Coenzima Q10 (sau ubiquinonă) este prezentă în mod natural în dieta noastră. Se găsește în principal în carne de porc, măruntaie, pește, legume, soia, dar și în alte alimente. În plus, coenzima Q10 se găsește în aproape toate celulele corpului uman, dar mai ales în mușchii striați. Se găsește și în cantități mari în inimă, ficat și rinichi. Biosinteza sa are loc în corpul uman din aminoacizii tirozină și este un proces complex în mai multe etape care necesită prezența a cel puțin opt vitamine și a altor substanțe importante derivate în principal din alimentele vegetale. Acest lucru indică, de asemenea, faptul că un deficit de orice substanță implicată în sinteza sa poate duce la un deficit nedorit.

bolile

O mare parte din coenzima Q10 din organism se află într-o formă redusă, cu excepția țesutului cerebral și pulmonar. Nivelurile plasmatice normale ale coenzimei Q10 sunt considerate a fi de la 0,75-1,0 ug/ml. Cantitatea totală de coenzimă Q10 din corpul uman este estimată la 1,0-1,5 g. Odată cu vârsta, cantitatea de coenzimă Q10 din organism scade. În plus, aportul său alimentar este adesea în mare măsură inadecvat, așa cum au arătat multe studii. În Danemarca, de exemplu, aportul mediu zilnic al populației este estimat la 3-5 mg, valorile optime fiind considerate a fi cuprinse între 10-30 mg pe zi la persoanele sănătoase. Situația este diferită pentru multe boli care sunt asociate cu deficit de coenzimă Q10, atât cardiovasculare, cât și non-cardiovasculare.

Printre cele mai frecvente afecțiuni asociate deficienței de coenzimă Q10 în corpul uman se numără ateroscleroza în toate formele și localizările acesteia, dar mai ales în artera coronară însoțită de diverse complicații, în special insuficiență cardiacă cronică congestivă, afecțiuni după intervenția chirurgicală de by-pass coronarian, intervenție chirurgicală pe măduva spinării, unele aritmii, prolapsul valvei mitrale, dar și hipertensiunea arterială. Dintre bolile non-cardiovasculare în care a fost raportată deficiența de coenzimă Q10, este necesar să menționăm în special sindromul Parkinson, bolile parodontale, bolile oncologice, dar și deficitele induse de tratamentul cu citostatice. Succesul suplimentării cu coenzima Q10 depinde, de asemenea, de resorbția sa suficientă, care se datorează nu numai prezenței unui mediu gras (este liposolubil), ci în principal biodisponibilității sale, care depinde de forma sa. Din acest punct de vedere, cele mai eficiente sunt formele cristaline biologic active ale coenzimei Q10.

Ateroscleroza și coenzima Q10

Definim ateroscleroza ca fiind o boală degenerativă inflamatorie proliferativă. Prin definiție, există beneficii potențiale asociate cu suplimentarea coenzimei Q10, derivate din efectele sale antiinflamatoare și antioxidante, care duc la inhibarea oxidării LDL-colesterolului (doar colesterolul LDL oxidat are capacitatea de a rămâne în peretele vasului). Coenzima Q10 inhibă și resp. oprește producerea unor citokine și chemokine inflamatorii, care pot încetini procesul de aterogeneză. Într-un studiu experimental efectuat la șoareci, printre altele, sa demonstrat că suplimentarea cu coenzima Q10 crește conținutul său în aortă, inimă, creier și mușchi. O constatare semnificativă a acestui studiu a fost că dimensiunea plăcilor aterosclerotice a fost redusă. Studiile ulterioare au arătat un posibil beneficiu al coenzimei Q10 la pacienții cu cardiopatie ischemică și angina pectorală de efort, care este probabil legată de implicarea coenzimei Q10 în energia metabolismului miocardic.

Insuficiență cardiacă și coenzima Q10

Statine și coenzima Q10

Statinele au obținut mult succes în domeniul așa-numitelor Medicina bazată pe dovezi. Aceștia au câștigat o poziție puternică în prevenirea secundară a bolilor coronariene, ulterior și în asistența medicală primară, iar în ultimii ani au fost menționați nu numai ca hipolipemice, ci și ca substanțe cu așa-numitele efecte pleiotropice, lipidice. Cercetătorii au ajuns la această concluzie în urma rezultatelor mai multor studii clinice, care nu au reușit să explice scăderea morbidității și mortalității cu tratamentul cu statine doar prin scăderea lipidelor aterogene. Cele mai importante efecte pleiotropice sunt raportate în prezent ca fiind disfuncții antiinflamatorii, antitrombotice, antiproliferative și endoteliale, care duc în general la stabilizarea plăcii de aterom. În acest context, se spune mai puțin despre efectul pleiotrop negativ al statinelor (inhibitori de 3-HMG Co A reductază), care este legat de mecanismul lor de acțiune, și anume de blocarea acestei enzime. Nu numai că producția de colesterol este blocată, ci și sinteza coenzimei endogene Q 10 este blocată.

Concluzie