Intoleranţă (intoleranță) zahărului din lapte (lactoza, exact β-galactozidaza) este o stare de boală care apare la orice vârstă. Motivul este că, din diverse motive, corpul uman epuizează aportul de enzime (lactază),

critic

care descompune lactoza (un carbohidrat bicomponent) în glucide simple glucoză și galactoză (Figura 1).

Simptomele intoleranței la lactoză apar în mod regulat la intervale de timp consumul de lapte, mâncând smântână sau alte produse lactate dulci (30-120 minute). Debutul și intensitatea lor depind de cantitate aportul de lactoză în dietă și gradul de reziduuri producerea lactazei în mucoasa intestinului subțire.

Intoleranța la lactoză se manifestă cel mai adesea printr-un sentiment de plenitudine, balonare (meteorism), balonare, respirație șuierătoare, excreție crescută a gazelor intestinale (flatulență), deversarea conținutului intestinal, dureri abdominale convulsive (asemănătoare colicilor), arsuri la stomac, dorință de vărsături. Mai devreme sau mai târziu, apare diareea apoasă, urât mirositoare, acră.

Varianță de apariție intoleranța la lactoză este relativ mare, literatura indică un interval cuprins între 15-75% din populație (Figura 2). În condițiile noastre, se presupune că 15-25% din populație suferă de aceasta. Cu toate acestea, este esențial ca, cu o curbă în creștere dezvoltare.

Enzima lactază (enzimele au de obicei sufixul -ase) clivează lactoză din intestinul subțire (zahăr din lapte) la glucoză (așa-numitul zahăr din struguri, compus din șase atomi de carbon, sursa de bază a energiei corpului uman) și galactoză (o altă monozaharidă din hexarbon). Acestea sunt apoi ușor absorbite în fluxul sanguin și trec prin ficat (acolo glucoza este „umană” și galactoza se transformă în glucoză) și sunt distribuite imediat prin sânge, să fie ușor disponibil pentru metabolism, literalmente fiecare celulă tela.

Dar dacă lactază (îl producem în principal în mucoasa intestinului subțire) corpul lipsește (sau nu funcționează), începe lactoza neclivită legați apa din intestinul subțire („Îl întinde” din tricotarea bogată a capilarelor intestinale) și diluează conținutul intestinal. Intestinul se extinde, accelerând mișcarea (peristaltism) masă subțire în intestinul gros, unde, datorită acțiunii bacteriilor, zahărul din lapte este descompus (fermentează), în special acidul lactic A produce o cantitate mare de gaz (în principal hidrogen, metan și dioxid de carbon). Există formarea (și plecarea masivă ulterioară) a multor scaune subțiri, apoase, puturoase și acre (deseori irită sever rectul), însoțit de gaze intestinale (denumit popular „farts umezi”). Figura 3.

Pentru o durată mai lungă și netratată intoleranței la lactoză se adaugă eșecului general (fizic și mental), scădere în greutate, deshidratare cronică. Se asociază dureri de cap, insomnie, schimbări de dispoziție, anxietate, depresie, oboseală crescută. Calitatea vieții se deteriorează. Deseori există și modificări ale pielii, în special mâncărime, diverse eczeme, inflamaţie. Nesoluția suplimentară agravează problemele și provoacă înlănțuirea nefavorabilă, în special, însă, sindromul inflamator manifestări și localizări diferite. Eșecul multilateral al organelor nu este neobișnuit organism care necesită spitalizare imediată.

Una dintre diviziunile intoleranței la lactoză este primară (primar), cu o scădere naturală a producției de lactoză datorită dezvoltării insuficiente a celulelor care produc lactază și, prin urmare, epuizarea rapidă a capacității de a o produce, secundară (secundar), de obicei o scădere tranzitorie, în principal din cauza bolilor ecosistemului gastrointestinal (gastrită acută, boală celiacă, boala Crohn, dar și datorită efectelor secundare ale diferitelor medicamente), congenitale (congenital), este o variație genetică ereditară, din fericire rară, dar permanentă, o dezvoltare tranzitorie la copiii prematuri.

Cel mai frecvent este secundar intoleranța la lactoză, care se rezolvă de obicei după corectarea cauzei de bază sau a vindecării bolii care a provocat-o. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că ajustarea la un stadiu acceptabil apare relativ lent. Figura 4.

Celelalte opțiuni menționate mai sus se manifestă la o vârstă fragedă sau foarte fragedă, sunt dificil de diagnosticat și necesită măsuri dietetice pe tot parcursul vieții., combinat cu reaprovizionare lactază, de obicei și alte enzime.