Mă obișnuiesc încet cu viața solitară din mediul rural. În iunie, malurile lacului Aiguebelette, în lacul original Aiguebelette, nu sunt încă împrăștiate de turiști, Léa merge la grădiniță în timpul zilei și vizitatorii hotelului și restaurantului cresc încet. Singurii coloniști La Combe care se apropie de categoria mea de vârstă sunt stagiari care ajută în bucătărie și restaurant. Se schimbă după două săptămâni și franceza mea nu este încă la un nivel cu care să vorbesc. Mă simt singur și uneori este destul de plictisitor.
Imediat la sosire, mi s-a dat propria bicicletă (bicicletă), care mi-a fost folosită de toate cele cinci au-pair-uri ale Léinei din fața mea. După-amiază, când Delphin are o pauză de două ore și Léa este cu ea, am doar timp să fac un tur de lac (roată în jurul lacului). Îmi ia o oră. Cel mai dificil este să urci cu dealul până la biserica din satul Aiguebelette. De acolo voi merge la Lépin le Lac, unde voi merge la magazinul alimentar și voi merge din nou la St. Alban de Montbel, un sat fermecător în care mă alătur unui ciclist și trec vaci friptură, cai și oi. Dealurile din jur sunt acoperite de pășuni și păduri, care miros frumos a ierburilor. Traversez sensul giratoriu de pe care vă puteți întoarce pe autostradă, dar continuu în jurul lacului pe o potecă pietroasă tăiată în stânca Col de l´Épine. Împrejurimile frumoase și mâncarea excelentă îmi oferă suficientă plăcere pentru a mă bucura pe deplin de au pair-ul meu.
După o călătorie de 17 kilometri, am dat jos bicicleta și mă duc să iau o cutie pentru creioane. În frigiderul la fel de mare ca sufrageria noastră, pot alege piersici, cireșe sau căpșuni. În funcție de ceea ce se maturizează. Ici și colo cumpăr bere, un baton de ciocolată (sau chiar două) și pe malul lacului îmi reîncărc caloriile sărind pe o trambulină, alergând prin curte, căutând gandaci, mergând cu bicicleta și înotând.