Luni după duminica sinogentă începe cu greco-catolici Sfântul Patruzeci - Post mare înainte de sărbătoarea Paștelui.

greco-catolică

Sfântul Patruzeci este una dintre cele mai vechi și mai mari dispoziții sacre ale religiei creștine.

Istoria Postului Mare are o lungă și bogată tradiție. Acesta datează din timpurile apostolice.

Primii scriitori creștini mărturisesc în unanimitate că postul celor Patruzeci și Patruzeci a fost stabilit de St. apostoli să imite postul de patruzeci de zile al profetului Moise (cf. Ex 34), Ilie (cf. 3 Regi 19), dar mai ales după exemplul lui Iisus Hristos, care a postit 40 de zile (cf. Mt 4: 2) .

Sfântul Patruzeci de ori primii creștini trăind în amintirea suferințelor lui Hristos, căutând să-și aprofundeze dragostea pentru Mântuitorul lor în timp ce se pregătesc să celebreze glorioasa Sa Înviere. Evenimentele morții lui Hristos au fost pentru ei o zi foarte tristă. În timp ce evreii sărbătoreau Paștele, creștinii au început să postească în acea zi. Potrivit mărturiei lui St. Ireneja a fost primul embrion din anii '40. La acea vreme, a fost organizat în două zile și, conform acestei mărturii, undeva a durat o zi, două și undeva 40 de ore. În vremurile post-apostolice, în secolele al II-lea și al III-lea, Biserica a început să se gândească mai mult nu la evenimentele triste ale suferinței lui Hristos, ci la evenimentele bucuroase ale învierii Sale. Și astfel, pe lângă Paștele Crucii, Paștele Învierii își capătă încet semnificația, chiar și cu postul său.

În secolul al III-lea postul de dinainte de Paști în unele Biserici durează o săptămână întreagă, adică săptămâna pe care o numim nenorocită. La sfârșitul secolului al III-lea, Postul Mare durează 40 de zile. Până în secolul al IV-lea, există deja o mărturie clară care ne dovedește un post de patruzeci de zile. O mărturie importantă o reprezintă scrisorile Sf. Athanasis. Într-una din scrisorile sale (340) scrie următoarele: „Spune-le fraților că, dacă întreaga lume ține post 40 de zile, să nu fie ridiculizați în Egipt pentru că se distrează."

Sv. tați: Cyril Jeruzalemský, Gregor Theologian, Ján Zlatoústy, Ambróz Mediolánsky, Augustín și alții, împreună vorbesc despre St. Copiii de patruzeci de ani, ca pentru un post de patruzeci de zile, și văd în ea dispoziția generală a Sf. Biserici.

Postul mare nu este numit mare datorită lungimii sale, ci datorită seriozității și semnificației sale în viața Bisericii și a fiecărui creștin.

Chiar la începutul Marelui Post, slujba de închinare indică obiectivul său, așa cum spune Stichirul primei mari mese a Postului Mare. Trebuie să postim și să acționăm prin acte de milă, astfel încât să fim demni să vedem suferința lui Hristos și Sfântul Paște: „Să începem cu bucurie postul, să ne pregătim pentru fapte spirituale, să ne curățim sufletele, să ne curățim trupurile. Pe măsură ce postim în mâncare, să ne postim din fiecare viciu. Să inspirăm spiritul cu fapte bune, în care ne perfecționăm cu dragoste, astfel încât să putem vedea cu toții cea mai cinstită suferință a lui Hristos Dumnezeu și a Sfântului Paște și să ne bucurăm spiritual."

Pentru prima dată, marea rugăciune a Sf. Efraimul Siriei asociat cu supuneri profunde (pământești). După seară, are loc o ceremonie de iertare. Preoții și oamenii își cer reciproc iertare. Împăcarea este primul pas într-o reînnoire spirituală care va avea loc în Zilele Postului Mare. Această ceremonie s-a desfășurat în mănăstiri, unde călugării s-au întâmpinat cu un sărut al păcii și al împăcării înainte de post.

Ideile principale ale textelor de cult în post se concentrează în general pe esența postului fizic și spiritual, precum și pe expresiile umilinței umane, spiritul rugăciunii, milostivirii și indică importanța postului în procesul mântuirii.

Corp rapid este o renunțare temporară la preparatele din carne, produsele lactate, vinul și consumul moderat de alimente vegetale. Acest lucru stinge în noi pofta neregulată de pretenție, lacomie și ne permite să simțim și să primim puterea binefăcătoare a lui Dumnezeu.

Postul spiritual consta in indepartarea gandurilor pasionale, a sentimentelor si a altor vicii. În el, toată lumea trebuie să fie purtată de harul rugăciunii, de acte de smerenie și milă. În același timp, este important să ne aprindem cu dragoste pură pentru Dumnezeu și oameni. Umilința, rugăciunea pocăită și mila joacă un rol major aici.