilor necorporale incluse în activele comerciale, stocurile și creanțele și datoriile. Pe lângă această evidență, el este obligat să țină evidența TVA, întrucât un astfel de plătitor este obligat să respecte și prevederile Legii nr. 222/2004 Coll. privind taxa pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată.

Întrebarea nr. 5 - forma de păstrare a evidenței fiscale
Contribuabilul cu venituri din comerț aplică cheltuielile fiscale efective. Deoarece este avantajos pentru el, a decis să țină evidența fiscală. Există un formular prescris stabilit de Legea privind impozitul pe venit?
Răspunsul
Legea impozitului pe venit nu prevede forma în care trebuie păstrate evidențele fiscale; forma de păstrare a evidențelor depinde de decizia contribuabilului. Legea privind impozitul pe venit stipulează numai conținutul evidențelor fiscale și, prin urmare, faptele care trebuie înregistrate.