tineri

Jocul este cea mai semnificativă formă de activitate a oricărui copil. Dezvoltarea sa fizică și psihosocială actuală se reflectă în ea. Acest lucru duce la diferențe în joc la orice vârstă.

Joc în copilărie (până la primul an de viață)

În funcție de vârsta sugarului, întâlnim 4 tipuri de jocuri:

  1. jocuri funcționale,
  2. jocuri de manipulare,
  3. jocuri de imitație,
  4. jocuri sociale.

Jocuri funcționale

  • sunt dominante în copilărie. Este vorba despre desfășurarea activității ca atare, nu urmăresc niciun scop specific. Aceasta include de ex. un joc cu mâini, picioare, primele manifestări ale scârțâiturilor și glumelor.

Jocuri de manipulare

  • se dezvoltă într-un moment în care copilul este deja capabil să perceapă obiecte, să le atingă, să le prindă. De la început (a 6-a lună de viață) manipularea diferitelor obiecte este mai mult sau mai puțin aceeași (privirea la obiect, suptul, împingerea în gură, lovirea pe covor, împăturirea de la mână la mână etc.), mai târziu ( aproximativ 10 luni) copilul lucrează cu diferite subiecte în moduri diferite. Manipularea devine mai adecvată proprietăților obiectelor și jucăriilor, de exemplu, copiii construiesc cuburi, zornăie cu zgomot, se mișcă și împinge mașina de jucărie etc.

Imitații de jocuri

  • întâlnim primele manifestări ale acestor jocuri în a doua jumătate a vieții unui copil. Este vorba despre imitarea mișcărilor, a sunetelor pe care i le arată un adult.

Jocuri sociale

  • jocurile în care nu mai este doar o imitație, ci în care adultul este un partener esențial pentru a se juca cu copilul, se numesc jocuri sociale. Aceasta include de ex. joc de scutece (adultul se ascunde în spatele scutecului, copilul scoate scutecul de pe fața adultului sau încearcă să-și ascundă fața, capul cu scutecul), îi place să fie „urmărit” de adulți, când învață să meargă, el „se ascunde” de adulți și chiar.

Jocuri pentru copii (1-3 ani)

În perioada copilului mic, întâlnim jocuri de mișcare, manipulare și imitație. Printre cele mai frecventate jocuri din această perioadă se numără jocuri de mișcare. La începutul acestei perioade, copiii își testează, practică și își îmbunătățesc abilitățile și abilitățile motorii nou dobândite (alergare, sărituri, cățărări) cu ajutorul vorbitorilor sau cântării. Jocurile de canto organizate cu anumite reguli sunt, de asemenea, populare (de exemplu, bicicletă, roată de moară). Potrivite pentru această perioadă sunt jucăriile de mișcare pe care copilul le poate împinge, trage, transporta (remorci, mașini de jucărie, animale pe roți) sau întinde jucăriile. La sfârșitul perioadei pentru copii mici, o mașină cu scuter, triciclu sau cu pedale va fi, de asemenea, bine folosită.

ÎN jocuri de manipulare constată creșterea activității și independenței copilului. Îi place să se ocupe de lucruri cu care copilul intră în contact, experimentează, le cunoaște proprietățile, modul în care sunt utilizate și acțiunile care pot fi făcute cu acestea (închiderea, deschiderea, scoaterea, introducerea, răsucirea, stoarcere, pornire etc.). Un joc popular și tipic în al doilea an din viața unui copil este, de exemplu, scoaterea sertarelor și aruncarea lucrurilor din ele. Copilului îi place, de asemenea, să depoziteze și să plieze capace, pături, deschide și închide ușile, cutiile etc.

ÎN jocuri de imitație se aplică un nivel mai ridicat de activitate de manipulare. Copilul nu numai că lucrează cu lucrurile, ci implică diverse funcții mentale în joc, în special procesele cognitive. El folosește obiectele în mod intenționat și semnificativ în conformitate cu observațiile din împrejurimile sale (gătește terciul, adoarme păpușa, poartă păpușa într-un cărucior, o hrănește, o pieptene etc.). Diferența dintre jocul de imitație și jocul tematic (este tipic pentru perioadele ulterioare) este că micuțul joacă în mare parte singur, nu este interesat de relațiile care rezultă din joc, el nu își asociază încă activitatea cu utilizarea unui anumită sarcină.

Jocurile din această perioadă sunt caracteristice mobilitate și perturbare. Copiii le aplică pe ale lor în ele activitate, nu pot fi pasivi.

Sunt o completare importantă și, în același timp, necesară jocurilor jucării și obiecte potrivite, a căror absență limitează condițiile pentru dezvoltarea generală a activității copilului.

Jocul se întâmplă activitate socială, începe să dobândească din ce în ce mai mult caracter social. La începutul sezonului pentru copii mici copiii se joacă unul lângă altul, nu împreună. Ei nu știu cum să coopereze între ei, contactele reciproce se limitează la servire, luare de jucării, aviz reciproc. Pe măsură ce copilul se dezvoltă, se dezvoltă și nevoia sa de contact cu colegii. La sfârșitul perioadei copilului (al 3-lea an de viață) este comunicarea între copii mai frecvent, pe termen scurt și pot fi însoțite conflicte. Cu toate acestea, nu trebuie uitat că copilul are încă nevoie de ajutorul unui adult atunci când se joacă. Adultul oferă stimulente pentru dezvoltarea jocului și îl învață pe copil să facă față situațiilor conflictuale.