plv ifo 10x200 mg (drug.inj.)

Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)

ANEXA NR. 2 LA DECIZIA DE TRANSFER ÎN AUTORIZAȚIA DE PUNERE PE PIAȚĂ, EV. Nu. 2870/2005

pulbere

ANEXA NR. 1 LA DECIZIA DE ÎNNOIRE A AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ, EV. Nu. 2869/2005

ANEXA NR. 1 LA DECIZIA DE SCHIMBARE A AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ, EV. Nu. 0513/2003

Rezumatul caracteristicilor produsului

1. NDENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

Holoxan ® 200 mg

Holoxan ® 500 mg

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ A MEDICAMENTULUI

1 flacon de Holoxan ® 200 mg conține ifosfamidă 200 mg

1 flacon de Holoxan® 500 mg conține ifosfamidă 500 mg

1 flacon de Holoxan ® 1 g conține 1 g de ifosfamidă

1 flacon de Holoxan ® 2 g conține 2 g de ifosfamidă

3. MEDICAMENTEINFORMA

Pulbere pentru soluție perfuzabilă

4. DATE CLINICE

4.1. Indicații terapeutice

Holoxan trebuie administrat numai de oncologi cu experiență.

Pentru chimioterapia combinată la pacienții cu tumori avansate de stadiul II până la IV în conformitate cu clasificarea TNM (seminome și non-seminome) al căror răspuns la chimioterapia inițială, dacă există, a fost insuficient.

Pentru chimioterapia combinată la pacienții cu tumori avansate (FIGO III și IV) după eșecul chimioterapiei inițiale, inclusiv chimioterapia cu platină.

Cancer cervical

Ca monoterapie la pacienții cu tumori într-un studiu avansat (FIGO III și IV) și în recurențe.

Pentru tratamentul paliativ al cancerului de sân refractar sau recurent.

Carcinoame bronșice cu celule mici

Pentru monochimioterapie sau chimioterapie combinată la pacienții cu tumori inoperabile sau metastatice.

Carcinom bronșic cu celule mici

Pentru chimioterapie combinată.

Sarcoame ale țesuturilor moi (inclusiv rabdomiosarcom) și osteosarcom

Pentru monochimioterapie sau chimioterapie combinată pentru rabdomiosarcom sau osteosarcom după eșecul terapiilor standard. Pentru monochimioterapie sau chimioterapie combinată a altor sarcoame ale țesuturilor moi după eșecul procedurilor chirurgicale și radioterapeutice.

Pentru chimioterapie combinată după eșecul terapiei citostatice primare.

Pentru monochimioterapie sau chimioterapie combinată a tumorilor avansate după eșecul altor tratamente.

Pentru chimioterapie combinată la pacienții cu limfoame non-Hodgkin extrem de maligne al căror răspuns la tratamentul inițial, dacă este cazul, a fost inadecvat. Pentru terapia combinată la pacienții cu tumori recurente.

Pentru chimioterapie combinată după eșecul terapiei citostatice primare la pacienții cu limfoame recurente sau refractare.

4.2. Doze și mod de administrare

Trebuie să se asigure că concentrația de ifosfamidă în soluția gata de utilizare nu depășește 4%.

Dozajul trebuie întotdeauna adaptat la nevoile individuale ale pacientului și trebuie să țină cont de starea generală de sănătate și de numărul de sânge.

Dacă nu se specifică altfel, se aplică următoarele recomandări de dozare:

Administrare fracționată: 1,2 - 2,4 g/m 2 suprafață corporală (= 30 - 60 mg/kg greutate corporală)
greutate) zilnic timp de cinci zile consecutive.

Doza totală într-un ciclu atinge 6 - 12 g/m2 suprafață corporală (= 150 - 300 mg/kg greutate corporală).

Se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă pe termen scurt, care durează între 30 de minute și două ore, în funcție de volumul perfuziei.

Perfuzie continuă: 5 g/m2 suprafață corporală (= 125 mg/kg greutate corporală) sub formă de doză unică mare, administrată de obicei sub formă de perfuzie continuă 24 de ore.

Doza totală într-un ciclu nu trebuie să depășească 8 g/m2 de suprafață corporală (= 200 mg/kg de suprafață corporală)

Comparativ cu administrarea fracționată, administrarea sub formă de doză unică mare poate duce la

hematotoxicitate mai severă, urotoxicitate, nefrotoxicitate și toxicitate SNC.

Recomandările de dozare date mai sus se aplică în principal monoterapiei cu ifosfamidă. dacă

utilizat în asociere cu citostatice, altele decât chimioterapia combinată, trebuie respectate recomandările de dozare ale regimului terapeutic relevant.

Atunci când este utilizat în asociere cu alți agenți chimioterapeutici cu toxicitate similară, poate fi necesară reducerea dozei și/sau prelungirea intervalelor fără tratament.

Ciclurile de tratament pot fi repetate la fiecare 3-4 săptămâni. Durata tratamentului și/sau intervalele depind de indicația terapeutică, regimul combinat, starea generală de sănătate a pacientului, parametrii de laborator, precum și normalizarea numărului de sânge.

Recomandări speciale de dozare:

Copii și adolescenți

Pe baza unor planuri de tratament bune, dozele similare cu cele recomandate adulților trebuie utilizate la copii și adolescenți.

Pacienți vârstnici sau debilitați

În general, alegerea dozei la pacienții vârstnici trebuie aleasă cu mare prudență și trebuie să ia în considerare incidența crescută a insuficienței hepatice, renale sau cardiace și a bolilor concomitente sau a tratamentului cu alte medicamente.

Pacienți cu insuficiență renală

Utilizarea ifosfamidei este contraindicată la pacienții cu insuficiență renală. Prin urmare, nu sunt disponibile (stabilite) recomandări de dozare pentru acest grup de pacienți; cu toate acestea, doza trebuie redusă deoarece ifosfamida și metaboliții săi sunt excretați în principal prin rinichi.


Pacienți cu insuficiență hepatică

Ifosfamida este metabolizată de enzimele microsomale din ficat. Pentru că nu au avut loc

nu există studii la pacienți cu insuficiență hepatică, nu sunt disponibile recomandări de dozare pentru acești pacienți.

Recomandări de ajustare a dozei pentru pacienții cu mielosupresie

4.3. Contraindicații

Holoxan este contraindicat la pacienți

cu hipersensibilitate cunoscută la ifosfamidă

cu disfuncție gravă a măduvei osoase (în special la pacienții cu terapie citostatică anterioară sau radioterapie)

cu inflamație a vezicii urinare (cistită)

cu insuficiență renală și/sau obstrucție a fluxului de urină

cu infecții acute

în timpul sarcinii și alăptării (vezi secțiunea separată 4.6. Utilizare în timpul sarcinii și alăptării).

4.4. Avertismente speciale

Tulburări ale sângelui și ale sistemului limfatic/Examinări

Numărul de sânge trebuie verificat în mod regulat până când revine la normal. Trebuie așteptată mielosupresie severă la pacienții care primesc chimioterapie și/sau radioterapie sau la pacienții cu insuficiență renală. Prin urmare, se recomandă o monitorizare hematologică atentă.

Nivelul celulelor albe din sânge (globule albe), trombocite (PT) și niveluri de hemoglobină trebuie verificate înainte de fiecare administrare și la intervale adecvate în fiecare zi, dacă este necesar. Cu excepția cazului în care este absolut necesar, ifosfamida nu trebuie utilizată la pacienții cu un număr WBC sub 2500/µl. În caz de febră și/sau leucopenie, antibioticele și/sau antifungicele trebuie administrate profilactic.

Tulburări ale sistemului imunitar

Pacienții cu imunitate redusă (de exemplu, diabet zaharat sau probleme cronice ale ficatului sau rinichilor) trebuie monitorizați îndeaproape.

Tulburări mentale/Tulburări ale sistemului nervos

Pacienții cu metastaze cerebrale și/sau simptome cerebrale trebuie monitorizați periodic. Riscul de efecte toxice ale SNC al ifosfamidei necesită o monitorizare atentă a pacientului. Dacă se dezvoltă encefalopatie, tratamentul cu ifosfamidă trebuie întrerupt și nu trebuie repetat.

Factorii de risc pentru dezvoltarea encefalopatiei sunt insuficiența renală (creatinină> 1,5 mg/dl), tratamentul anterior cu medicamente nefrotoxice (de exemplu, cisplatină) și obstrucția postrenală (de exemplu, tumorile pelvine). Alți factori de risc pentru encefalopatie includ starea generală de sănătate, vârsta mai înaintată, istoricul abuzului de alcool, scăderea nivelului seric de albumină sau bicarbonat, acidoză și insuficiență hepatică. Medicamentele SNC (cum ar fi antiemetice, tranchilizante, anestezice sau antihistaminice) trebuie utilizate cu precauție sau, dacă este posibil, întrerupte în caz de encefalopatie din cauza ifosfamidei.

Tulburări cardiace/Examinări

O atenție deosebită trebuie acordată pacienților cu tulburări cardiace preexistente. Este necesară monitorizarea regulată a electroliților. În plus, există dovezi că efectul cardiotoxic al ifosfamidei poate fi potențat la pacienții care au primit anterior radioterapie cardiacă și/sau terapie de susținere a antraciclinei.

Tulburări gastrointestinale

Pentru a reduce riscul de stomatită, trebuie să aveți grijă să asigurați o igienă orală bună.

Antiemeticele trebuie administrate în timp util pentru a reduce frecvența și severitatea greaței și a vărsăturilor.

Tulburări hepatobiliare

Utilizarea la pacienții cu insuficiență hepatică înainte de inițierea terapiei trebuie luată în considerare individual.

Este recomandată monitorizarea atentă a acestor pacienți (vezi și recomandări speciale de dozare). Consumul de alcool poate crește riscul de a dezvolta probleme hepatice.

Tulburări renale și urinare

Utilizarea la pacienții cu insuficiență renală preexistentă trebuie luată în considerare în mod individual. Este recomandată monitorizarea atentă a acestor pacienți (vezi și recomandări speciale de dozare).

Funcția renală, starea urinei și sedimentele urinare trebuie monitorizate în mod regulat în timpul tratamentului. Se recomandă ca analiza urinei să fie efectuată înainte de fiecare doză de ifosfamidă. Tulburările excreției tractului urinar, cistita, precum și infecțiile și dezechilibrul electrolitic trebuie excluse sau eliminate înainte de inițierea tratamentului. Dacă cistita este prezentă în timpul tratamentului cu ifosfamidă, însoțită de hematurie sau microhematurie marcată, tratamentul trebuie întrerupt până se realizează normalizarea.

În timpul tratamentului cu ifosfamidă, trebuie acordată o atenție deosebită hidratării adecvate, golirii periodice a vezicii urinare și utilizarea mesnei (vezi pct. 4.2. Doze și mod de administrare).

În special în cazul tratamentului de lungă durată cu ifosfamidă, este necesar să se asigure o diureză adecvată și să se monitorizeze în mod regulat funcția renală. Acest lucru este valabil mai ales pentru copii. Dacă tratamentul cu ifosfamidă este continuat în cazul nefropatiei incipiente, trebuie așteptat un risc de insuficiență renală ireversibilă. Echilibrul beneficiu-risc al tratamentului trebuie analizat cu atenție.

Factorii predispozanți pentru nefrotoxicitate includ doze cumulative mari de ifosfamidă (în special la copii cu vârsta sub 3 ani). Prin urmare, funcția renală glomerulară și tubulară trebuie evaluată și monitorizată înainte și în timpul tratamentului și după tratament.

Se recomandă prudență la pacienții după nefrectomie, la pacienții cu insuficiență renală sau la pacienții după tratamentul anterior cu medicamente nefrotoxice (de exemplu, cisplatină). La acești pacienți, mielotoxicitatea, nefrotoxicitatea și toxicitatea cerebrală sunt mai frecvente și mai intense.

Tulburări ale sistemului reproductiv și ale sânilor/Tulburări congenitale și genetice

Ifosfamida are potențial mutagen și efecte genotoxice. Bărbații care urmează să fie tratați cu ifosfamidă trebuie informați cu privire la posibilitatea conservării spermei înainte de începerea tratamentului și nu trebuie să creeze un copil în timpul tratamentului sau timp de șase luni după tratament.

Tulburări generale și condiții la locul administrării

Deoarece efectul citotoxic al ifosfamidei apare numai după activarea acesteia în ficat, nu există riscul de afectare a țesuturilor în cazul administrării accidentale parabolice a soluției de ifosfamidă.

Cu toate acestea, în caz de extravazare, se recomandă oprirea imediată a perfuziei, aspirarea paravazatului prin introducerea unui ac, clătirea cu soluție salină și imobilizarea membrului.

Examinări

La pacienții cu diabet zaharat, nivelul zahărului din sânge trebuie monitorizat în mod regulat pentru a permite ajustarea în timp util a terapiei antidiabetice. A se vedea, de asemenea, secțiunea 4.5. Medicamente și alte interacțiuni.

4.5. Medicamente și alte interacțiuni

Trebuie luată în considerare mielotoxicitatea datorată interacțiunii cu alte citostatice sau iradiere. Administrarea concomitentă de ifosfamidă și alopurinol sau hidroclorotiazidă poate potența, de asemenea, efectul mielosupresiv.

Datorită efectelor imunosupresoare ale ifosfamidei, trebuie așteptat un răspuns redus la vaccinurile administrate concomitent. În cazul vaccinurilor vii, se poate dezvolta infecția cauzată de vaccin.

Utilizarea concomitentă de ifosfamidă cu warfarină poate crește efectul anticoagulant al warfarinei, crescând astfel riscul de sângerare.

Administrarea anterioară sau concomitentă de medicamente nefrotoxice, cum ar fi de ex. cisplatina, aminoglicozidele, aciclovirul sau amfotericina B, pot potența efectele nefrotoxice ale ifosfamidei și, în consecință, manifestările hematotoxicității și toxicității SNC.

Medicamentele SNC (cum ar fi antiemetice, tranchilizante, anestezice sau antihistaminice) trebuie utilizate cu precauție sau, dacă este posibil, întrerupte în caz de encefalopatie din cauza ifosfamidei.

Tratamentul poate potența efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor.

Rezultatele din experimentele in vitro sugerează că bupropionul este catabolizat în principal de enzima microsomală citocromul P450 IIB6 (CYP2B6). De aceea, trebuie administrată prudență la administrarea concomitentă de bupropion cu produse care acționează asupra izoenzimei CYP2B6 (cum ar fi orfenadrina, ciclofosfamida și ifosfamida).

Există riscul de a induce izoenzime CYP microsomale omniprezente, care sunt prezente în principal în ficat, cu tratament anterior sau concomitent cu fenobarbital, fenitoină, benzodiazepine, primidonă, carbamazepină, rifampicină sau hidrat de clor.

Grapefruitul conține o substanță care duce la inhibarea izoenzimelor CYP și, prin urmare, poate reduce activarea metabolică a ifosfamidei și, în consecință, eficacitatea acesteia. De aceea, pacienții tratați cu ifosfamidă trebuie să evite consumul de grepfrut și/sau alimente sau băuturi care conțin acest fruct.

Ifosfamida poate potența reacția cutanată post-radiație (sindrom post-radiație).

Prin analogie cu ciclofosfamida, sunt posibile următoarele interacțiuni: Efectul terapeutic și toxicitatea ifosfamidei pot fi îmbunătățite prin administrarea concomitentă de inhibitori de clorpromazină, triiodotironină sau aldehidă dehidrogenază, de ex. disulfiram (Antabus). Îmbunătățirea efectului relaxant muscular al suxametoniului.

4.6. Utilizare în timpul sarcinii și alăptării

Femeile nu trebuie să rămână însărcinate în timpul tratamentului cu ifosfamidă.

Studiile la animale indică faptul că tratamentul cu ifosfamidă poate avea un efect genotoxic și poate provoca leziuni fetale atunci când este administrat femeilor însărcinate. În cazul unei indicații vitale în primul trimestru de sarcină, consultația medicală cu privire la avort este absolut necesară. După primul trimestru de sarcină, dacă terapia nu poate fi întârziată, poate fi administrată chimioterapie după informarea pacientului că există un risc mic, dar potențial de efecte teratogene și un risc potențial pentru făt.

Dacă este nevoie de tratament la femeile aflate la vârsta fertilă, acestea trebuie să utilizeze contracepție eficientă în timpul tratamentului, precum și timp de șase luni după întreruperea tratamentului. Dacă ifosfamida este utilizată în timpul sarcinii sau dacă pacientul rămâne gravidă în timp ce ia ifosfamidă, pacientul trebuie să fie informat cu privire la informațiile de mai sus.

Nu se știe dacă ifosfamida este excretată în laptele uman. Cu toate acestea, datorită potențialului de reacții adverse grave și tumorigenicitate demonstrat cu ifosfamida în studiile la animale, trebuie luată o decizie pentru a decide dacă se întrerupe alăptarea sau se întrerupe alăptarea.

4.7. Conducerea și utilizarea capacității de a conduce și de a folosi mașini

Ifosfamida poate direct (prin inducerea encefalopatiei) și indirect (prin inducerea greaței și vărsăturilor), mai ales atunci când se administrează concomitent medicamente SNC sau alcool, poate afecta negativ capacitatea dumneavoastră de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8. Efecte adverse

La pacienții care iau ifosfamida ca singur medicament, toxicitatea dependentă de doză se manifestă prin mielosupresie și urotoxicitate. Un agent uroprotector, cum ar fi mesna, hidratarea suficientă și dozarea fracționată, pot reduce semnificativ incidența hematuriei, în special a hematuriei severe asociate cu cistita hemoragică. Leucopenia, dacă apare, este de obicei ușoară până la moderată. Alte efecte secundare semnificative includ alopecia, greața, vărsăturile și toxicitatea sistemului nervos central.